13,416 matches
-
A născut mama altă copilă foarte frumoasă și i-a pus numele Zamfira. Era o copilă blondă cu ochi prea albaștri și foarte frumoși și foarte vorbăreață dar n-a trăit mai mult de 5 ani și a murit. O durea tare capu. Și ea a spus copiilor când era bolnavă: "Măi băeți hai să ne jucăm că eu îs foarte bolnavă și mâne, poimâne voi muri și nu m-oi mai putea juca cu voi"! După cum s-a și întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a însurat și a luat o domnișoară din familia Teișanu. La nuntă a venit Dna Ileana preoteasa Preotului Mihăilescu cu Dra Marița Mihăilescu, cu ginerele Gh.Zegleanu cu soția Vochița care a fost de frumuseță rară. La nuntă m-a durut capul și mi-au descântat niște babe de diochi și mi-a trecut spunându-mi: "Ești băiat prea frumos și te-a fi diochiat vreun drac de femee". În vara anului 1905, am cerut la Dl Director să fiu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
5 vaci cu lapte și când îi lipsesc un substantiv pe pieptul tot atunci se prinde, că-i sătul și bine îngrijit. Și când întreb pe unul de a lui Niculai a lui Nică a Măriucăi: De ce stai așa ? Mă doare capul Domnule. Și eu îl întreb: "Ce-ai mâncat azi ? Și el spune: "N-am mâncat nimica Domule ". Și atunci n-aș fi eu nebun să-i umplu capul bietului copil flămând și prăpădit ? Și tot în vara 1914, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eu l-am sărutat de nenumărate ori pe frunte și pe obraz și in hohote de plâns mi-a zis: "Dragă dle Rădășanu eu mă duc acasă, că de când m-a bătut peste cap, domnul director I.Mitru, capul mă doare foarte rău și nu-mi trece. Și Dumnezeu știe dacă voi mai vedea eu vreodată școala normală, care mi-i așa dragă și pe dv. Și în hohote de plâns și eu și el ne-am despărțit. Și a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vreau să înțeleg ceva. După un duș scurt mă bag în sacul de dormit, îmi pun banii și actele sub pernă, ochelarii și lanterna sub pat și îmi zic că merit un somn odihnitor. Dar picioarele, dar tălpile picioarelor? Mă dor și mă ustură îngrozitor și atunci m-am întrebat ce caut eu pe aici. Și totuși, încet-încet durerea a început să scadă în intensitate, ba chiar s-a transformat într-o bucurie interioară la gândul că am privilegiul de a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cărți, studii sau din discuții cu vreun renumit psiholog. începi să te cunoști mai bine confruntându-te cu drumul și cu dificultățile lui. îți cunoști mai bine forțele trupului, puterea ce o ai, dar și punctele slabe. încep să te doară picioarele, să-ți ardă tălpile, să simți greutatea rucsacului, să-ți concentrezi mai mult atenția asupra pericolelor drumului. Obosești, te oprești, bei puțină apă, mănânci fructe uscate, îți mai masezi pulpele picioarelor și apoi pleci mai departe. Parcă localitatea la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în provincia La Rioja. Părăsesc, deci, frumoasa și solemna Navarra, și intru într- un alt „județ”. De departe, de pe dealuri, se profilează acest oraș medieval, dar mai ales modern, traversat de frumosul râu Ebro. Simt cum tălpile picioarelor încep să doară, o durere înțepătoare ce parcă te frige. Mă dor și mușchii pulpelor picioarelor. Dar mă gândesc la tânăra nemțoaică ce șchioapătă de câteva zile și parcă mai uit de durere; asta însă nu mă împiedică să iau o pastilă de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Navarra, și intru într- un alt „județ”. De departe, de pe dealuri, se profilează acest oraș medieval, dar mai ales modern, traversat de frumosul râu Ebro. Simt cum tălpile picioarelor încep să doară, o durere înțepătoare ce parcă te frige. Mă dor și mușchii pulpelor picioarelor. Dar mă gândesc la tânăra nemțoaică ce șchioapătă de câteva zile și parcă mai uit de durere; asta însă nu mă împiedică să iau o pastilă de paracetamol, după indicațiile doctoriței Tereza Dămoc. Ajung la Logroño
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Spania. - Trecem și de Navarette și mă opresc să fotografiez un frumos portal romanic al unei biserici din secolul al XII-lea. Portalul romanic al bisericii din sec. XII de lângă Navarette Uf, durerile musculare cresc iar tălpile picioarelor mă dor și mai tare. Am remediul: un paracetamol. Trec și de Ventosa și ajung la o încrucișare de drumuri unde este un bar. Cât de nimerit este pentru un bocadillos și o apă proaspătă. Are și internet gratuit prin care aflu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un Dumnezeu catolic și care pretinde că deține monopolul - adevărului. I se pare mai bună biserica din Ghana decât cea din Germania. Discuția continuă până intrăm în localitatea Santo Domingo de la Calzada unde îmi spune că se oprește deoarece o doare prea tare genunchiul. Ne despărțim și îmi spune că îi pare rău de asta și că, oricum, a rămas plăcut surprinsă de faptul că eu sunt preot catolic. Ca și în alte zile, caut un loc cu o bancă unde
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mare, în basorelief, reprezentând încoronarea cu spini a lui Isus. întins pe salteaua subțire de pe podea, în sacul meu de dormit, eram pătruns de povara și exigențele pelerinajului. Privind incoana, îmi simțeam acut proprii spini interiori, și nu erau puțini. Dureau și produceau răni și sângerări ale spiritului, ale conștiinței; era propria încoronare cu spini. Sensibilitatea mea exagerată pe fond neuro- vegetativ amplifica totul. Trebuia să fie de față Francisco Goya (pictura icoanei intra în stilul luiî, - să-i explic toată
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
echipat, cred că va reuși. Situl arheologic de la Atapuerca Repornesc la drum și pentru un timp destul de lung tot urc, pe lângă un centru militar, protejat de trei rânduri de sârmă ghimpată. Ca și în alte zile, picioarele încep să mă doară mai tare, rucsacul mi se pare mai greu, dar nu există decât o singură direcție: înainte. în jurul ore 14:30 ajung întrun sătuc, Cardenuela Riopico, unde s-a deschis un han cu 24 58 de locuri, cu dormitoare mai mici
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cina de la 19:30, eu, care de cele mai multe ori mănânc de două ori pe zi. în seara aceasta vreau să servesc împreună cu pelerinii o supă de legume. - Astăzi este o zi mai ușoară, mai relaxantă, dar tălpile picioarelor tot mă dor și mă ustură. îmi analizez din nou bocancii și sandalele încercând să găsesc un alt motiv al acestor dureri. încălțămintea nu are nici o vină. Singurele cauze le reprezintă drumul lung, lipsa de experiență și cred că și greutatea mea corporală
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu părul alb, cu niște ochelari rotunzi din spatele cărora te priveau ochii curioși, strălucitori și plini de viață. Surpriză: este din nordul Germaniei și de acolo a plecat pe jos spre Santiago la data de 1 mai. Nu-l dor picioarele, nu are nici o bătătură, nici o rană, se simte în plină formă și intenționează să ajungă la capătul călătoriei, la mormântul apostolului. El reprezintă una din multele surprize ce le-am avut până acum. îl rog respectuos să-mi explice
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de plăcut este un pat moale, simplu, chiar supraetajat. Am învățat cât de bună este apa, și cât de mult ar trebui să o prețuim. Am invatat cât de plăcută este umbra unui copac și 89 ar trebui să ne doară mâna când rupem o creangă din el și nicidecum să-l tăiem. Am învățat mai bine valoarea atâtor lucruri pe lângă care într-o viață confortabilă, trecem chiar cu nepăsare, dorind mereu altceva, de cele mai multe ori lucruri superflui. S-a lăsat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să te odihnești. Te sprijini atunci și mai mult în bastonul tău de călătorie, îți tragi mai sus rucsacul, și mergi mai departe. Iți privești bocancii și-i vezi buni, rezistenți, chiar - dacă înăuntru picioarele îți sunt fierbinți și te dor îngrozitor și mergi mai departe. Iți mai aplici o porție de voltaren, să nu mai simți tălpile și mergi mai departe. Din convingere, sau măcar din orgoliu, continui, și asta este foarte important, esențial chiar. Este lecția ce o înveți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu voce tare fără să le pese de faptul că la doar câțiva metri pelerinii obosiți doreau să doarmă. în plus, ușa de la dormitor ce mi s-a părut a avea o vechime de jumătate de secol scârțâia de te dureau timpanele urechilor. Pelerinajul înseamnă și resemnare și - acceptare voluntară a tot felul de contradicții. Le-am acceptat și eu, salvat fiind ca de obicei de dopurile din urechi. Dimineața, soneria unui telefon a dat deșteptarea înainte de ora 6 așa că toți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Galicia, unde miroase puternic a bălegar de vacă iar străzile sunt murdare și deteriorate. într-un sat am fost tentat să mă opresc la un han dar mirosul neplăcut m-a determinat să plec mai departe deși tălpile picioarelor mă dureau rău de tot. Ceea ce mai remarc este numărul crescând al pelerinilor pe camino. Sunt mulți copii cu rucsăcele pe spate, vorbind zgomotos si gesticulând. Sunt și mulți tineri, băieți și - fete. îți dai seama după costumație, culoarea pielii picioarelor sau
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
primul autoturism al familiei. Aș fi incorect dacă aș afirma că nu m-a revoltat această nedreptate stupidă. Consideram nedrept să mi se ceară plata în valută vest, când timp de opt ani eu fusesem plătit în valută est. Mă durea că trebuia să ocolesc adevărul în fața copiilor noștri, care sufereau că nu mai au DAF-ul pentru vizite la Drumul Carului și pentru aducerea lor de la Craiova la București, în timpul vacanțelor. Îmi amintesc, spre exemplu, o convorbire în mașină dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a tragicului ”, în cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel, în Limite: „La logodna insului cu luna, Când sub gene candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea Plopii ca din caiere și-o torc Vântul doare lin ca mângâierea Mâinilor ce nu se mai întorc. Sieși neputând să-și mai încapă Sub adanca zare-a nimănui Sufletul se varsă ca o apă Dincolo de limitele lui.” Farmecul eroticii lui Robert Cahlueanu constă în: „ căutarea unei identitati absolute
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
veselie mare În dormitor. Ce se Întâmplase. La intrarea În cameră, Mama a luat fetița În brațe și i-a spus: Bine, draga Bunicii, de asta am făcut noi atâta drum, să te găsim bolnavă? Nu bunică, nu mă mai doare nimic, i-a răspuns fetița. Febra a Început să-i scadă și totul a intrat În normal după revederea cu Bunicii. Mica balerină Ciuchița cu păpușa Ciuchița la Concursul de recitări al copiilor Împreună După zeci de ani, toată copilăria
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
obligat să mă prezint atunci la o altă schimbare de carte de identitate, pentru a nu primi o amendă, și cine știe ce vremuri or mai fi pe atunci și, eventual, să nu voteze alții pentru mine!) mă simt excelent, chiar dacă mă dor, din când în când, oasele, schimb ochelarii mai des, sunt din ce în ce mai exigent cu femeile frumoase și mult mai îngăduitor cu lumea din care bucuriile curente dispar. Literatura poate fi o expresie divină numai atunci când harul pe care-l ai ți-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adică viu. Și adevărat. Cât despre mine, am răspuns la întrebările tale de sute de ori, fără să mă întrebe nimeni. Acum mă uit în ele ca într-o fântână cu șerpi de casă. În loc să bea apa, o mușcă. Nu doare deloc. Eu sunt apa mușcată și depun mărturie. Picuri de mărturie. Cu drag, Muri Premiul Nobel ? Atâta ne vom tot naște, până ce o să-i plictisim și ni-l vor da Eu sunt o rudă îndepărtată a mea Câtă viață, câtă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sarcasmul și revolta. Bacovia a abandonat cu totul. Nu se opune. E livrat cu totul unei identități ce acceptă fără nici o ripostă. În imaginarul meu există nuclee ce nu acceptă chiar totul. Sunt vii și dor. Pe Bacovia nu-l doare nimic. Identitatea lui poetică se află sub o totală anestezie thanatică. Care e raportul tău cu cititorul/ cititorii? Îl/ îi cauți? Te ascunzi și aștepți să te găsească? Îl/ îi ignori? Îl/ îi cultivi? Cât de mult te interesează cititorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se scrie trebuie și publicat. Eu public cam o poezie la 10-15 scrise. Ajungând la concluzia că talentul meu se mărginește la poezie, am făcut un pact cu ea și de atunci mă rezum la doar câteva eseuri, atunci când mă doare ceva sau a răspunde la câteva întrebări. În privința prozei românești, eu personal nu sunt de acord nici cu Cioran, nici cu Noica. Or fi avut ei motivele lor să ajungă la astfel de concluzii și cu siguranță au fost mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]