13,837 matches
-
pe care a scos-o de sub această ascultare, făcând-o să atârne de noua sa ctitorie, Mănăstirea Cetățuia. În interiorul bisericii, se găsește un pomelnic care începe cu Eustratie Dabija Vodă și Ecaterina Doamna. Pe vremuri orașul Iași a avut ca cimitir central curtea Bisericii Sfântul Ioan Gura de Aur. Astfel în interiorul și în curtea bisericii se mai păstrează unele din necropolele și monumentele existente în acel cimitir. În pridvorul bisericii (adăugat mai târziu) se vede un monument funerar aparținând vornicului Georgi
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
cu Eustratie Dabija Vodă și Ecaterina Doamna. Pe vremuri orașul Iași a avut ca cimitir central curtea Bisericii Sfântul Ioan Gura de Aur. Astfel în interiorul și în curtea bisericii se mai păstrează unele din necropolele și monumentele existente în acel cimitir. În pridvorul bisericii (adăugat mai târziu) se vede un monument funerar aparținând vornicului Georgi Romalo (decedat 1858), soției sale, Emilu Max și altor membri ai familiei: Maria Romalo, născută Rosetti (decedată 1838), Alexandru Romalo, Ecaterina Romalo, Pulcheria Max, născută Romalo
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
Cruci (14 septembrie). Biserica „Ziua Crucii” nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. Biserica „Ziua Crucii” din Iași a fost construită prin subscriere publică în anul 1803 de către membrii breslei dubălarilor, în mijlocul unui cimitir dintr-o zonă mlăștinoasă aflată în lunca Bahluiului. Ea a fost târnosită în același an de către mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei (1803-1842, cu întreruperi). Biserica nu a avut inițial pisanie, dar a avut un clopot pe care era inscripționat anul
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
de către profesorul Corneliu Pașcanu din București, cu prilejul lucrărilor de reparații și consolidare din perioada 1994-2001. Biserica „Ziua Crucii” deține câteva valoroase obiecte de cult, printre care se află următoarele: Inițial, Biserica „Ziua Crucii” din Iași se afla în mijlocul unui cimitir. Mormintele au fost mutate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea după amenajarea Cimitirului Eternitatea. În prezent, în curtea casei parohiale se află trei monumente funerare: un monument funerar de piatră și două cruci de fier, mai noi
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
Biserica „Ziua Crucii” deține câteva valoroase obiecte de cult, printre care se află următoarele: Inițial, Biserica „Ziua Crucii” din Iași se afla în mijlocul unui cimitir. Mormintele au fost mutate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea după amenajarea Cimitirului Eternitatea. În prezent, în curtea casei parohiale se află trei monumente funerare: un monument funerar de piatră și două cruci de fier, mai noi. Pe lespedea funerară se află săpată următoarea inscripție: "În amintirea iubitului meu frate COḐMA SECHI ALI
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
Ohrida satu Veftiani în vârstă de 20 ani. Reposat în anu 1875 Julie 9 ḑile". Cele două cruci de fier încadrează monumentul de piatră și au fost amplasate în amintirea enoriașilor Parohiei Ziua Crucii care au fost înmormântați în fostul cimitir al bisericii.
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
la anul 1812, biserica a aparținut comunității lutherane (evanghelice) din Iași, ctitor fiind generalul maior de gardă superioară din armata rusă Johann Georg von Staedler. Mort în luptele dintre ruși și turci la Râmnic, a fost adus și înmormantat în cimitirul ctitoriei sale de la Iași. Din anul 1945 lăcașul a fost încredințat parohiei Toma Cozma, care a amenajat-o pentru credincioșii ei, cu hramul Sf. Mucenic Mina, prăznuit la 11 noiembrie.
Biserica Sfântul Mina din Iași () [Corola-website/Science/318088_a_319417]
-
în anul 1903, si a lucrat ca infirmieră pentru mai mulți ani. Și-a petrecut restul vieții în Franța. A murit în 1941 la St. Denis (Franța). Memoriile sale se păstrează în Muzeele Vaticane. Regina Natalia a fost înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate la 37 km sud-vest de Paris.
Natalia Obrenovici () [Corola-website/Science/318127_a_319456]
-
În decembrie 2014, pe final de mandat, Traian Băsescu și-a reinterat poziția opunându-se din nou reluării proiectului South Stream, sugerând că acesta ar transforma România într-o țară dependentă de infrastructura Gazprom. În octombrie 2015 a fost inaugurat Cimitirul militarilor români de la Rossoșka. O serie de războaie ruso-turce au fost date pe teritoriul țărilor române. Deși inițial românii au avut încredere în ruși, considerându-i eliberatori ortodocși de sub suzeranitatea Imperiului Otoman, aceștia și-au schimbat părerea de-a lungul
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
televiziune, „Polizeiruf 110”. La sfârșitul lunii aprilie 2004 a suferit o fractură cominutivă complicată la femurul drept. Operația de urgență a reușit. A mai trăit până în dimineața zilei de 10 iulie a aceluiași an. Urna i-a fost depusă în cimitirul Ohlsdorf din Hamburg, alături de rămășițele soțului ei, John Olden.
Inge Meysel () [Corola-website/Science/318145_a_319474]
-
numărul 558, pe lângă casa lui Dumitru Mihu, actualul profesor Ciolan Dan". Opriș Ioan, de la Râpă: "de la bunicul meu Opriș Ioan, zis Văsâi, știu că a existat o biserică de lemn, deasupra curții lui Bogdan. În spatele grădinii lui Hopriș Ioan, iar cimitirul era în dosul curții lui Ioan Răstanță de la numărul 565. Când românii au tăiat prin deal, ca să mărească grădinile, au dat de oase de oameni. Anii nu-i pot preciza. Dar mai știu că din acea curte, a lui Ioan
Biserica de lemn din Șura Mare () [Corola-website/Science/318151_a_319480]
-
lui în continuă creștere fiind asigurată de expoziții retrospective ([[1950]]: Expoziție personală la [[Bienala de la Veneția]]) cu lucrări realizate mai demult. Maurice Utrillo moare pe [[5 noiembrie]] [[1955]] în [[Dax]], localitate balneară unde se găsea împreună cu Lucie. Este înmormântat în cimitirul Saint-Vincent din Montmartre. În pictura lui Maurice Utrillo se disting trei perioade: Maurice Utrillo a pictat mai ales peisaje citadine, în care apar grupuri de case, străzi, colțuri din diverse localități, în special vederi din [[Montmartre|cartierul Montmartre]]. Stilul său
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
fost găzduit ca oaspete al sultanului la Palatul Topkapî, după care a plecat spre Mecca pe o corabie oferită de către sultan. După terminarea pelerinajului la Mecca, Șamil a murit la Medina în 1871, în timp ce vizita orașul. A fost înmormântat în cimitirul Al-Baqi', unde sunt înmormântate mai multe personalități ale istoriei islamice. Cei doi fii mai mari ai lui Șamil, Cemaleddin și Muhammed Șefi, pe care a fost obligat să-i lase în Rusia pentru a primi permisiunea să plece la Mecca
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
CFR Palas), 48B (CFR Palas - Gară), 101 (Gară - Depou - SA Palas) și 101C (C.E.T. - Gară - Centru) și de GMS, prin linia de maxi-taxi 310 (Sat Vacanță - Palas). Cartierul beneficiază de prezența unei mici gări de călători, CFR Palas, a unui cimitir - Constantin Predescu, a Parohiei Sf.Ap. Andrei - ce se află sub oblăduirea Arhiepiscopiei Tomisului (datează din 1920 când a fost donată o parte dintr-o casă CFR), a Grupului Școlar Agricol Palas Constanța, denumit de curând Colegiul Tehnic Pontica Constanța, situat
Palas () [Corola-website/Science/318319_a_319648]
-
i-a scris o scrisoare de condoleanțe iar Prințul de Wales a participat la funerarii. La 26 aprilie 1929 la vârsta de 67 de ani moare și Marele Duce Mihail după ce a contactat gripă. afost înmormântat alături de soția sa la cimitirul Hampstead.
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
este cea mai veche descriere a unui cuplu făcând dragoste. A fost descoperit în peștera Ain Sakhri, în deșertul din Iudea. A fost inclus în seria BBC: "A History of the World in 100 Objects" ("Istoria lumii în 100 obiecte"). Cimitirele erau localizate în așezări, adesea în gropi în case abandonate, dar și în peșterile din Mount Carmel și Dealurile Iudeei. Gropile erau acoperite cu rebuturi din construcții, ceea ce face dificilă identificarea obiectelor funerare. Unele morminte sunt acoperite cu lespezi de
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
-și primească personal vizitatorii. Anual, mii de vizitatori de pe toate meridianele lumii au trecut pragul acestui muzeu, la sfârșitul anului 1979 fiind trecuți în jurnal aproape 70.000 vizitatori. Toader Hrib a decedat în 1991 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii Arbore. În prezent, Muzeul de la Arbore este închis și părăsit, iar exponatele au fost risipite, fiind vândute de urmașii lui Toader Hrib. Scriitorul Mircea Radu Iacoban găsea în 2005 în curtea casei lui Toader Hrib ""doar bălării. Dulapuri-vitrină știrbe
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
este cel mai mare cimitir din Paris și unul dintre cele mai renumite din lume. Situat în 20-lea arondisment al orașului, cimitirul reunește mormintele a mulți oameni celebri. Acest cimitir este recunscut drept monument istoric din 24 iunie 1993. Una din cele șapte coline
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
este cel mai mare cimitir din Paris și unul dintre cele mai renumite din lume. Situat în 20-lea arondisment al orașului, cimitirul reunește mormintele a mulți oameni celebri. Acest cimitir este recunscut drept monument istoric din 24 iunie 1993. Una din cele șapte coline a orașului Paris, numită Champ-l'Évêque, deoarece a aparținut în Evul Mediu episcopului Parisului, a fost numită în
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
este cel mai mare cimitir din Paris și unul dintre cele mai renumite din lume. Situat în 20-lea arondisment al orașului, cimitirul reunește mormintele a mulți oameni celebri. Acest cimitir este recunscut drept monument istoric din 24 iunie 1993. Una din cele șapte coline a orașului Paris, numită Champ-l'Évêque, deoarece a aparținut în Evul Mediu episcopului Parisului, a fost numită în secolul al doisprezecelea Mont-aux-Vignes, fiind utilizată pentru culturi
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
cedeze teren din cauza unei datorii a tatălui Jacy. De-a lungul anilor, grădinile au fost abandonate, iar proprietarii s-au succedat, pentru că în final terenul să revină prefectului Senei, Nicolas Frochot, contra sumei de 180.000 de franci. Odată cu închiderea Cimitirului Inocenților la 1 decembrie 1780, prin aplicarea întârziată a legii din 1765 care interzicea cimitirele în oraș, Parisului încep să îi lipsească locuri de înmormântare. Napoleon Bonaparte, pe vremea aceea consul, a decretat că "fiecare cetățean are dreptul de a
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
abandonate, iar proprietarii s-au succedat, pentru că în final terenul să revină prefectului Senei, Nicolas Frochot, contra sumei de 180.000 de franci. Odată cu închiderea Cimitirului Inocenților la 1 decembrie 1780, prin aplicarea întârziată a legii din 1765 care interzicea cimitirele în oraș, Parisului încep să îi lipsească locuri de înmormântare. Napoleon Bonaparte, pe vremea aceea consul, a decretat că "fiecare cetățean are dreptul de a fi îngropat, indiferent de rasă sau religie", stabilind astfel situația necredincioșilor, excomunicaților și a celor
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
vremea aceea consul, a decretat că "fiecare cetățean are dreptul de a fi îngropat, indiferent de rasă sau religie", stabilind astfel situația necredincioșilor, excomunicaților și a celor săraci. La începutul secolului al XIX-lea au fost create astfel mai multe cimitire noi în afara limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
că "fiecare cetățean are dreptul de a fi îngropat, indiferent de rasă sau religie", stabilind astfel situația necredincioșilor, excomunicaților și a celor săraci. La începutul secolului al XIX-lea au fost create astfel mai multe cimitire noi în afara limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neoclasic
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
de a fi îngropat, indiferent de rasă sau religie", stabilind astfel situația necredincioșilor, excomunicaților și a celor săraci. La începutul secolului al XIX-lea au fost create astfel mai multe cimitire noi în afara limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neoclasic Alexandre-Théodore Brongniart în 1803. În
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]