13,527 matches
-
civilizațiilor agrare, în care este vorba de uciderea unui zeu ca punct de trecere la o temporalitate caracterizată de moarte, nevoia de hrană și procreare. sunt însă, sub forma în care au fost cunoscute în Europa, un fenomen tipic civilizației elene, chiar dacă au luat ființă prin contaminarea cu sfera religiilor orientale. Formele inițiatice tipice acestor mistere au apărut pentru prima oară în cadrul venerării zeiței agrare Demetra. Continuatorele moderne ale misterelor sunt diversele societăți și loje secrete, precum cele ale francmasonilor, iluminaților
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
succeslor din Libia, ca și de cererea ca puterile occidentale să recunoască sfera de influență italiană în Africa răsăriteană și în bazinul Mediteranei. În Mediterana, relațiile Italiei cu Grecia s-au tensionat după ocuparea de către Roma a insulelor cu populație elenă Dodecaneze și Rodos în perioada 1912 - 1914. Aceste insule fuseseră controlate de Imperiul Otoman. Italia și Grecia erau de asemenea într-o dispută deschisă pentru controlul Albaniei. Regele Emanuel al III-lea era dornic mai degrabă să vadă guvernul interesându
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
a Greciei. Ocuparea insulei Corfu era importantă din punctul de vedere al militariștilor și naționaliștilor italieni deoarece fusese posesiune a Republicii Venețiene, care lăsase aici o importantă moștenire culturală. Ocuparea insulei a fost întâmpinată însă cu proteste violente din populației elene a insulei. În 1929, guvernul fascist i-a acordat statutul de refugiat politic extremistului croat Ante Pavelić, exilat din Iugoslavia. Fasciștii încercau toate metodele posibile pentru a provoca prăbușirea Iugoslaviei, eveniment care ar fi ușurat extinderea puterii italiene. În acest
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Brânzeu a fost criticat în anii 1950 de către grupul Matei Socor. Ca urmare, Brânzeu a fost cenzurat de către regimul politic din țară. În anii de activitate artistică în România Brânzeu dirijează diverși muzicieni precum: Stella Simionetti, Iolanda Mărculescu, Lya Hubic, Elenă Botez, Lucia Stănescu, Emilia Petrescu, Arta Florescu, Lili Dușescu, Marină Krilovici, Constantă Câmpeanu, Anca de Barbu, Tatiana Roșculeț, Magda György, Zenaida Pally, Agnes Baltsa, Maria Snejina, Ion Dacian, Cornel Fânățeanu, Ion Buzea, Constantin Zaharia, Garabis Zobian, Mircea Emandi, Oleg Rudic
Nicolae Brânzeu () [Corola-website/Science/310954_a_312283]
-
Tereza Barta, Rodica Negrea, Ana Ciontea, Marcel Iureș, Mirela Gorea, Vlad Păunescu, Maria Ploae, Marian Buruiana, Cornelia Pavlovici, Ștefan Hagimă, Julieta Szony, Vioară Popescu, Leonard Rachița, Ilinca Dumitrescu, Ionel Pântea, Mihai Borodi, Gabriel Oseciuc, Șerban Comănescu, Dragoș Pâslaru, Mircea Diaconu, Elenă Boariu, Cătălin Guguianu, Dragoș Vițelaru, Carmen Stoianov, Ion Ivan Roncea, Mihaela Martin, Liliana Ciulei Atanasiu, Valentin Gruescu, Șerban Marinescu, Anghel Decca, Alexandru Agache, Ion Marin, Răzvan Cernat, Dan Oprina, Daniela Vlădescu, Gheorghe Visu, Dan Condurache, Șerbana Drăgoescu, Ion Cărmăzan, Petru
Cleopatra Lorințiu () [Corola-website/Science/310957_a_312286]
-
Astarte a fost o trupă elenă de black metal fondată în anul 1995, în Atena, și formată numai din femei. Trupa a fost denumită după zeița Astarte. Astarte a fost inițial înființată sub numele de Lloth, în septembrie 1995, la Atena, Attica. Componența inițială le cuprindea
Astarte (formație) () [Corola-website/Science/309522_a_310851]
-
și două așazate pe lat. Sub brâu au existat firide mărginite de ceramică profilata. Biserică era înconjurată pe tot perimetrul de un trotuar din bolovăni de piatră. Pisania lăsată aici în 27 noiembrie 1640 de Matei Basarab și soția sa Elenă Doamna și reprodusa de cărturarul și istoricul Nicolae Iorga, indică împrejurările în care a fost ridicat aceast sălaș. Voievodul în timpul unei incursiuni militare a remarcat importanță strategică a zonei și, ulterior mănăstirea a fost ridicată pe locul unei biserici de
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
comuniști în 1948, la fel ca toate celelalte prorientăți regale, castelul a revenit în posesia Casei Regale la 1 iunie 2001. Principesa Margareta conduce acțiunile de restaurare a parcului și a casei în același stil creat în 1943 de Regina-mamă Elenă. La 20 septembrie 1999 a fost înregistrat la Tribunalul Arad dosarul civil 4732/09.09.1999, prin care fostul suveran Mihai al României cerea să reintre în posesia castelului și domeniului Săvârșin, cumpărat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Castelul regal de la Săvârșin () [Corola-website/Science/309536_a_310865]
-
o linie defensivă care se întindea din nord-vestul până în sud-estul Greciei. În ciuda concentrării de trupe și materiale militare, linia defensivă avea mai multe puncte slabe. Forțele grecești erau plasate pe poziții mai înaintate decât ale aliaților lor, iar liderii militari eleni au ignorat sugestiile britanicilor să se retragă pe un amplasament comun cu cele engleze. Datorită acestei dispersii relative a forțelor, grecii au fost învinși relativ rapid. Între flancul drept al grecilor și cel stâng al britanicilor a rămas o mare
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
New York) a fost un cântăreț român de muzică ușoară, care a cunoscut succesul în Bucureștiul perioadei interbelice. Gheorghe Ionescu s-a născut în București la 23 februarie 1909. Părinții lui pe nume Ioan și Maria Ionescu au avut 3 copii: Elenă, Ecaterina și Gheorghe. Aceștia au trăit în București în casa construită de tatăl lor pe strada Sirenelor, nr. 71 pe dealul Spirii. Familia l-a îndreptat pe Gion către Facultatea de Medicină, dar după prima autopsie la care a leșinat
Gheorghe Ionescu Gion () [Corola-website/Science/309745_a_311074]
-
le asigură traducând pentru editura ateniană "Fexi" cărți de filozofie și știință. Un an mai târziu, în 1911, se căsătorește, la Iraklion, cu Galatia Alexiou. Poetă, prozatoare, dramaturg, Galatia Kazantzakis (1881-1962) va ocupa un loc de seamă în viața literară elenă. Căsătoria, timp de 16 ani, a celor doi oameni de litere, intelectuali cu firi și caractere opuse, va reprezenta pentru Kazantzakis, una dintre cele mai frământate perioade din viața sa. În 1926, căsătoria va eșua într-un divorț. În romanul
Nikos Kazantzakis () [Corola-website/Science/309034_a_310363]
-
conviețuirii cu Nikos. Înscris ca voluntar în armată în timpul Războaielor Balcanice, va servi la biroul special al primului-ministru, Eleftherios Venizalos. Un punct de răscruce din biografia sa îl constituie întâlnirea cu Anghelos Sikelianos (1884-1851), personalitate de prim-plan a literaturii elene, de care-l va lega o strânsă prietenie. Timp de un an (1916-1917), Nikos, împreună cu Gheorghios Zorbas, va încerca să pună pe roate exploatarea unei mine de lignit la Prastova, în sudul Peloponesului. Gheorghios Zorbas (1870-1941), originar din Halkidiki, un
Nikos Kazantzakis () [Corola-website/Science/309034_a_310363]
-
Văii Esdraelonului (Valea Izreel) îi permite să servească drept bastion în calea unor oști străine. De la numele orașului se trage denumirea folosită în limba ebraica pentru creștinism - „natzrut”, si pentru creștini - „notzrim”. Locul e pomenit de 12 ori în versiunile elene ale Noului Testament, sub formele Năzară, Nazaret, Nazarat, Nazarath. Formă Năzară (Ναζαρα), considerată cea mai timpurie, se află în Evanghelia după Matei (Matei 4,13) și cea după Luca (Luca 4,16) și, probabil, în ipotetica Sursă Q care ar
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
Radiodifuziune) și agenția de presă Rompres sunt singurele companii de stat din acest domeniu, care este coordonat de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației. Există aproximativ 4,1 milioane de linii fixe de telefonie, principalii furnizorii fiind Romtelecom (deținut de grupul elen OTE), RCS & RDS și UPC România și aproximativ 19 milioane de utilizatori de telefonie mobilă. Furnizorii de telefonie mobilă sunt Vodafone România, Orange România, Zapp Mobile, Cosmote România. Televiziunea prin cablu este disponibilă aproape fară excepție pe întreg teritoriul țării
Comunicațiile în România () [Corola-website/Science/310542_a_311871]
-
170.000 și 700.000. Numărul total al albanezilor creștini ortodocși este de fapt mult mai mare, deoarece comunității din Albania i se adaugă și comunitatea albaneză din Grecia (în număr de aprox. 400.000 persoane), comunitate subordonată Bisercii Ortodoxe Elene. În 1967 partidul comunist a interzis orice cult religios pe teritoriul Albaniei. Mitropolitul de atunci, Damian Kokonesi (1966-1973), a decedat în perioada detenției politice. Înainte de această interdicție circa 20% din populația țării era ortodoxă. Mitropolitul Anastasios Yannoulatos, Arhiepiscop al Tiranei
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
(în limba greacă:Εθνική Αντίσταση, "Rezistența Națională") este un termen generic sub care sunt cunoscute grupurile înarmate sau neînarmate din întreg spectul politic elen care au opus rezistență ocupației Axei în perioada 1941-1944 în timpul celui de- al doilea război mondial. Apariția mișcărilor de rezistență a fost declanșată de invadarea țării și ocupația puterilor Axei (Germania Nazistă, Italia Fascistă și Bulgaria) din 1941 - 1944. Italia
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
fost format un guvern în exil, recunoscut de Aliații occidentali, dar nu și de Uniunea Sovietică. Aliații occidentali au încurajat în mod constant, ba chiar l-au silit pe regele Greciei să numească miniștri liberali. Doar doi dintre miniștii guvernului elen din exil erau membri ai fostului regimului dictatorila interbelic. Membrii mișcărilor de rezistență de stânga au pretins că guvernul din exil este nelegitim deoarece era o continuare a cabinetului dictatorial al lui Ioannis Metaxas din perioada 1936 - 1941. Indiferent de
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
era o continuare a cabinetului dictatorial al lui Ioannis Metaxas din perioada 1936 - 1941. Indiferent de certurile politice sau de diversele disidențe, guvernul în exil nu a avut o influență prea mare asupra atitudinii celei mai mari părți a poporului elen. Germanii au format un guvern colaboraționist condus de generalul Georgios Tsolakoglou chiar mai înainte de a cuceri Atena. Acest guvern nu se bucura de niciun fel de legitimitate și nu avea sprijinul populației, fiind în totalitate dependent de autoritățile de ocupație
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Manolis Glezos, au escaladat nevăzuți fațada de nord-vest a Acropolisului și au doborât steagul german cu svastică, plasat aici de autoritățile de ocupație. Prima mișcare organizată de rezistență a apărut în nordul Greciei, unde ocuparea de către Bulgaria a unor teritorii elene au răscolit sentimentele naționaliste. Prima mare rebeliune populară a apărut în jurul orașului Drama din Macedonia Răsăriteană, în zona de ocupație bulgară. Autoritățile bulgare inițiaseră o operațiune la scară mare de bulgarizare, ceea ce a dus la reacția populației grecești. În perioada
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
armate, care era încă în faza de organizare. Italienii, care controlau cea mai mare parte a zonei rurale, considerau că situația poate fi ținută sub control. Mișcările de rezistență s-au întărit neîncetat, EAM/ELAS extinzându-se rapid. Grupurile armate elene au început să atace și să dezarmeze secțiile jandarmeriei locale și subunitățile izolate ale italienilor, iar liderii rebelilor au declanșat o campanie propagandistică prin satele grecești. Italienii au fost nevoiți să-și schimbe prioritățile și să ia măsuri precum deportarea
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
și subunitățile izolate ale italienilor, iar liderii rebelilor au declanșat o campanie propagandistică prin satele grecești. Italienii au fost nevoiți să-și schimbe prioritățile și să ia măsuri precum deportarea ofițerilor greci demobilizați în lagăre din Italia sau Germania. Ofițerii eleni au reacționat rapid, s-au refugiat în munți și s-au alăturat diferitelor mișcări de rezistență. Dezvoltarea mișcării elene de rezistență a devenit evidentă întregii lumi odată cu punerea la punct a unui dintre cele mai spectaculoase acte de sabotaj ale
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
nevoiți să-și schimbe prioritățile și să ia măsuri precum deportarea ofițerilor greci demobilizați în lagăre din Italia sau Germania. Ofițerii eleni au reacționat rapid, s-au refugiat în munți și s-au alăturat diferitelor mișcări de rezistență. Dezvoltarea mișcării elene de rezistență a devenit evidentă întregii lumi odată cu punerea la punct a unui dintre cele mai spectaculoase acte de sabotaj ale războiului, aruncarea în aer pe 25 noiembrie 1942 a podului de cale ferată de la Gorgopotamos, care asigura legătura dintre
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
care ar fi trebuit să facă față unei debarcări Aliate în regiune. (De fapt, germanii căzuseră victime ale unei operațiuni masive de camuflare a intențiilor reale de debarcare din Normandia). Germanii s-au implicat aproape imediat în lupte împotriva rezistenței elene, care au fost duse la îndeplinire cu duritate maximă, foarte asemănătoare cu operațiunile întreprinse împotriva partizanilor iugoslavi. În afara de operațiunile strict militare, germanii au întreprins și represalii sângeroase, crime de război așa cum au fost masacrul de la Kalavryta din decembrie sau
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
și cu privire la subordonarea benevolă față de Înaltul Comandament din Orientul Mijlociu și generalul Henry Maitland Wilson, neîncrederea mutuală pe plan politic dintre EAM și celelalte grupuri a crescut neîncetat. EAM era forța politico-militară dominantă din Grecia, iar EDES și EKKA, (împreună cu guvernul elen în exil și cu guvernul britanic), se temeau că după retragerea germanilor primii vor încerca să domine viața politică. Această perspectivă era legată nunumai cu neîncrederea crescândă față de comuniști arătată de numeroși conservatori și liberali eleni, dar și cu temerile
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
și EKKA, (împreună cu guvernul elen în exil și cu guvernul britanic), se temeau că după retragerea germanilor primii vor încerca să domine viața politică. Această perspectivă era legată nunumai cu neîncrederea crescândă față de comuniști arătată de numeroși conservatori și liberali eleni, dar și cu temerile britanicilor că ar fi putut pierde Grecia, considerată ca parte a sferei de influență a Regatului Unit. EAM se considera pe de altă parte singurul grup adevărat de rezistență de vreme ce inițiase majoritatea copleșitoare a activităților împotriva
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]