13,119 matches
-
arii protejate: Dealul Istrița aflat la nivelul zonei somitale și situl Stânca Tohani aflat în arealul de vest. Administrativ se întinde pe teritoriul județelor Buzău (preponderent) și Prahova. Spre sud se află în apropiere DN1B împreună cu Magistrala CFR 500 - pe porțiunile dintre Buzău și Ploiești, iar spre est DN10 Buzău - Brașov. Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari pe versanții sudici, ce aparțin Podgoriei Dealu Mare. Pe flancurile sudice ale anticlinalului Istriței apar
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Cramelor. Satele pomi-viticole, răspândite în special pe povârnișurile sudice și sud-estice ale Dealurilor Istriței, pot susține activitatea turistică pe tot timpul anului prin oferirea după perioada recoltării, de preparate rezultate din struguri și fructe. La sud și sud-est se află porțiunea Buzău - Mizil - Albești-Paleologu din DN1B/ E577 (Ploiești - Buzău). Relativ paralel cu aceasta, dar mai spre deal se află: În partea de vest pe valea Cricovul Sărat se află DJ 102C (Albești-Paleologu, DN1B - Cislău, DN10), care circumscrie dealul spre nord-vest prin
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Lapoșului. Acesta continuă spre est cu DC71A (Lapoș, DJ 235 - Glod, DJ100H) și, mai departe pe valea Nișcovului cu DJ 100H (Mizil, DN1B - Vernești, DN10), care circumscrie în continuare dealul în partea de nord. Între Vernești și Buzău se află porțiunea corespondentă din DN10 (Buzău - Brașov). Următoarele drumuri traversează dealul Istrița transversal: Cu dispoziție radiară, din satele Fântânele și respectiv Greceanca mai pornesc spre DN10 și continuă ulterior spre sud DJ 149 și respectiv DJ 103R. Pe vârful dealului suie DC
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
traversează dealul Istrița transversal: Cu dispoziție radiară, din satele Fântânele și respectiv Greceanca mai pornesc spre DN10 și continuă ulterior spre sud DJ 149 și respectiv DJ 103R. Pe vârful dealului suie DC 147 (Pietroasele, DJ 205 - Breaza, DJ 205). Porțiuni de drum închise iarna se află pe DJ 203G (segmentul Sărata Monteoru - Leiculești), DJ 238 (segmentul Sângeru - Malu Roșu) și DJ 104 N. DJ 100H pe porțiunea care traversează transversal Istrița este cotat cu un nivel de viabilitate și intervenție
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
103R. Pe vârful dealului suie DC 147 (Pietroasele, DJ 205 - Breaza, DJ 205). Porțiuni de drum închise iarna se află pe DJ 203G (segmentul Sărata Monteoru - Leiculești), DJ 238 (segmentul Sângeru - Malu Roșu) și DJ 104 N. DJ 100H pe porțiunea care traversează transversal Istrița este cotat cu un nivel de viabilitate și intervenție reduse (din clasa III). Paralel cu culmea principală se găsește spre sud porțiunea dintre Buzău și Ploiești a Magistralei CFR 500 (București (nord) - Vicșani), iar spre est
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Leiculești), DJ 238 (segmentul Sângeru - Malu Roșu) și DJ 104 N. DJ 100H pe porțiunea care traversează transversal Istrița este cotat cu un nivel de viabilitate și intervenție reduse (din clasa III). Paralel cu culmea principală se găsește spre sud porțiunea dintre Buzău și Ploiești a Magistralei CFR 500 (București (nord) - Vicșani), iar spre est calea ferată secundară 504 (Buzău - Nehoiașu). Cele mai apropiate aeroporturi se află la București și Brașov. Vârful Istrița este suport pentru relee de radiodifuziune și de
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Orientală. Separarea sudului Bulgariei într-o regiune administrativă diferită a fost o garanție împotriva temerilor Regatului Unit și Austro-Ungariei că Bulgaria nu va dobândi ieșire la Marea Egee, ceea ce însemna că Rusia nu căpăta acces direct la Marea Mediterană. O a treia porțiune a Bulgariei tratatului de la San Stefano — Macedonia — nu a avut nici măcar ocazia de a avea această libertate limitată, ea rămânând în granițele imperiului ca și înainte de război. În aceste condiții, era natural ca bulgarii din Bulgaria, Rumelia Orientală și Macedonia
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
trei brațe de ieșire din lac, care se unesc la sud de localitate. Localitatea este punctul de început al unei piste de biciclete lungă de 40 kilometri, care o leagă de Mantova și care urmează cursul râului pe o bună porțiune de drum, într-o zonă în care se află și Parcul Mincio. Orașul dispune de o importantă gară feroviară pe calea ferată Milano-Veneția și, până în 1967, era capătul liniei ferate Mantova-Peschiera. Peschiera are o ieșire de pe autostrada A4 șî este
Peschiera del Garda () [Corola-website/Science/323334_a_324663]
-
cu marginea superioară rotunjită pentru a lumina corul bisericii. În continuarea laturii de vest a bisericii, deasupra corului se afla turnul bisericii, acesta fiind închis aproape în totalitate, învelit în tablă. Turnul bisericii era acoperit de un coif cu două porțiuni bine definite: prima, spre baza coifului mai plată, peste aceasta așezându-se cea de-a doua, mai lungă și mai zveltă. Construcția, ridicată după moda vremii, cu pereți înalți și tencuiți pentru a semăna cât mai mult cu o biserică
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
o echipă condusă de János Schulek, fiul lui Frigyes Schulek. Cele șapte turnuri reprezintă cele șapte triburi maghiare care s-au așezat în Câmpia Panonică în 896.. Numele bastionului provine de la breasla pescarilor care a fost responsabilă cu apărarea acestei porțiuni a zidurilor orașului în Evul Mediu. Aici se află o terasă de vizualizare, cu multe scări și poteci pietonale. De pe terasă și din turnuri se deschide o panoramă superbă asupra Dunării, Insulei Margareta și Pestei către est, precum și a Dealului
Bastionul Pescarilor din Budapesta () [Corola-website/Science/324074_a_325403]
-
ori, la intervale de 30 de minute, în așa fel încât fiecare foaie să fie întinsă de 4 ori și împăturită de fiecare dată în patru. Colțurile rombului format anterior, se pliază din sensuri opuse, acoperind grăsimea fără a lăsa porțiuni neacoperite. Porționarea se realizează în forme diferite în funcție de preparatul care se urmărește a fi obținut, prin tăiere cu dispozitive ascuțite sau cu cuțitul încălzit în flacără în tehnologia clasică. Ca dispozitive moderne de tăiere se folosesc rulete din inox simple
Foitaj () [Corola-website/Science/324118_a_325447]
-
Bly să transmită scurte relatări, dar depeșele mai lungi a trebuit să fie trimise prin poștă și ajungeau cu câteva săptămâni întârziere. Bly a călătorit cu vapoarele și pe calea ferată, ceea ce i-a produs probleme ocazionale, mai ales în porțiunea asiatică a drumului. În timpul acestor opriri, ea a vizitat o colonie de leproși din China și a cumpărat o maimuță din Singapore. Ca urmare a vremii nefavorabile din timpul traversării Pacificului, ea a sosit la San Francisco pe vasul "Oceanic
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
se culcă cu Dara, Corwin încearcă să fugă în Umbră, dar este prins de Benedict, care îl acuză de crimă, provocându-l la duel. Incapabil să îi facă față, Corwin reușește să îl facă pe Benedict să calce pe o porțiune acoperită de iarbă neagră, știind că va fi prins de aceasta, întocmai cum se înt'mplase anterior cu Ganelon. Acest truc îi permite să îl lase inconștient și să scape, dar îl lasă în grija lui Gérard, pe care îl
Armele din Avalon () [Corola-website/Science/324160_a_325489]
-
ca "Varmeghia Zemplén" (în , în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul al XII-lea și până în 1920. În prezent, majoritatea teritoriului fostului comitat se găsește în estul Slovaciei sub denumirea de Zemplín, cu excepția unor porțiuni din sud care se află în nord-estul Ungariei, în județul Borsod-Abaúj-Zemplén. Capitala comitatului a fost orașul Sátoraljaújhely (în , în ), aflat astăzi în apropierea graniței între Ungaria și Slovacia. se învecina la nord cu Regatul Galiției și Lodomeriei (teritoriu care aparținea
Comitatul Zemplén () [Corola-website/Science/324176_a_325505]
-
un maraton de mai multe zile care prezintă filme rare și pierdute în prealabil, multi aerisire pentru prima dată la televizor, împreună cu spatelethe -scenes rapoarte cu privire la aspectele tehnice și monetare cu care se confruntă cei implicați în restaurare de arhivă. Porțiuni ale festivalului au fost de multe ori dedicat tuturor o zi maratoane concentrându-se pe un singur interpret. În timpul al cincilea an aniversare în 1998, Scorsese creditat Festivalul de creare a "nu numai o mai bună conștientizare, dar [...] mai mult
AMC (canal TV) () [Corola-website/Science/324202_a_325531]
-
Honț. se învecina la nord cu Comitatul Zólyom (Zvolen), la vest cu Comitatul Bars (Tekov), la sud cu comitatele Esztergom și Pest-Pilis-Solt-Kiskun și la est cu Comitatul Nógrád (Novohrad). Teritoriul comitatului era situat între Banská Štiavnica și fluviul Dunărea, dar porțiunea din jurul orașului Krupina a fost alipit abia la sfârșitul secolului al XIX-lea. Râurile Krupinica și Ipeľ erau râurile centrale care curgeau pe teritoriul comitatului. Suprafață comitatului în 1910 era de 2.633 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Honț
Comitatul Hont () [Corola-website/Science/324204_a_325533]
-
Otoman și a aparținut de unitatea administrativă denumită sângeacul Nógrád. Modificări ale graniței nordice a comitatului au avut loc în 1802 (când a fost alipit teritoriul Malohont) și apoi la sfârșitul secolului al XIX-lea (când a fost alipita comitatului porțiunea din jurul orașului Krupina). La sfârșitul Primului Război Mondial, majoritatea teritoriului comitatului Honț a devenit parte componentă a noului stat Cehoslovacia, aceste modificări de granițe fiind recunoscute prin Tratatul de la Trianon (1920). O mică parte a comitatului (circa 1/4), situată la sud-est
Comitatul Hont () [Corola-website/Science/324204_a_325533]
-
regiuni Nitra și Banská Bystrica ale Cehoslovaciei. În 1960, a devenit parte a regiunii Slovaca Vestică și a regiunii Slovaca Centrală. În 1993, Cehoslovacia s-a divizat, teritoriul fostului comitat Honț a devenit parte a Slovaciei, iar din 1996 această porțiune s-au divizat în regiunile Nitra și Banská Bystrica. Teritoriul ungar al fostului comitat Honț a fost unit cu partea ungară a comitatului Nógrád pentru a forma comitatul Nógrád-Hont. În perioada 1939-1945 el a fost unit cu părțile ocupate ale
Comitatul Hont () [Corola-website/Science/324204_a_325533]
-
de străzile Strand și Whitehall. În zilele noastre este considerată inima Londrei, locul de unde se măsoară distanțele (kilometrul zero). În 1826, membrii Comisiei Regale pentru veniturile din Lemn, Pădure și Terenuri l-au împuternicit pe John Nash să curățe o porțiune de teren de mari dimensiuni în fața Grajdurilor Regale. Planurile lui Nash au eliberat toată zona care astăzi este cunoscută drept Piața Trafalgar, cu excepția unui trunchi din mijloc pe care acesta l-a păstrat pentru Academia Regală. Legea Charing Cross a
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
inițial din noiembrie până în aprilie (Ordonanța 208/2008 Sb.). Mai târziu perioada obligatorie a fost schimbată: noiembrie-martie (Ord.. 91/2009 Sb. ). este marcată cu eticheta M+S ("mud and snow" - noroi și zăpadă) Anvelopele de iarnă sunt obligatorii doar pe porțiunile de drum cu gheață, zăpadă sau polei. Așadar ele nu sunt obligatorii în perioada 1 noiembrie - 31 martie pe drumuri fără gheață, zăpadă sau polei.
Anvelopă de iarnă () [Corola-website/Science/324252_a_325581]
-
cunoscut și ca "Varmeghia Szepes" (în , în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul al XI-lea și până în 1920. În prezent, marea majoritate a teritoriului acestuia se găsește în nord-estul Slovaciei, iar o mică porțiune este în sud-estul Poloniei. Denumirea slovacă "Spiš" este utilizată doar ca o denumire informală a teritoriul corespunzător (regiunea Spiš). Capitala comitatului a fost orașul Levoča (în , în , în ). Din această regiune provin germanii țipțeri, colonizați de administrația imperială austriacă la
Comitatul Szepes () [Corola-website/Science/324271_a_325600]
-
până la Jaklovce) curgeau pe teritoriul comitatului. O mică parte a teritoriului se află din 1918 în Polonia. Suprafața comitatului în 1910 era de 3.654 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul a devenit parte a Cehoslovaciei, cu excepția unei foarte mici porțiuni aflate astăzi în Polonia, după Primul Război Mondial, și este astăzi parte a Slovaciei (și Poloniei). Teritoriul său era acoperit în mare parte de păduri; la sfârșitul secolului al XIX-lea, peste 42% a suprafeței sale era împădurită. Regiunea a
Comitatul Szepes () [Corola-website/Science/324271_a_325600]
-
nou și a fost consolidată astfel încât să aibă o grosime uniformă de 200 mm. Pereții etanși de compartimentare, cu o grosime care varia de la 127 la 203 mm, ranforsau centura principală. Armura turelelor a fost consolidată până la 254 mm, în timp ce porțiuni de 102 mm au fost adăugate la puntea blindată. Blindajele din jurul depozitelor de muniție au fost și ele refăcute și consolidate. Deși nu era la fel de bine blindată ca alte cuirasate japoneze, "Hiei" era cu mult mai rapidă. Reconstrucția a fost
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
era apărată de către un bastion care ulterior a fost transformat într-o casă cu destinația de locuință a paznicului. De asemenea în partea sud - estică a incintei exista un turn, astăzi demolat. A supraviețuit timpurilor, turnul ce se găsește în porțiunea de unde pornește dealul(sud - vest), turn ce are trei uși suprapuse în partea nordică a lui, câte o fereastră la catul al doilea și al treilea, ferestre prevăzute cu o ambrazuri pictate cu elemente geometrice de culoare brună, roșie și
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
o serie de elevatoare hidraulice de ambarcațiuni aflate lângă orașul La Louvière din regiunea Sillon industriel a Valoniei, (provincia Hainaut, Belgia) clasificate ca monument istoric major al Valoniei și ca loc în patrimoniul mondial UNESCO. De-a lungul unei anume porțiuni de din Canal du Centre, care leagă bazinele râurilor Meuse și Scheldt, nivelul apei crește cu . Pentru a depăși această diferență de nivel, s-a pus în funcțiune primul elevator, de 15,4 metri, la Houdeng-Goegnies în 1888, și apoi
Elevatoarele de ambarcațiuni de pe Canal du Centre () [Corola-website/Science/326553_a_327882]