14,936 matches
-
Raportul între de aici și de dincolo (de Prut), avea totuși rezonanțe diferite la cernăuțenii și basarabenii refugiați și la localnicii pe lângă care primii se aciuaseră. Și ne-a fost dat, totuși, să-1 trecem o dată, e adevărat târziu, după moartea bunicii, cea care a întruchipat pentru noi, la modul cel mai adânc, această dureroasă nostalgie, acest dor după țarina părăsită peste Prut, atât de mult, încât își sfârșea seară de seară rugăciunile cu același “Și dă, Doamne, s-ajung acasă între
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
dor după țarina părăsită peste Prut, atât de mult, încât își sfârșea seară de seară rugăciunile cu același “Și dă, Doamne, s-ajung acasă între pereții mei”... Ajunsesem în cadrul unei vizite organizate în 1979 cu „chemare” din partea unei nepoate a bunicii care mai trăia în satul Cerlena Mare, pe vremuri din fostul ținut al Hotinului. Aici părinții, care-și schimbau localitatea în funcție de repartizările de serviciu (era șeful unui post de jandarmi) își construiseră o casă frumoasă și spațioasă, în satul bunicilor
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
bunicii care mai trăia în satul Cerlena Mare, pe vremuri din fostul ținut al Hotinului. Aici părinții, care-și schimbau localitatea în funcție de repartizările de serviciu (era șeful unui post de jandarmi) își construiseră o casă frumoasă și spațioasă, în satul bunicilor dinspre mamă, cu gândul să se retragă în ea la pensie; până atunci stăteam în ea doar din când în când, vara, în rest la Noua Suliță. Era în noaptea de înviere; gospodinele înconjurau biserica din centrul satului, așteptând, conform
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
ceea ce a fost; era un moment rar, de vrăjită și binefăcătoare iluzie. A doua zi, în timp ce ceilalți dormeau după încercările nopții trecute, m-am dus de unul singur prin sat din instinct dar cunoscut și din povestirile de altădată ale bunicii; m am orientat bine prin mai toate părțile satului din centru până la toate cotloanele. Poate era un sat obișnuit dar mie mi s-a părut fără seamăn de frumos; l-am străbătut cu sentimentul familiar al unei întâlniri după o
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
fără seamăn de frumos; l-am străbătut cu sentimentul familiar al unei întâlniri după o apropiată plecare din acesta. Rareori am avut sentimentul unei identificări firești cu tot ce ținea de zona geografică și afectivă. În program, vizita la casa bunicilor ne a întărit această iluzie. Ne-a primit familia care o locuia acum, o familie de ucraineni care vorbeau și moldovenește, poftindu-ne după datinile neschimbate ale ospeției în camera, mai mare, din față, de primit musafirii; ne aștepta o
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
trecut printre ei, contrar regulilor unui elementar protocol, spre coridorul din fund care despărțea două odăițe. Fără să știu ce fac, călăuzit doar de instinct, am intrat în cea din stânga, care își păstrase aceeași funcție din vremea, dinainte de război, a bunicilor, era o bucătărie. M-am oprit în fața cuptorului și mi-am pus palmele pe cărămida lui roasă. Era cuptorul în care mă culcau bunicii și dormeam până la orele de mai târziu ale dimineții, în timp ce ei erau plecați la muncile de
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
bine făcut, muncitor și tăcut, șusterul Liuca i-a căzut cu tronc Mamei, Saveta Munteanu, o fetișcană zglobie, de nici 16 ani, vrednică și plină de viață. La Înjghebarea tinerei familii cred că o influență favorabilă a avut-o și Bunica Raveca Lenghea, conviețuitoare cu Bunicul rămas văduv, vecină cu mătușa Ana Chisăliță, una dintre surorile Bunicului, pe care am mai prins-o În viață, care m-a iubit și m-a chemat lângă ea la Împlinirea vremii (decembrie 1936, la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Bunicul rămas văduv, vecină cu mătușa Ana Chisăliță, una dintre surorile Bunicului, pe care am mai prins-o În viață, care m-a iubit și m-a chemat lângă ea la Împlinirea vremii (decembrie 1936, la câteva luni după plecarea Bunicii Raveca). Bunica Raveca le oferea tinerilor casa proprie de pe ulița ce cobora de la Primărie spre Visa. Zis și făcut. S-a cerut o dispensă de la Mitropolia Sibiului și la vârsta Mamei de 16 ani fără 4 zile, Într-o Duminecă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
văduv, vecină cu mătușa Ana Chisăliță, una dintre surorile Bunicului, pe care am mai prins-o În viață, care m-a iubit și m-a chemat lângă ea la Împlinirea vremii (decembrie 1936, la câteva luni după plecarea Bunicii Raveca). Bunica Raveca le oferea tinerilor casa proprie de pe ulița ce cobora de la Primărie spre Visa. Zis și făcut. S-a cerut o dispensă de la Mitropolia Sibiului și la vârsta Mamei de 16 ani fără 4 zile, Într-o Duminecă din 1923
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
S-a cerut o dispensă de la Mitropolia Sibiului și la vârsta Mamei de 16 ani fără 4 zile, Într-o Duminecă din 1923 s-a oficiat căsătoria celor doi tineri. În primii ani ai căsniciei au locuit În Suseni Împreună cu Bunicii. Numai după nașterea mea, la 2-3 ani, ne-am mutat În căsuța de pe marginea Visei, cuibul drag al copilăriei și al adolescenței mele. Era o mică gospodărie constituită dintr-o căsuță scundă de cărămidă cu două cămăruțe (tinda și camera
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ambii, la nașterea mea erau În fragedă adolescență. Mătușa Mia s-a stins după câțiva ani și Tata a devenit tutorele lu’ Mărie și a lui Ioniță, deveniți și ei, frații mei mai mari. Am cunoscut doar o soră a Bunicii, mătușa Lucreția, care locuia În satul Șoala, peste deal de satul nostru, soțul ei Neagu Gligor, verii și verișoarele din ramura lor, care ne-au rămas apropiați. Familia Mamei a fost mai numeroasă și ca În majoritatea cazurilor sa implicat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În partea cea mai de sus a Susenilor, ca țărancă și soție de CFR-ist. Anica, era soră sanitară În București și apoi În Ploiești. Ca pensionară s-a stabilit În comuna Teliuc Hunedoara. Emilian (Milian), În preajma căsătoriei, locuia la Bunici. Își Însușise și el meseria Bunicului și Îl urma În toate. Și Înainte de căsătorie și mai ales după căsătorie și după moartea Bunicului, a fost cel mai apropiat ∗ Subliniez numele meu de botez (prenumele) Ioan pentru că fiind ardelean adesea sunt
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de rață și de gâscă ne Întrerupeau uneori joaca și ne atrăgeau, pe nemeritate, unele reproșuri pentru reducerea numărului prietenilor noștri mai năpăstuiți de soartă. Bunicul a plecat În lumea drepților la scurt timp după mutarea noastră aproape de Visa și Bunica Raveca a venit la noi să ne Îngrijească. Familia Începuse să sporească. În 1928 s-a născut fratele Ilie (Lia), apoi În 1930 Dumitru (Nitu), În 1932 prima fată Veturia și În 1935, Traian. Familie mare, greutăți multe... Situația economică
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
aprovizionarea casei cu lemnele de foc, stivuite din vară În locurile destinate ale curții. Tata se retrăgea la bancul de lucru din tindă și numai rareori Își ridica privirile spre bărbații veniți cu ghetele lor sau ale copiilor pentru reparații. Bunica și Mama torceau din caierele de cânepă și pregăteau firele destinate războiului de țesut. Copiii ne confecționam jucării din te miri ce, și toată casa se umplea de animale pe care le Însuflețeam și le transformam doborând toate legile firii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pusă Într-un cui anume, pe care Îl știam toți ai casei, dar și Moș Nicolaie, Moș Crăciun și alți moși din popor. Văzând orientarea Tatii, am fugit la Mama. N-a voit să mă apere. Am dat fuga la Bunica. M-a respins și ea, fiind astfel nevoit să-mi primesc, plângând, cureaua cuvenită. Este unul din nenumăratele exemple de unitate și voință familială În care am fost crescut și care m-a format. Nu numai pe mine, ci pe
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Copșa Mică a schimbat portul și obiceiurile oamenilor, tot specificul satului natal. „Nu știu să-l fac pe ti!” Dacă primii șapte anișori i-am petrecut numai În familie, din toamna anului 1932 am intrat În lumea știutorilor de carte. Bunica Raveca mi-a pregătit hăinuțele și trăistuca, părinții mi-au cumpărat tăblița de gresie și stilul, și cu dragostea de litera scrisă, insuflată de Bunica, neștiutoare de carte, m-am apropiat cu sfială de domnișoara Eugenia Pintea, prima mea Învățătoare
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
petrecut numai În familie, din toamna anului 1932 am intrat În lumea știutorilor de carte. Bunica Raveca mi-a pregătit hăinuțele și trăistuca, părinții mi-au cumpărat tăblița de gresie și stilul, și cu dragostea de litera scrisă, insuflată de Bunica, neștiutoare de carte, m-am apropiat cu sfială de domnișoara Eugenia Pintea, prima mea Învățătoare. O cunoșteam și mă cunoștea foarte bine, căci locuia vis-à-vis de unchiul Milian. Preda la școala unită, câteva case mai jos, la clasele I-a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
să mă pregătească. Trebuie să menționez faptul că deși n-am fost elevul directorului Gh.Jarcău, ne cunoșteam foarte bine, Bunicul În calitate de membru al consiliului școlar asigurându-i primul adăpost la venirea din Buzău În comuna noastră. Tot sub oblăduirea Bunicilor s-a făcut și căsătoria lui cu Învățătoarea Ana Dorca, din satul vecin, Agârbici. Relațiile dintre familiile noastre erau destul de strânse și ele s-au consolidat cu trecerea anilor prin mine și cele două fiice: Livia și Stela, mai mici
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
kaki cu chipiu și număr matricol auriu pe fond roșu, obligatoriu pentru toți elevii liceului, ca de altfel și pentru elevii tuturor liceelor sibiene, doar particularitățile chipiului și ale numerelor matricole făcând deosebirea dintre noi. Îndeplineam astfel ultima dorință a Bunicii Raveca: să-și vadă, Înainte de a muri, nepotul În uniformă de licean. După câteva luni ne-a părăsit, dar sfatul ei de aur " Cine nare carte, n-are parte" l-am dus cu mine prin toate meandrele vieții. Am crezut
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
băieți, din țară. Funcționa În 1937 cu câte 2 clase paralele: A și B. Eu am fost repartizat În seria B, constituită din elevi foarte eterogeni atât ca origine socială cât și ca pregătire educațională. Una era familia mea țărănească: Bunică, Părinți și cinci copii, căci se născuse și Traian În 1935 și alta, familia colegului Tomaide, fiul generalului sibian sau a colegului Corfariu, fiul directorului Spitalului de Stat local și a altora ca ei. Posibilitățile noastre materiale și implicit cele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
apropia Întunericul ne aminteam de lecțiile pentru ziua următoare. Dar, anul a trecut și m-am Înapoiat În sat ca licean În clasa a II-a. Mă simt obligat să amintesc pierderea În acest an (1937) a două suflete dragi: Bunica Raveca În luna octombrie 1937 și nenea Tănase Marincaș, la sfârșitul vacanței de iarnă (6 ianuarie 1938). Amândorura le păstrez cele mai frumoase amintiri și veșnică recunoștință pentru dragostea pe care mi-au purtat-o În puținul, dar inestimabilul timp
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
adăugat și numele Mamei, Emilia. Primul nume a Învins, al doilea a rămas doar În scripte. Am revenit toți trei acasă și am văzut-o, apoi, zilnic dând noi semne de integrare În lume. A venit s-o vadă și Bunica Veronica din Axente Sever și a supravegheat-o alături de Ciuchi până după zilele Crăciunului. A doua zi de Crăciun a avut loc botezul și prezentarea Ciuchiței nașilor și prietenilor familiei, atâți câți puteau să Încapă În cămăruța ei de câțiva
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Încapă În cămăruța ei de câțiva metri pătrați. Au participat: Nașii dr. Constanța și prof. dr. I. Adameșteanu, prof. dr. C-tin Surdan, Aurora, Sisi și Livia Rotaru fostă Jarcău, proprietarii, unchiul Aurel și tanti Ana, fratele Lia și desigur Bunica Veronica. A fost primul nostru examen de familiști și gospodari. Trebuie să recunosc că Milly a reușit cu bine Într-ale gastronomiei, botezul Ciuchiței rămânând pentru toți o amintire plăcută. Bunica a plecat Îndată după sărbători ca să-și aștepte În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
unchiul Aurel și tanti Ana, fratele Lia și desigur Bunica Veronica. A fost primul nostru examen de familiști și gospodari. Trebuie să recunosc că Milly a reușit cu bine Într-ale gastronomiei, botezul Ciuchiței rămânând pentru toți o amintire plăcută. Bunica a plecat Îndată după sărbători ca să-și aștepte În Axente Sever o altă nepoată, Sofica, fiica lui Nitu. Milly s-a retras de la Ecarisaj pentru ca timp de 9 ani să-și facă din creșterea fetiței noastre, preocuparea principală. Chiar dacă a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pus astfel odorul la adăpost. Trebuie să menționez și o noapte de calvar care mă pune pe gânduri și astăzi. La puțină vreme după culcare, fetița s-a trezit plângând, cu febră 400C, pierderea cunoștinței și vomă după antibioticele administrate. Bunica și nepoata, Corneluș La insistențele lui Milly, În jurul orei 300 am plecat la Dispensarul apropiat de locuința noastră. Mergând abătut pe strada Întunecată m-am Întâlnit cu Mama și Tata, care neanunțați, veneau să-și vadă nepoata cea mai mare
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]