13,206 matches
-
mama, când tata își irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată pentru a rămâne la noi până la Anul Nou. ( Mă refer la părinții mamei, pentru că nu aveam nici o legătură cu părinții tatei; nici măcar nu mai știam nimic de ei, din câte-mi amintesc.) Timp de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
primul „sau-sau“ ? Ori, din contră, primul „și-și“ ? Mircea insistă să merg, va avea el grijă de Eric, iar dimineața... când el e la teatru... ei bine, ce facem cu dimineața ? Din motive unele mai obiective, altele mai puțin, bunicii nu pot veni la noi să rezolve problema. În cele din urmă, hotărâm împreună să-l lăsăm unei curajoase și extrem de binevoitoare prietene, care, așa e, nu este mamă, dar nu văd de ce nu s-ar descurca, mai ales că
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
fericire, Eric nu pare să audă și nu se trezește noaptea. Începe numărătoarea inversă și la doctorat, așa că trebuie să adun fișe, notițe, materiale, idei și să încep o muncă susținută și constantă. Și aici vine partea cea mai grea. Bunicii nu stau în București, iar Mircea a revenit la teatru, nu mai este în concediu de paternitate. Din fericire, este măcar o parte din zi și acasă. Și ziua se porționează strict de acum. Sau, mă rog, pe cât de strict
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
ce-or să facă, bieții oameni. Mâine trebuie să ducă fetița la centrul de plasare, pare-se. ─ Mihaela Carbon? Ești sigură? Da, sunt sigură. De ce? Păi e verișoară cu mine. ─ Ei, na! Nici nu știam că a intrat în pâine. Bunică-mea din partea mamei e soră, mă rog, era, cu bunica ei. A murit acum un an, tot cam pe timpul ăsta. Oare legăturile de rudenie dispar după moarte? întreabă Iulia. ─ Eu zic că da. Am observat că ai zis mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bună! ─ Noapte bună! Laboratorul miroase plăcut a hidrocarburi aromatice cu cicluri lungi. Alexandru poartă halat alb și ochelari de protecție. Stă pe un taburet rotativ, la nișă, studiind niște plăci de electroforeză. Arată ca preșurile colorate pe care le țese bunică-sa la Călugărițe, iarnă de iarnă. Preșuri de rugăciune, îi trece prin cap. Dar pentru ce ne rugăm? Profesorul Varga l-a lăsat să termine el de citit rezultatele. Le notează atent în agendă. 3Q ................2 J 1A ................4 K
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ziare și reviste, iar cele mai grele (la propriu) tomuri de istorie literară i-au găsit un loc în paginile lor. Mai mulți prieteni, mai ales ardeleni, îl fac să se simtă bine într-o țară de care părinții și bunicii lui nu s-au socotit niciodată străini. Cu toate acestea, decisivă pentru viața lui personală, de navetist pe linia Chișinău București, i se pare a fi, fără nici o îndoială, întâlnirea cu Teodora ( Deși la o „vârstă târzie”, recunoaște el cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei, un potențial frust de transgresare în necunoscut, ceva incomparabil cu plăcerea „liniștită” a surprizei, proprie adultului cu „capital” emoțional modelat prin educație și cultură. „-Mai sus, bunicule!” Strigătul și gâlgâiturile de râs ale Clarei, pe care tocmai a ridicat-o de subsuori până deasupra capului, îl trimit din nou în copilărie, când era „smuls în sus” de brațele vânjoase ale unui bărbat uriaș, căruia îi ajungea la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
avea, copilul din tine își cere drepturile. Ești în stare să le recunoști?” - îl întreabă naratorul pe Domnul R. Iar „eroul” caută răspunsul urmărind-o pe Clara cum crește, de la o zi la alta și de la o întrebare la alta: „- Bunicule, de ce zboară păsările?” Fetița îl privește drept în ochi, iar el îi ascultă răspunsul deja pregătit: „Pentru că au picioarele scurte...” Și, după câteva secunde, adaugă: „- La noi toate au picioarele scurte!” Presupune că se referă la toate păsările văzute de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de ploi, macerat de înghețuri și dezghețuri succesive. Iar ființa Clarei, fragilă, dar energică, urcă din acest pământ spre lumina solară a cunoștinței. Se uită la el de jos în sus, ca la un uriaș, dându-și capul pe spate: „- Bunicule, de ce mor oamenii?” „- Ca să se nască din nou, mai frumoși și mai buni, în copii lor.” „- Ai să mori și tu?” „- Da!” „- Dar tu nu ești urât!” „- Nu există bătrâni frumoșifrumoși. Numai copiii sunt cu adevărat frumoși!” „- O să fiu și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ca și cum ai zbura, chiar mai sus decât florile și copacii pe care se așază fluturii. Omul nu este fluture, este mai mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș?” „- Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să-ți arăt cum zbor eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care continuă să meargă Profesorul împreună cu Clara se pierde în zare, peste culmea dealului. Poate vor ajunge și acolo într-o bună zi. Deocamdată se opresc aici: ca să-și tragă sufletul și să se minuneze cum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care continuă să meargă Profesorul împreună cu Clara se pierde în zare, peste culmea dealului. Poate vor ajunge și acolo într-o bună zi. Deocamdată se opresc aici: ca să-și tragă sufletul și să se minuneze cum fluturii, greierii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
conducându-l, pînă la urmă, pe calea previzibilă la capătul căreia a găsit o casă reală, prin ale cărei ferestre răzbate hohotul de râs al unui copil. Un copil care îl strigă din nou, chiar în acest moment: „- Prinde-l, bunicule!” Un fluture uriaș, surprins de căderea serii, caută ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul se îndreaptă spre el, săltând de pe un picior pe altul, ca în copilărie, alergând parcă fără efort, după o insectă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poporul împotriva lui, așa încît nu va putea să mai spere în nici o scăpare. S-ar putea da exemple nenumărate în acest sens, dar mă voi mulțumi cu unul singur, care s-a petrecut pe vremea părinților noștri; Annibale Bentivoglio, bunicul domnului Annibale astăzi în viață și care era principe peste Bologna a fost omorît de unul din familia Canneschi, care conspirase împotriva lui, și nu a lăsat în urma lui, din același neam cu el, decît pe domnul Giovanni, pe atunci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele, și după aceea țevile cu plumbul din rezerve topit și paturile arse zăceau În mormanul de cenușă folosită la facerea leșiei pentru cazanele mari În care se fierbea săpunul, și-l Întrebai pe bunicul dacă poți să le iei tu ca să te joci cu ele, și el zicea că nu. Vezi tu, erau Încă puștile lui și nu și-a mai cumpărat altele vreodată. Nici n-a mai vânat. Apoi au reconstruit casa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Lui. Krebs era, ca de obicei, Încurcat și nervos. Mi-am făcut atâtea griji pentru tine, Harold, continuă maică-sa. Știu ce ispite te-au Încercat. Știu și cât de slabi sunt bărbații. Îmi amintesc ce ne povestea iubitul tău bunic, tatăl meu, despre Războiul Civil, așa că m-am rugat pentru tine. Toată ziua mă rog pentru tine, Harold. Krebs se uita la șunca grasă care se sleia În farfurie. — Și tatăl tău Își face griji. Crede că ți-ai pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
amintesc tot ce mi se Întâmplase, Începând cu perioada de dinainte de a pleca la război și Întorcându-mă treptat În timp, trecânddintr-un lucru În altul. Așa am descoperit că nu-mi pot aminti nimic de dinainte de podul ăla din casa bunicului. Și apoi o luam de acolo și-mi aminteam din nou totul, până ajungeam la război. Mi-aduc aminte că după ce a murit bunicul ne-am mutat Într-o casă nouă, proiectată și construită de mama. Multe din lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
altul. Așa am descoperit că nu-mi pot aminti nimic de dinainte de podul ăla din casa bunicului. Și apoi o luam de acolo și-mi aminteam din nou totul, până ajungeam la război. Mi-aduc aminte că după ce a murit bunicul ne-am mutat Într-o casă nouă, proiectată și construită de mama. Multe din lucrurile pe care nu le-am mai cărat cu noi au fost arse În curtea din spate, și-mi amintesc de borcanele alea din pod, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Trăgea superb și foarte rapid. Dintre toții oamenii pe care-i știu, pe el mi-ar plăcea cel mai mult să-l văd cum trage. Era mereu dezamăgit de cum trag eu. — De ce nu mergem niciodată să ne rugăm la mormântul bunicului? Pentru că stăm În altă parte a țării. E foarte departe de aici. Dac-am fi În Franța, n-ar conta. Dac-am fi În Franța, am merge. Cred c-ar trebui să merg să mă rog la mormântul bunicului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mormântul bunicului? Pentru că stăm În altă parte a țării. E foarte departe de aici. Dac-am fi În Franța, n-ar conta. Dac-am fi În Franța, am merge. Cred c-ar trebui să merg să mă rog la mormântul bunicului meu. — O să mergem odată. Sper să n-ajungem să trăim pe undeva cât să nu pot s-ajung să mă rog la mormântul tău după ce o să mori. — Da, va trebui să ne ocupăm de chestia asta. — Nu crezi că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Franța, spuse Nick. — Bine, păi atunci trebuie să găsim un loc mai la-ndemână În America. N-am putea să fim Îngropați cu toții la fermă? — Uite, asta e o idee. — Așa, m-aș putea opri să mă rog la mormântul bunicului meu În drum spre fermă. — Ești Îngrozitor de practic. — Păi, nu mă simt bine că n-am fost și eu măcar să văd cum arată mormântul bunicului meu. — O să mergem, spuse Nick. Îmi dau seama că trebuie să mergem odată. . Cocteil preparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Uite, asta e o idee. — Așa, m-aș putea opri să mă rog la mormântul bunicului meu În drum spre fermă. — Ești Îngrozitor de practic. — Păi, nu mă simt bine că n-am fost și eu măcar să văd cum arată mormântul bunicului meu. — O să mergem, spuse Nick. Îmi dau seama că trebuie să mergem odată. . Cocteil preparat din gin și lămîe verde . Adresare politicoasă față de soțiile coloniștilor albi din India. . Dialect african. . Stăpîne (În swahili). . Afacere, termen de origine arabă folosit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poziția cu „arma pentru onor” la cea cu „arma la picior”. Toți ochii erau ațintiți asupra colonelului. Acesta a făcut câțiva pași spre pluton și s-a oprit. În fața ostașilor se afla un bărbat cu chip blajin, mai degrabă un bunic decât un militar de carieră. Că nu era un „milităros” se vedea și din faptul că a sărit peste momentul „trecerii în revistă” a formației și a dat comanda „pe loc repaos!”. Locotenentul Făgurel a trecut în dreapta plutonului așteptând, ordinele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
noaptea abia trecută, una din nopțile rare ale lumii, s-a Întîmplat o minune mai mare decît cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui, și-al Fiului și-al Sfîntului Duh... Amin! Stăteam În genunchi În biserica unde altădată slujise bunicul, preot paroh, glumind În sine sau poate adevărat transfigurat de evangheliarul pe care-l ținea În mînă. În biserica În care, copil fiind, la vîrsta școlii primare, mă spovedisem În fața lui, deși Încă nu Începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rugăciunii lui pentru iertarea păcatelor Încă neivite, și Încîntarea mea, nu știu. Dar acum el nu mai era, biserica mi se păru goală... În numele Tatălui și-al Fiului... Crucificarea era singurul lucru concret În marea icoană din față, pentru că absența bunicului În ochii căruia mă privisem altădată lărgise acum spațiul bisericii parcă spre infinit. Isus, pictat, stătea cu mîinile bătute În cuie pe lemnul orizontal al crucii, fața Lui era căzută În bărbie ca durerile acestei lumi, iar picioarele și mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]