KorAP: Find »[drukola/base=feri & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...503 504 505 ...519 >

12,969 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

încearcă să se strecoare prin păienjenișul canalelor și strîmtorilor, știind că acestea ar putea să se închidă peste ea în orice moment, zdrobind-o. Deloc intimidat, Queequeg cîrmea ambarcațiunea cu curaj, cînd ocolind vreun cașalot care ne bara drumul, cînd ferindu-se din calea altuia, care ne amenința cu coada-i enormă suspendată deasupra capetelor noastre; între timp, Starbuck, stînd la prova, cu lancea în mînă, alunga balenele pe care le putea înțepa cu lovituri scurte, căci n-avea răgazul să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să moară de un fel de dispepsie sau de indigestie, lăsîndu-și cadavrele aproape în întregime leftere de ulei. Totuși, la timpul cuvenit vom vedea că nici un vînător care se pricepe nu întoarce spatele unui astfel de cadavru, oricît s-ar feri în general de „balenele crăpate“. Pequod era acum atît de aproape de baleniera străină, încît Stubb se jură că vede mînerul sapei sale printre saulele încolăcite în jurul cozii uneia dintre balene. Ă Frumos animal e șacalul! exclamă ei rîzînd batjocoritor, la

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
om, prin crăpătura ușii, pe care cineva o ținea întredeschisă înapoia lui. Era medicul de bord; după ce protestase în zadar împotriva ordinelor date de căpitan în acea zi, se dusese, mînios, în „cabinet“ - cum numea el ruful căpitanului - ca să se ferească de ciumă; nu-și putea, însă, stăpîni furia și indignarea, pe care și le exprima prin acele strigăte, amestecate cu rugăminți. Observînd toate aceste lucruri, Stubb se gîndi că ele se potriveau de minune cu planul lui; de aceea, se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lucru este s-o lași în pace. Nu crezi, căpitane? adăugă el privind spre piciorul de fildeș. Ă Desigur. Dar cu toate astea, eu voi continua s-o vînez. Fiindcă un lucru blestemat, de care e mai bine să te ferești, te atrage adesea cel mai mult. E ca un magnet! Cînd ai văzut-o ultima oară? în ce direcție înota? Ă Apără-mă, Doamne, de diavol! izbucni Bunger, aplecîndu-se pentru a-l mirosi pe Ahab și dîndu-i ocol ca un

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
tari! Simțeai cum ți se rostogolesc prin stomac, după ce le înghițeai. Dacă te aplecai prea mult, riscai să le vezi ieșind din tine ca niște bile de biliard. Cît despre pîine - n-aveai încotro, trebuia s-o mănînci, fiindcă te ferea de scorbut - era singurul aliment proaspăt pe care-l aveau. Numai că, teuga nefiind prea luminată, puteai să te retragi lesne într-un colț mai întunecos, cînd o mîncai. Una peste alta, însă, de la pupa la prova, punînd la socoteală

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Dar, stăpînindu-se cu greu, Starbuck porni, destul de calm, spre ușă, apoi se opri o clipă și spuse, înainte de a ieși din cabină: Ă M-ai ultragiat, domnule căpitan, nu m-ai insultat. Dar nu-ți cer, pentru asta, să te ferești de Starbuck - ai rîde dacă ți-aș spune așa ceva. Ferește-te, însă, de Ahab, căpitane Ahab, ferește-te de dumneata însuți, bătrîne! Ă A prins curaj, dar totuși se supune, murmură Ahab după ce ieși Starbuck. Prudentă îndrăzneală! Dar ce-a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
apoi se opri o clipă și spuse, înainte de a ieși din cabină: Ă M-ai ultragiat, domnule căpitan, nu m-ai insultat. Dar nu-ți cer, pentru asta, să te ferești de Starbuck - ai rîde dacă ți-aș spune așa ceva. Ferește-te, însă, de Ahab, căpitane Ahab, ferește-te de dumneata însuți, bătrîne! Ă A prins curaj, dar totuși se supune, murmură Ahab după ce ieși Starbuck. Prudentă îndrăzneală! Dar ce-a vrut să spună prin cuvintele alea: „Ahab să se ferească

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
înainte de a ieși din cabină: Ă M-ai ultragiat, domnule căpitan, nu m-ai insultat. Dar nu-ți cer, pentru asta, să te ferești de Starbuck - ai rîde dacă ți-aș spune așa ceva. Ferește-te, însă, de Ahab, căpitane Ahab, ferește-te de dumneata însuți, bătrîne! Ă A prins curaj, dar totuși se supune, murmură Ahab după ce ieși Starbuck. Prudentă îndrăzneală! Dar ce-a vrut să spună prin cuvintele alea: „Ahab să se ferească de Ahab?“ E ceva adevărat în ele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Ferește-te, însă, de Ahab, căpitane Ahab, ferește-te de dumneata însuți, bătrîne! Ă A prins curaj, dar totuși se supune, murmură Ahab după ce ieși Starbuck. Prudentă îndrăzneală! Dar ce-a vrut să spună prin cuvintele alea: „Ahab să se ferească de Ahab?“ E ceva adevărat în ele! Și, folosindu-se în neștire de pușcă în chip de toiag, începu să se plimbe prin cabina strîmtă, cu fruntea încruntată; peste cîteva clipe, însă, ridurile ei adînci se destinseră; punînd pușca la

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cui și potrivi bine capacul, își puse sicriul pe umăr și porni cu el spre prova, întrebîndu-i pe ceilalți dacă erau gata. Auzind strigătele indignate, dar și amuzate, scoase de oamenii de pe punte, care nu mai știau cum să se ferească de sicriul acela, Queequeg ceru, spre consternarea tuturor, ca sicriul să-i fie adus numaidecît, iar ei nu putură să-l refuze, căci se știe cît de tiranici sînt unii muribunzi; și oricum, trebuie să le facem pe voie, mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Perth îi întindea una după alta tijele înroșite, iar forja încinsă își scuipa flăcările drepte, Fedallah trecu tăcut. pe-acolo și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea spre el, partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul ăla? se întrebă Stubb, privind de la teuga. Afurisitul își vîră nasul în foc ca-ntr-un cuptor și miroase el însuși a foc, ca încărcătorul unei flinte încinse. în cele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lanțurile zăngănitoare ale paratrăznetului și apucînd harponul aprins, Ahab îl flutură ca pe-o torță în fața echipajului, jurînd că-l va străpunge pe cel dîntîi marinar care va cuteza să se atingă de-o parîmă. îngroziți de înfățișarea lui și ferindu-se de lancea de foc pe care-o agita, oamenii se traseră înapoi neputincioși, iar Ahab le vorbi astfel: ĂAți jurat s-o vînați pe Balena Albă și sînteți la fel de legați de acest jurământ ca și mine, iar bătrînul Ahab

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
decât primul său secund, alegînd instinctiv soluția adoptată de obicei de baleniere în asemenea împrejurări și anume, de a salva mai întîi grupul cel mai numeros, de pe una sau alta din ambarcațiunile răzlețite. Dar, dintr-un motiv necunoscut, căpitanul se ferise să pomenească despre asta în fața lui Ahab și chiar despre băiatul dispărut îi vorbise doar cînd își dăduse seamă de răceala bătrînului; pe băiatul acela în vârstă de numai doisprezece ani, se hotărîse, în concepția lui aspră nantucketeză, despre dragostea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să-mi fie cu iertare, trebuie neapărat să plec. Domnule Starbuck, uită-te la ceasul din habitaclu și ai grijă ca de-acum în trei minute să nu mai rămînă aici nici un străin! Apoi tot înainte, pe același drum! Și ferindu-și privirea, îi întoarse grăbit spatele căpitanului străin și coborî în cabină. Gardiner, rămase o clipă uluit de această respingere categorică a rugăminților sale atît de fierbinți, dar dezmeticindu-se brusc, porni în tăcere spre parapet și, mai degrabă prăbușindu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ei și pregăti o cavilă pentru a-i fixa celălalt capăt, legîndu-l de parapet. Apoi, stînd lîngă cavilă cu acel capăt al parîmei în mînă, își roti privirea asupra echipajului, zăbovind mai ales asupra lui Daggoo, Queequeg și Tashtego, dar ferindu-se de Fedallah, și, ațintindu-și-o în cele din urmă asupra primului secund, îi spuse cu hotărîre: Ă Ține parîma, domnule Starbuck, o încredințez mîinilor dumitale. Apoi se așeza în coș și porunci oamenilor să-l ridice în arboradă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
care se-ntoarce tatăl său! Da, da, s-a făcut! Ne îndreptăm spre Nantucket! Hai, căpitane, stabilește direcția și să pornim la drum! Uite, nu-i așa că vezi fața băiatului la fereastră? și mîna copilului de pe deal? Dar Ahab își feri privirea; tremura ca un pom veșted, din care cade ultimul rod putrezit. Ă Ce să fie? ce forță fără nume, de nepătruns și peste fire? ce zeu și stăpîn ascuns, ce împărat nemilos și crîncen mă împinge mereu din spate

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lui Moby Dick, cu falca întinsă; dar trupul masiv, încă mai era contopit cu albastrul mării. Gura strălucitoare se căscă sub ambarcațiune ca poarta unui mormînt de marmură; printr-o lovitură dată pieziș cu vîsla-cîrmă, Ahab viră, pentru a se feri din calea acestei năluci înfricoșătoare. Apoi, poruncindu-i lui Fedallah să schimbe locul cu al lui, merse la prova și, apucînd harponul făurit de Perth, le spuse oamenilor să apuce ramele și să stea pregătiți, cu ochii spre pupa. Datorită

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
arăta Ahab, stăpînul și cîrmaciul lor. Greementul era plin de însuflețire. Aidoma unor palmieri înalți și stufoși, catargele erau înțesate de brațe și picioare. Agățați cu cîte o mînă de vreun școndru, unii își agitau nerăbdători cealaltă mînă; alți marinari, ferindu-și ochii de lumina orbitoare a soarelui, se cocoțaseră chiar pe vergile legănătoare; toate catargele erau doldora de oameni, copți și pregătiți pentru soarta lor. O, cu cîtă nerăbdare căutau în acea imensitate albastră instrumentul propriei lor distrugeri! Ă De ce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
fi zis că e însuflețită de un singur țel - acela de a nimici ambarcațiunile, sfărîmîndu-le scîndură cu scîndură. Manevrate cu dibăcie, cele trei ambarcațiuni, care se învîrteau necontenit, aidoma unor cai de luptă bine dresați, izbutiră cîtva timp să se ferească de monstru, trecînd uneori chiar pe lîngă fălcile lui căscate; în tot acest timp, Ahab acoperi cu chiotele lui nefirești strigătele celorlalți. în cele din urmă, însă, tot sucindu-se și răsucindu-se, Balena Albă încurcă într-un adevărat labirint

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926

nimic mai mult, și nici cu un gest mai frumos. Iată dar că, chiar de la început, în Moldova se simte nevoia criticii; nevoia e conștientă, scopul bine hotărît: a importa numai ceea ce e necesar, a nimici sistemele lingvistice raționaliste, a feri limba și literatura de deznaționalizare, a arunca "în noianul uitării" pretențiile nejustificate... a prezida la introducerea culturii străine și la asimilarea ei. Mai departe, conștiința de nevoia acestei critice a culturii străine la noi va fi reprezentată de societatea "Junimea

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
omul literat" trebuie să fie, după el, cunoscător de toate și inspirat de pretutindene 2, ceea ce ne arată că, în această privință, Asachi era mai nou și mai luminat decât unii contemporani de ai noștri, care, sub pretext de a feri geniul național de pervertire și "înstrăinare", au recomandat scriitorilor români să se ferească de cunoștința literaturilor străine! Iar când e vorba ce anume literatură străină să servească scriitorilor români ca model, Asachi, care învățase la Roma și scrisese și în

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
pretutindene 2, ceea ce ne arată că, în această privință, Asachi era mai nou și mai luminat decât unii contemporani de ai noștri, care, sub pretext de a feri geniul național de pervertire și "înstrăinare", au recomandat scriitorilor români să se ferească de cunoștința literaturilor străine! Iar când e vorba ce anume literatură străină să servească scriitorilor români ca model, Asachi, care învățase la Roma și scrisese și în italienește, o recomandă pe cea italiană și se declară împotriva celei franceze 3

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
începu să cânte pe nas ca un preot și întrebă de trei ori, ca la botez: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului?" ("Săptămîna"), anul 1903, nr. 43; vezi și Amintiri din "Junimea" de Iacob Negruzzi. că "Junimea" nu se ferește destul de pedantism 1. Dorința lui V. Alecsandri - directorul României literare și colaboratorul lui A. Russo - este "ca reușita victorioasă a Convorbirilor să fie cel mai bun răspuns atât la atacurile ardelenilor, cât și la tăcerea bucureșteană"2. Așadar, după mărturisirea

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
în forul său interior de "ridicolul" delirului popular; pentru dl Maiorescu, ne spune dl Panu (în "Săptămîna", anul 1901, 4), Revoluția Franceză a fost o "epidemie morală". 4 "Arta vieții ? Rezervă, discrețiune, cumpătare, în genere negațiune și în rezumat abnegațiune." "Ferește-te a da sfaturi." (Critice, II, p. 396 și p. 386. Aforisme.) În "Convorbiri", zice Alecsandri (Scrisori, p. 64), e numai "critică și iar critică, și tot critică". Vezi și dl Panu ("Săptămîna", anul 1901, 6, și anul 1903, 49

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
patre din societatea literară din Iași sau din partidul politic cu acest nume; și, dimpotrivă, mulți care n-au făcut parte din gruparea literară sau cea politică sunt în realitate "junimiști". Junimismul este, mai înainte de toate, recomandarea de a ne feri de importarea civilizației sau, mai degrabă, recomandarea unei precauțiuni exagerate când e vorba de 1 Note și impresii, Foiletoanele lui Caragiale. a importa această civilizație. Este nerecunoașterea utilității de a transforma România într-o țară cu caracter curat european, după

Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]