13,065 matches
-
de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași și titular al cursului de istoria literaturii române vechi. Profesor din anul 1969, L. s-a dedicat muncii didactice și în general școlii, pe care a slujit-o cu devotament. A debutat cu articole de istorie literară în revista „Vremea școlii” din Iași (1941), continuând să publice contribuții de aceeași natură în periodicele academice „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Studii și cercetări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
în psihodiagnostic, 1970, Psihologia artelor, 1999, iar în colaborare cu Emil Verza: Psihologia vârstelor, 1981, Adolescența - personalitate și limbaj, 1989 ș.a.). Se află între specialiștii care fondează „Revista de psihologie” (1955) și „Revue roumaine de sciences sociales”, seria psihologie (1964). Debutează editorial în 1938, cu placheta de poezie Drum prin zodii, urmată, în 1943, de Cer troglodit, ambele semnate Ursula Biji. În colaborare cu Al. Andrițoiu, a alcătuit Antologie de poezie canadiană de limbă franceză (1976). Precizată de la început, menținută pe parcursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
București, de unde în 1964 trece la Facultatea de Limba și Literatura Română, în cadrul Catedrei de literatură universală, apoi la cea de literatură română. În 1974 obține titlul de doctor, cu o teză despre G. Bogdan-Duică, reluată în volumul cu care debutează editorial în 1978. Colaborează la „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Viața românească”. Istoria literară practicată de P. evită capcanele pozitivismului printr-o justă îmbinare a judecății din perspectivă istorică (contextualizare) cu cea din perspectiva prezentului (actualizare) și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
Profesor suplinitor în două sate din preajma Caransebeșului (Vârciorova, Petroșnița), metodist cultural la Reșița, din 1970 va fi profesor de liceu la Caransebeș. Conduce cenaclul literar „Mihail Halici” și este redactor responsabil al revistei „Jurnal” (1979-1980), subintitulată „Caiet literar-artistic și social-cultural”. Debutează în 1958, cu versuri, la „Tribuna”, iar prima carte, Pentru a iubi, îi apare în 1967. Publică și în „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Argeș”, „Ramuri” ș.a. Pentru volumul Așteptarea coralilor (1970) a fost distins cu Premiul Asociației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
studențească”, redactor-șef la „Scânteia tineretului” (1963-1969), șef de secție la „Scânteia” (1969-1974), redactor-șef la „Luceafărul” (1974-1980), redactor-șef adjunct la „Scânteia” (1980-1990), apoi redactor-șef adjunct la „Ordinea”. A mai colaborat la „România literară”, „Ramuri”, „Contemporanul” ș.a. A debutat în „Luceafărul” (1959), iar în volum, cu Moartea calului troian (1968). În afară de poezii, a scris (în colaborare) romanul Drumeț în calea lupilor (1987), a realizat câteva scenarii de film și a publicat antologia L-am cunoscut pe Tudor Arghezi (1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
La Littérature française dans l’espace culturel roumain, 1984), publicând totodată o serie de traduceri din literatura și critica franceză. După 1990 s-a implicat în promovarea în mediul universitar a unor noi discipline, precum istoria mentalităților și istoria culturală. Debutează în 1971, cu articolul Un aspect al confluenței Camus - Dostoievski, în „Analele Universității București”, lucrarea de doctorat, publicată în 1982, reprezentând și debutul ei editorial. Cyrano de Bergerac - un model al barocului se înscrie în seria de lucrări pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
apoi din ianuarie 1990. Purtând inițial mențiunea „Revistă literară și artistică editată de Uniunea Asociațiilor Studențești din Republica Socialistă România”, de la numărul 1/1974 devine „Revistă literară și artistică editată de Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România”. Seria a doua debutează cu subtitlul „Revistă de cultură independentă”, transformat de la numărul 2/1990, în „Revistă de cultură”. Prima serie, a cărei apariție a fost decisă în urma unei consfătuiri a cenaclurilor literare, ținută în septembrie 1965, la Sinaia, are o existență îndelungată, profilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
Zanc, Vasile Sălăjan, Elena Nestor, Mihai Tatulici, Eugen Uricaru, Marcel Constantin Runcanu. La o „masă rotundă” pe tema Critică și promptitudine răspund foarte tinerii Marian Papahagi, Cornel Udrea, Petru Poantă, Eugen Uricaru, Vasile Sav și Marcel Constantin Runcanu. Ion Cristoiu debutează tot acum cu proză de evocare (Spectacol cu ursitoare). „Post-restant”, rubrica de poșta redacției inițiată de Gh. Tomozei, Fănuș Neagu și Ștefan Bănulescu, continuă să apară, alături de rubrici noi: „Forumul cărților”, „Comentarii la...”, „Arte”, „Reflex” (scrisă de studenți), adăpostind noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
scrie Laurențiu Ulici. Constanța Buzea continuă să se ocupe de debutanți. „Cronica literară” începe să fie semnată de M. N. Rusu, alți tineri critici fiind Mihai Dinu Gheorghiu (autorul unei prezentări a romanelor lui Petru Popescu), Lucian Alexiu, Costin Tuchilă. Debutează cu versuri Dan Damaschin, Olimpiu Nușfelean, Domnița Petri, Elena Ștefoi, Magdalena Ghica, alături de prozatori ca Ștefan Damian sau Radu Țuculescu. Impresia de magazin social-politic cu un caracter aplicat (literatura) se conturează mai clar după venirea la conducerea revistei a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
la Cetireni, din 1958 e redactor la „Cultura Moldovei”, apoi la „Nistru” (1965-1969), membru al colegiului și redactor la Studioul Moldova-film (1965-1971), redactor-șef la „Columna” (1993-1995). Colaborează cu articole pe teme didactice la „Moldova socialistă”, „Învățătorul Moldovei”, „Scânteia leninistă”. Debutează editorial în 1961 cu volumul de proză pentru copii Trișca și cu o culegere de publicistică, Răsărise un soare în vie. V. se va afirma însă ca scriitor cu nuvelele din Două mere țigance (1964) și cu romanul-parabolă Povestea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
Arad, funcționar la Fondul Literar (1968-1972) și la Asociația Scriitorilor din București. După 1989 va conduce revista „Viața capitalei” (1990-1992), va fi inspector-șef la Direcția de Cultură din Primăria capitalei, iar din 2002 director al cotidianului „Cronica română”. A debutat în 1955 la „Scrisul bănățean”, iar editorial - în 1962, cu volumul de versuri pentru copii Izvorul. Colaborează la „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Urzica” „Moftul român” (serie nouă) ș.a. Ipostaza lirică tradiționalistă - Frumusețile zilnice (1967), Nopțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
lui Petru Rusu, țărani. A absolvit Institutul Politehnic din Chișinău (1970) și cursurile literare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1983). A funcționat ca economist, iar din 1987 ca director al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Debutează editorial cu placheta Pânzele babei (1978), consacrată lumii adolescenților. Culegerile de povestiri Havuzul (1982), Meri sălbatici (1987), Avem de trăit și mâine (1992) sunt consemnări realiste bazate pe sondaje psihologice, în care R. conturează diferite tipuri umane - dezrădăcinați, filistini, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
la Editura Minerva ca redactor-șef. În perioada 1959-1974, ca șef al „Bibliotecii pentru toți”, A. a contribuit la asigurarea continuității și obținerii succeselor acestei prestigioase colecții, care în 1995 a împlinit o sută de ani de existență neîntreruptă. A debutat în revista „Tânărul scriitor” (1955), cu un studiu de istorie literară despre o piesă de teatru necunoscută din perioada revoluției de la 1848. S-a consacrat apoi unei laborioase cercetări a presei democratice și socialiste românești de la sfârșitul secolului al XIX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
asupra literaturii italiene și a receptării ei în cultura română, cărora le va consacra mai bine de patru decenii de activitate. În 1979 își susține doctoratul cu teza Neorealismul italian, tipărită parțial în „Revista de istorie și teorie literară” (1980). Debutează în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” în 1963, iar editorial cu monografia Boccaccio, apărută în 1969. Colaborează cu studii și articole în reviste din țară („Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, devenită „Revista de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
1997), redactor la Editura Aula din Brașov (2001-2002), cercetător la Institutul Român de Istorie Recentă din București (din 2002). Este fondator și realizator al publicației web „Tiuk!”, împreună cu fratele său, Alexandru Vakulovski, cu graficianul Dan Perjovschi și cu Viorel Ciama. Debutează în 1995 la revista „Știința” din Chișinău, și editorial în 1997 cu placheta Nemuritor în păpușoi (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova). Este prezent cu eseuri, proză, poezie, interviuri, critică literară și traduceri în „Contrafort”, „Vatra”, „România literară”, „Viața românească”, „Interval
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
1964 este secretar literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București, apoi intră în presă: secretar general de redacție la revista „Amfiteatru” (1964-1972) și la ziarul „România liberă” (1972-1975), redactor-șef adjunct la „Magazin” (1975-1986), publicist comentator la „România liberă” (1986-1990). Debutează în 1951, cu poemul în proză Diminețile albastre, la suplimentul literar al ziarului „Ceahlăul” din Piatra Neamț. Va mai colabora la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tomis” ș.a. În 1965 are loc premiera piesei Iubesc pe al 7-lea, comedie cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
aici urmează și Facultatea de Filologie, luându-și licența în 1971. Este o vreme redactor la „Livres roumains”, apoi la revista aromânilor, „Deșteptarea”. Mai lucrează, ca redactor-șef adjunct, la „Universul cărții”, după care se încadrează redactor-cercetător la Biblioteca Națională. Debutează în „România literară” în 1971, cu articolul Există un baroc românesc? Publică frecvent în „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Revue roumaine”, „Dimândarea”, „Universul cărții”. C. debutează editorial în 1983, cu eseul Aventura memoriei, consacrat operei lui Zaharia Stancu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
adjunct, la „Universul cărții”, după care se încadrează redactor-cercetător la Biblioteca Națională. Debutează în „România literară” în 1971, cu articolul Există un baroc românesc? Publică frecvent în „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Revue roumaine”, „Dimândarea”, „Universul cărții”. C. debutează editorial în 1983, cu eseul Aventura memoriei, consacrat operei lui Zaharia Stancu. Poezia și proza acestuia sunt examinate fără concesii si complezențe, dar și fără durități față de scăderile, în plan sociologic mai cu seamă, ale romanelor scriitorului. Prezentat ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
Jurnalul de umor și de divertisment” și director la „Jurnalul de București” (1996). Cunoscut mai ales ca jurnalist și autor a numeroase scenarii radiofonice și pentru televiziune, dar și al unui scenariu de film (Liliacul înflorește a doua oară), H. debutează editorial în 1976, ca laureat al concursului Editurii Eminescu, cu volumul de nuvele Te urăsc, iubita mea, un tip de proză de factură tradițională, fără relief și puțin incitantă la lectură. Schimbând registrul și trecând de la proză la poezie, publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
a face haz. Același tip de personaje necomplicate sufletește apare și în romanul Să nu aștepți minuni de la luna septembrie (1991), dar aici este mai interesant modul în care evoluează acțiunea, planul auctorial intersectându-se adesea cu planul ficțiunii. Narațiunea debutează în stilul romanului sentimental al secolului al XIX-lea (plimbarea a doi tineri printr-o pădure într-o dimineață de toamnă), dar „vocea autorului” își face apariția cu scopul de a ironiza acest procedeu narativ simplist, marcând cu o stupoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
din Ploiești (1942-1950) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1950-1954), secția limba și literatura română. Și-a susținut doctoratul cu teza N. Iorga - exeget al literaturii universale. A fost redactor la „Gazeta literară” (1954- 1959), unde a și debutat în 1954, și la „Luceafărul” (1959-1962), redactor și redactor-șef adjunct al ziarului „Scânteia” (1962-1969), vicepreședinte al Radio-Televiziunii Române (1970-1972), director al Editurii Eminescu (1972-1990). A profesat și în învățământul universitar, ca lector la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
fost repartizată la Catedra de istoria literaturii române, unde a funcționat ca asistent universitar până în 1978, când s-a pensionat medical. În același an a obținut titlul de doctor în filologie, în urma susținerii tezei Dacii în conștiința romanticilor noștri. A debutat în 1957 cu un articol de critică literară, Despre elementul folcloric în poezia lui Tudor Arghezi (în „Caiete critice”), iar prima poezie a publicat-o în 1967 în „Luceafărul”. Debutează editorial în 1971, cu volumul Poeme, care va fi urmat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
filologie, în urma susținerii tezei Dacii în conștiința romanticilor noștri. A debutat în 1957 cu un articol de critică literară, Despre elementul folcloric în poezia lui Tudor Arghezi (în „Caiete critice”), iar prima poezie a publicat-o în 1967 în „Luceafărul”. Debutează editorial în 1971, cu volumul Poeme, care va fi urmat de alte câteva cărți de poezie. A colaborat la „Luceafărul”, „Almanahul literar” al Asociației Scriitorilor din București, „Analele Universității București”. Lirica este la B., de sorginte cerebrală. Aluziile livrești - nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
va deveni student la Facultatea de Drept a Universității din București, luându-și licența în 1921. Înscris în Baroul de Ilfov, nu va practica decât puțin timp avocatura, căci se consacră în întregime vieții de jurnalist și de om politic. Debutează, sub pseudonimul Andrei Braniște, preluat din piesa de teatru omonimă a lui Marin Simionescu-Râmniceanu, la „Rampa”, în 1915, colaborând și la „Revista noastră”, „Sclipiri”, „Progresul”, „Hiena”, „Contimporanul”, „Facla” și „Facla literară”, „Mișcarea”, „Muncitorul”, „Propilee literare”, „Vlăsia”, „Cuvântul”, „Parlamentul”, „Opoziția”, „Curentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
, Gabriel (1.XI.1942, București), poet și prozator. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966-1971). Debutează cu poezie în „Luceafărul” (1966), colaborând apoi și la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească” ș.a. Primul volum de versuri al lui I., Înstrăinări (1969), este caracterizat de Laurențiu Ulici ca un „bocet liric, metaforic, în linie postlabișiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]