14,344 matches
-
și personalitatea de mai târziu. Năzdrăvăniile copilăriei, ca și oamenii, au destine diferite. Unele sunt date uitării imediat după desfășurarea lor, iar altele trăiesc în conștiința noastră mult timp. Astfel îmi aduc aminte cu plăcere de prima poezie recitată un pic cam stângaci, de primul cadou primit de la Moș Crăciun, de prima zi de școală când sfioasă și temătoare am pășit într-o nouă etapă a copilăriei, de prima carte de povești citită, în sfârșit, de fiecare clipă petrecută pe tărâmul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
le simt printre degete. Să simt acea mantie de catifea cum îmi dezmiardă fiecare parte a trupului, acea mantie care îmi îmbracă ființa în iubire nemuritoare, în frica continuă, în pace neprihănită. Voiam să privesc spre cerul inundat de ultimii picuri de lumină. Picuri parcă dăruiți în semn de ofrandă, în semn de iertare, în semn de nemurire. Să închid ochii și să visez la iubire, la iertare. Să visez sub cerul în care luna, iubita scriitorilor, semnul melancoliei și al
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
degete. Să simt acea mantie de catifea cum îmi dezmiardă fiecare parte a trupului, acea mantie care îmi îmbracă ființa în iubire nemuritoare, în frica continuă, în pace neprihănită. Voiam să privesc spre cerul inundat de ultimii picuri de lumină. Picuri parcă dăruiți în semn de ofrandă, în semn de iertare, în semn de nemurire. Să închid ochii și să visez la iubire, la iertare. Să visez sub cerul în care luna, iubita scriitorilor, semnul melancoliei și al misterului, se ridica
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îngrijorată mama. Văzând că aceasta nu mai apare, după două zile și două nopți, fata merge în căutarea sa. Încet, încet ajunge la granița intrării în țara sa natală. Neștiind că este căutată pentru a fi omorâtă, ea intră fără pic de sfială. Dar, cum intrase, fusese zărită de o bătrânică, care, foarte ospitalieră, o luă la ea acasă. Chiar dacă bătrâna nu avea condiții, a luat-o pe fată să o ascundă o perioadă de timp. Dar imediat ce a aflat că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochi de un albastru nemaipomenit, cu punctișoare aurii. N-avea nici măcar șaisprezece ani, dar privirea Îi era aceea a unui bărbat matur, gîndi Marie, descumpănită. Gildas și Loïc traseră cu coada ochiului spre tînăra femeie ai cărei ochi strălucitori, un pic Încercănați, spuneau multe despre felul În care logodnicul ei și cu ea Își umpluseră ultimele două ceasuri. Îi văzu Întorcînd capul, stingheriți că sînt martorii involuntari ai intimității surorii lor mai mici, iar ea se simți prinsă pe picior greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui mai vîrstnic dădu doct din cap. - În schimb, ea Îți cere să fii la ora douăzeci fix la cafeneaua soră-tii, unde flăcăii de pe insulă au să-ți arate ce Înseamnă să-ți Îngropi viața de burlac cu un pic de gălăgie. Loïc Îi aruncă un lanț de chei pe care skipperul le prinse din zbor. - La ultimul etaj. Apartamentul nupțial. Ai să vezi, n-am fost zgîrcit cu banii. - Dă-mi răgazul doar să-mi pun deoparte rochia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stăpînire de sine, dădu drumul vălului cu stropi purpurii de sînge, care se deschise În cădere cu grația unei corole de floare. În mijloc zăcea cadavrul Însîngerat al unui pescăruș. Urletul atroce se repercută În toată clădirea. 2 Era un pic trecut de miezul nopții cînd izbucni incidentul Între Gildas și Ryan. Anne fusese cea care, fără să pară interesată, Îi sugerase lui Christian să-l invite pe scriitor la petrecerea la care fratele ei Își Îngropa oficial burlăcia. - Ca specialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îngădui să-l studieze pe Îndelete. Avînd cam În jur de șaizeci de ani, făcea parte dintre acei bărbați cărora ridurile le dau În mod extrem de nedrept un plus de seducție. Purta haine bine croite. Corpul lui n-avea nici pic de grăsime, atît cît putea ea să-și dea seama. Și mai avea și un surîs care-i mergea drept la inimă, chiar dacă nu urca pînă la ochii de un cenușiu Închis. Preț de o clipă, Anne avu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
colora de sînge... Urlete stridente sfîșiară noaptea, ca un ecou la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept, Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer rătăcit și leoarcă de sudoare. Se năpusti pe terasă și respiră adînc de mai multe ori pînă ce inima ei reîncepu să bată aproape normal. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
auzit strigînd: „Vii sau mă duc la poliție!“. Junele roșcovan mai adăugă și că-l văzuseră pe Gildas plecînd la puțin timp după aceea, În goană, furios. - Era unu jumate noaptea. - Asta e tot? - Păi, da. Se Încruntă. - Stați un pic, acu’, dacă stau să mă gîndesc, părea cam speriat...Nu știu dacă e ceva important, da’, cînd a plecat, șefu’ ținea... Un pîrÎit sinistru Îl Întrerupse. Într-o fracțiune de secundă, Marie văzu bîrnele cedînd și vaporul de cinci tone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privire ultraplictisită spre celula unde Pérec se lungise cu fața la perete, apoi se duse să se prăvălească moleșit Într-un fotoliu. * * * Armelle de Kersaint, extrem de bine dispusă la gîndul că primește vizita unui romancier, Își dăduse În mod excepțional cu un pic de ruj pe buze și scosese din cutioară inelul cu diamant. Recepțiile erau rare În familia Kersaint. Se mulțumeau să invite uneori cîțiva membri ai aristocrației bretone, aleși pe sprînceană, cei mai puțin ruinați, cei mai tradiționaliști, și cîteva notabilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar părea, spuse Ryan fără să-și piardă calmul. Însă Marie nu mai avea nici urmă de umor, pur și simplu fusese prea mult pentru puterile ei. Se așeză năucă pe o piatră, ca paralizată, incapabilă să-și facă un pic de ordine În gînduri. După cîteva clipe de tăcere, Ryan oftă și veni mai aproape de ea. - CÎteva explicații ar fi totuși bine-venite. Tocmai mi-am paradit mașina ca s-o Împiedic pe a dumitale să se răstoarne În rîpă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aștepți Într-un timp atît de scurt? - Vești despre Nicolas. Oftă. - În sfîrșit, sper. O scrută din ochi un lung moment Înainte de a răspunde. - Am cuvîntul tău de onoare că vom pleca de Îndată ce te vei liniști În privința lui? Încuviință un pic cam repede. Fără să clipească. * * * Hobanele agitate de un vînt de 7 noduri zdrăngăneau cu putere, iar ambarcațiunile, deși ancorate la adăpost, păreau cuprinse de o frenetică țopăială care amintea de mișcările dezordonate ale bolnavilor loviți de așa-numitul dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
debarcaderul. Insula era izolată de continent pe o durată nedeterminată. Pe vreme de furtună, nu era ceva rar să vezi terasa hotelului măturată de valurile pe care hula le mîna departe peste uscat, ajungînd să inunde terenurile situate abia un pic mai sus de nivelul mării. Acum, ele luară pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al spălătoriei, abătut și cu cătușe la mîini, Loïc Îl privea posac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai frumoasă cînd era mînioasă decît atunci cînd era neliniștită. Cedă și făcu o Încercare de scuză. - În legătură cu telefonul mobil al fratelui dumitale, n-am avut cînd să te avertizez că laboratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un salon mititel, o bucătărie ca de casă de păpuși, și un imens geam care dădea spre radă. Era felul ei de a nu tăia cu totul cordonul care o lega de Lands’en, de unde, pe vreme senină, cu un pic de imaginație și o bună doză de rea-credință, aproape că se putea zări farul de la Ty Kern, zise ea. Singura greșeală de gust, din punctul de vedere al polițistului: poza lui Christian, cu zîmbetul de reclamă Ultra-Brite și a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hohot de rîs sincer și puternic. - Touché. Și se Îndepărtă rîzÎnd din toată inima. Marie Îl urmări din ochi o clipă, apoi Îi adresă o căutătură de reproș lui Lucas. - E singura persoană din Lands’en care ne ajută un pic, zise ea. Ai un fel ciudat de a-l Încuraja. - N-o face chiar gratuit. Locuiește la doi pași de sit, cunoaște foarte bine legendele, a venit pe insulă cu cîteva săptămîni Înainte de prima crimă. Și, ca din Întîmplare, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
caricaturii, dar intriga e destul de bine legată. - Un scriitor devenit asasin? Făcu o strîmbătură dubitativă. - De obicei, e mai curînd invers. Mie mi se pare un tip simpatic. Un motiv În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima, de cum se puse pasarela. Lucas o urmări din ochi, cu amărăciune. - La dracu’ cu toată prescripția! mîrÎi el printre dinți. Chiar dacă a fost comisă cu patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiecare muncitor În parte, pe fiecare muncitoare. - Nu-i doresc nici unei mame să se confrunte Într-o zi cu alegerea crudă pe care am fost nevoită s-o fac: să las să trăiască niște copii privindu-i cum suferă un pic mai mult cu fiecare clipă care trece, sau să-i eliberez ca să se poată odihni În pace. Mi-au trebuit șase zile ca să-mi adun curajul de a mă hotărî, șase zile interminabile și șase nopți nedormite. Ceea ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sitului. Așadar nu e o Întîmplare dacă mi s-a părut că Îți aud vocea zilele trecute. Sala asta e ca o cutie de rezonanță. Cu siguranță trebuie să existe o ieșire. - Dacă așa ar sta lucrurile, am vedea un pic de lumină, nu crezi? În clipa cînd rosti aceste vorbe, un declic se produse În mintea ei. Din miezul stîncii sîngele va picura Iar lumina brusc va apărea... Lumina brusc va apărea. Lumina. Soarele. - Am crezut mereu că lumina voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
N-aș suporta să te pierd. Marie se Împurpură la față și aruncă o privire neliniștită În direcția maică-sii. - Drăguț lucru, parcă ai avea cincisprezece ani, remarcă el amuzat. Îi lăsă mîna cu părere de rău și demară un pic cam repede. Lucas avea dreptate, gîndi Marie, În anumite momente, Îndeosebi În prezența maică-sii, nu se simțea nici cu totul adultă, nici la fel de sigură pe ea Însăși ca de obicei. Jeanne nu scoase o vorbă despre faptul că Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eforturilor, tulburarea ei nu-i scăpase lui Milic. - SÎnt osternită, tată, se mulțumi ea să murmure, dar glasul Îi tremura. - Ai grijă de tine, fetițo. Îi simți Îngrijorarea și Își puse capul pe umărul tatălui ei, Încercînd să ia un pic din forța și calmul acestuia. 18 Toți locuitorii din Lands’en erau șocați. La radio tocmai fusese difuzat mesajul de care toți se temeau: vasul multicocă al lui Christian Bréhat fusese În sfîrșit reperat de avioanele de vînătoare de la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adevăratul tată al fiicei dumitale, doamnă Le Bihan? Poate tocmai pentru că Pierric descoperise lucrul ăsta ai Încercat să-l omori? Nici un răspuns. - Chiar dacă există prescripție pentru bebeluși, lucrul ăsta va atîrna greu În momentul verdictului, stărui Lucas. Jurații nu au pic de milă pentru mamele care Își ucid copiii. Ea se mulțumi să-i fixeze, fără să scoată o vorbă, pe cei doi polițiști, unul după altul, cu sfidare și dispreț, apoi cu lehamite și oboseală. Era inaccesibilă. - Cine a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doamnă Le Bihan? Toată viața dumitale i-ai invidiat pe cei din familia Kersaint... Ai reușit foarte bine cu fabrica de faianță, dar ceva o să-ți lipsească Întotdeauna... - Un castel de rahat și slugi? - Clasa, doamnă Le Bihan. N-ai pic de clasă, iar asta nu se cumpără. O simți că devine rigidă, Îi văzu maxilarele Încleștîndu-se, dar nimic mai mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi izbutit să scoată nimic de la Yvonne, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a aplauda spre a-i saluta performanța. - Incontestabil, e foarte tare, mormăi Armelle. E adevărat că n-are În fața ei decît niște blegi! - Pentru mine o spui? Întrebă acru PM. - Ce mai aștepți ca să ripostezi? Să ajungă la primărie? Un pic de curaj, ce dracu’! GÎndește-te la strămoșii tăi și fă-o să dea Înapoi ce-a cîștigat! Ca electrizat de cele două cupe pe care tocmai le dăduse peste cap, PM lansă cu voce tare: - Adevărul? Dar cunoaștem cu toții adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]