14,124 matches
-
paradis este vorba: despre acela părăsit prin ieșirea în lume și prin acceptarea fatalității materiei, sau, dimpotrivă, despre acela regăsit după ce s-a încheiat ciclul rătăcirii și materia s-a mîntuit prin propria ei resorbție. Dacă din punct de vedere simbolic, cele din urmă lucrări ale artistei se înscriu în circuitul unei necesități înalte, absorbind într-un moment unic începutul și sfîrșitul unui univers artistic dens și plin de vitalitate, din punctul de vedere al experienței umane, al vieții imediate a
O expoziție Georgeta Năpăruș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16618_a_17943]
-
de impas existențial. Și Georgeta Năpăruș a reușit, într-un mod ieșit din comun, să facă din acest impas existențial un moment artistic de o mare seninătate și, poate, acest lucru s-a întîmplat pentru că viața ei reală și lumea simbolică în care a trăit nu erau fenomene paralele, nu erau nici măcar momente alternative ale aceleiași vieți, ci, pur și simplu, secvențe simultane ale unui întreg fără fisură. Expoziția de la Muzeul Literaturii este argumentul suprem al acestei continuități interioare a pictoriței
O expoziție Georgeta Năpăruș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16618_a_17943]
-
care cîștigă automat primii clasați, chiar dacă sînt cu mult sub normele profesioniste, fără a mai vorbi de recorduri. Arbitrii (recte "juriile" sau "comisiile" constituite din aceeași clientelă precum Consiliul autarhic) își au mandatul mărginit la stabilirea clasamentului (în prezența strict simbolică, inoperantă, a cîte unui critic, selectat oricum prevenitor, ca să nu tulbure ordinea prestabilită și să nu pună în discuție sistemul). După care banii încep să curgă, indiferent de ce se întîmplă sau nu se întîmplă cu textele-mai-mult-pretexte care s-au ivit
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
atunci cînd ești corect dar n-ai bani pentru sumele cerute de agenții literari, de editurile și revistele ce dețin copyright-ul. Cîtă corespondență (și umilință) pentru a obține dreptul de publicare, fie și a unui fragment, la un preț simbolic, dacă nu pe gratis! Destule reviste românești ignoră încă legea drepturilor de autor, traducînd cu dezinvoltură tot ce le place (interviuri, eseuri, articole, poeme, fragmente de roman) în ideea că cine stă să controleze colțul nostru sărac de lume și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16620_a_17945]
-
Donatien Alphonse François de Sade și Leopold von Sacher-Masoch, aparțin unor lumi între care există o recunoscută complementaritate: Franța (solară, carteziană, cu o cultură - sau une architecture raisonnée, după sintagma consacrată a lui Viollet Le Duc) și Mitteleuropa (teritoriul afirmării simbolice a inconștientului, a nocturnului, a femininului). Parisul reprezintă de altfel principala atracție și modelul tradițional pentru liberalii și intelectualii vienezi. Numai între epocile în care se formează și creează cei doi apare un ușor decalaj - dacă ținem într-adevăr la
Între literatură și psihopatologie by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16644_a_17969]
-
gardian al vieții. Într-un cuvânt înainte la ediția în limba română, autorul psihanalist Benno Rosenberg - emoționa(n)t recitator din Arghezi, după cum s-a putut cosntata la lansarea cu public de la Institutul Francez - vede în această traducere o "reîntoarcere simbolică" în România, de unde cu mai bine de 40 de ani în urmă se va fi îndreptat către Franța. Dacă întâiul volum semnalat reprezintă o introducere cum nu se poate mai seducătoare la problema masochismului, nu lipsită, spuneam, de autoritatea, spiritul
Între literatură și psihopatologie by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16644_a_17969]
-
În mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează aici o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența materială, Eugenia Iftodi se comportă nu numai ca un observator căzut în contemplație, ci și, sau chiar în primul rînd, ca un factor de conciliere, ca o conștiință unificatoare în plin exercițiu al recuperării unei unități amenințate. Pe
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
E pericoloso sporgersi de Nae Caranfil, Lunga călătorie cu trenul de Sinișa Dragin, Pepe și Fifi de Dan Pița, Privește înainte cu mînie de Nicolae Mărgineanu, Stare de fapt de Stere Gulea și Terminus Paradis de Lucian Pintilie, desemnat cîștigător (simbolicul trofeu a fost preluat de Costel Cașcaval, protagonistul cu un spontan aport live!). În selecția maghiară, urmărită de un juriu românesc, s-au aflat maeștri și necunoscuți, cu producții de ultimă oră care ar merita să fie difuzate pe marile
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
manifestare prelungește o altă acțiune, începută în vara acestui an și a cărei miză a constituit-o vitalitatea lemnului și a cioplirii, două componente majore ale tradiției artistice, în noile condiții tehnologice și înlăuntrul actualelor filosofii care privesc lumea bunurilor simbolice. Această problemă, a vîrstei artistice și morale a lemnului, aparent minoră și tocmai bună de așezat în vecinătatea furtunoaselor controverse teologice dintr-un Bizanț aflat sub stare de asediu, poate ea singură clarifica multe dintre dilemele și mirările noastre de
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
de la existența sa stihială și pînă la impactul său cu malaxorul (post)industriei. Dar această evoluție în jos, această golire treptată de substanță și de autoritate, nu reprezintă și un criteriu axiologic. Indiferent unde se situează ei în raport cu o geografie simbolică și cu o topografie spirituală, în centru, în negația centrului sau în ubicuitatea lui, într-o bună vecinătate cu Dumnezeul unic, în plină erezie sau în confortul unei relații frivole cu un Dumnezeu pentru uz personal, artiștii sînt în aceeași
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
din La Strada, și totuși ea nu coincide, cum am fi tentați să credem, cu reprezentarea generică a femeii în filmele regizorului italian. Aceasta deoarece universul său feminin este magic, de nepătruns și la fel de caleidoscopic precum haremul din 8, imagine simbolică pentru întreaga „Planetă Femeie” - ca să îl citez pe Ricardo de Mambro Santos, cel care s-a ocupat de organizarea interesantei expoziții de la Museo di Roma in Trastevere. Conform unui principiu al dilatării simbolice, femeia-colos are o fizicitate ieșită din matcă
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
la fel de caleidoscopic precum haremul din 8, imagine simbolică pentru întreaga „Planetă Femeie” - ca să îl citez pe Ricardo de Mambro Santos, cel care s-a ocupat de organizarea interesantei expoziții de la Museo di Roma in Trastevere. Conform unui principiu al dilatării simbolice, femeia-colos are o fizicitate ieșită din matcă, o monumentalitate care dă formă angoaselor psihice și dorințelor latente în inconștientul personajelor masculine. Desigur, mergând pe urmele lui Freud dar poate că și din dorința de a hipertrofia ironic „mamismul” tipic italienilor
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de care mie mi-e frică” (XXX). Punctul de observație, încăperea în care locuiește, devine el însuși un factor al jocului interior-exterior, joc cu reverberații simbolice: „dar acuma e o ninsoare liniștită - dacă am să mă ridic/ din fotoliu, lăsîndu-i capul să se sprijine ușor pe marginea pernei,/ acolo, în colț - și să mă duc la fereastră, am să văd cum afară/ ninge acum liniștit - ca
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
paralel cu preluarea comercial-publicitară a „Zilei Îndrăgostiților” și cu invocarea patronului ei, Sfântul Valentin, circulă tot mai intens și propunerea - publicitar-naționalistă - a „echivalentului local” al sărbătorii, sub numele de . Discursul orgoliului național a instituit chiar o competiție între două personaje simbolice care își dispută aceeași funcție: occidentalul Valentin și autohtonul Dragobete (“Dragobete: iubiți-vă românește!”, VIP 8, 2003, 16-17). Pentru unii, punerea în circulație a acestui nume propriu constituie de la sine un argument suficient de convingător al existenței unui personaj de
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
ale cruzimi celorlalți. Forța acestui film rezidă tocmai în trecerea de la statutul de victimă la cel de călău și invers, de la aparențele trăite în social la esența noastră dictată de natură. Linia de demarcație dintre viață și moarte, dintre actul simbolic (vezi spargerea celor șapte figurine de porțelan) și cel real (vezi în pandant uciderea celor șapte copii) este extrem de ușor de trecut, atît de ușor încît nici măcar nu observăm. Ne imaginăm că ajutăm pe cineva dîndu-i de lucru și în
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
întreaga viață slujirii Domnului. Lăcașul a fost pustiit în 1956 și redeschis în 1990, iar în prezent este loc de pelerinaj pentru credincioșii din întreaga Basarabie. Aici am întâlnit tineri veniți din județele Tighina, Izmail și Cetatea Albă, într o simbolică prezență cu cei din partea locului, din Iași și din Ardeal. În aceste zile am fost martorii unei minuni. Suflete nobile, locuind pe aceste văi basarabene, readuc din uitare amintirea ostașilor români care au căzut aici în primele săptămâni ale războiului
Pe plaiurile nisporenilor răsună clopotele înfrățirii. In: Curierul „Ginta latină” by Ginta latină, Iași () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2261]
-
cu ochiul liber: o societate pe drojdie, un mental colectiv deprimant, o viermuială umană fugind de responsabilitate ca dracul de tămâie. Frica românului de a-și lua soarta în mâini se traduce în votul pentru partidele populiste, dominate de figura simbolică a tătucului — fie el zâmbitor (Ion Iliescu), fie, vorba lui Dick Morris, nuts (Vadim Tudor). Tânjim după tați ca după paradisul pierdut. Să ni se dea! —acest slogan al milogilor stă, la loc de cinste, alături de sonde și snopii de
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
scenografia Gabrielei Bondărescu Catargiu fiind funcțională și prin cortina axului central, și prin elementele de recuzita decupate pe fundalul negru. Epopeea parodica a cuplurilor își desfășoară episoadele în crescendo de la faza idilica la cea maritala, cu dispute și împăcări, cu simbolice asasinate conjugale și inevitabile, convenționale iertări. Din manifestările civice s-au ales - evident - cele legate de eventuală genialitate poetica a partenerilor, consecutiv urcați pe soclul gloriei. Moment de maximă autopersiflare alternînd elogiul cu denigrarea. Dar culminația se produce în scenă
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
mobilității. Deși în reprezentările sale există o componentă generica și un hieratism nelocalizat că stilistica, Ilie Boca este o conștiință artistică în continuă stare de experiment și într-o neobosita mobilitate. Prin acțiunea să nemijlocita, pictură, ca spațiu sensibil și simbolic, a luat în stăpînire cam tot ceea ce fizic și moral este cu putință; de la tehnici la materiale și de la organizarea strictă a imaginii la viziunea largă, integratoare. Că viziune și că tip de sensibilitate el nu poate fi asociat decît
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
orice tentație a demiurgiei de factură romantică, Mirela Trăistaru înțelege artă că pe un amestec bine dozat de convenție culturală, de experiență în cîmpul limbajului și de exercițiu existențial, în care autoreferentialitatea joacă un rol foarte important, într-un spațiu simbolic cu o acreditare incontestabila, acela al picturii de șevalet, al tabloului. Toate aceste componente ale artei sale merită o atenție specială, pentru că fiecare în parte o individualizează și o exprimă deplin pe tînăra pictorița. Din punct de vedere temperamental, Mirela
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
de o sectă religioasă, si Andrea, copil-femeie, orfana și ea, victima războiului din Iugoslavia, maltratata într-un lagăr de muncă din Șerbia. Coordonatele spațiale ale narațiunii sînt doar aparent mai precise decît cele temporale, de fapt circumscriu un univers vast, simbolic, concentrat în New Orleans și în Ierusalim, unde se află Andrea. Atît New Orleans, cît și Ierusalim sînt toposuri ale diversității tensionate, aici istoria e alcătuită din straturi-straturi, fiecare suprapunîndu-se peste un altul, amenințînd să îl înghită și să îl
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
neașteptate, ci treptat: firele narative le trag din ce in ce mai aproape, pe cele două eroine, una de cealaltă. Andrea fuge cu iubitul ei în New Orleans, în vreme ce Felicity ajunge, pe urmă subiectului investigat de ea, în Ierusalim. Undeva la mijloc, un mijloc simbolic, nu neapărat delimitat spațial, cele două se întîlnesc. Ce mi se pare cu adevarat surprinzător și extrem de interesant la românul lui Andrei Codrescu este faptul că poate avea atît de multă substanță filozofica în plină desfășurare parodica. Nu că aș
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
nedatate istoric, dar, în esență, tot de extracție culturală. Compoziția cu personaje, chipul uman, reanimarea mitologiei în sens larg și a mîțului antropocentrist în sens restrîns, trimit nemijlocit către o lume solid așezată din punct de vedere cultural, moral și simbolic, iar tratarea plastică liberă, cu tuse puternice și cu un interes evident pentru substanțialitatea formei dezvăluie o viziune plastică vie, desprinsa de stereotipiile de tip muzeistic. De fapt, Floarea Țuțuianu nu se sprijină din precauție pe cultural și pe livresc
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18121_a_19446]
-
cum ar fi decupajele de text, imaginile zoomorfe ori cîmpurile decorative, sînt valorificate în același sens; că surse ale unei expresivități ignorate sau, oricum, de o importanță secundară, dar și ca spații generoase pentru desfășurarea unui complex ceremonial artistic și simbolic. În spațiul vast al livrescului și al imaginii deja constituite, Floarea Țuțuianu își dezvăluie nu atît capacitatea memoriei și puterea de admirație, cît vitalitatea imaginației, prospețimea limbajului și subtilitatea traseelor de comunicare cu (și în) spațiul culturii. În această pictură
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18121_a_19446]
-
plec!a. I-a apucat instinctul migrației către Apus pe români, după ce 2000 de ani au găsit de bine să stea în văgăunele Carpaților. E cam târziu, dar nu strică! (p.8). Rămas în țară, Băncilă sugerează admirabil, si întrucâtva simbolic, atașamentul sau la solul național (ceea ce nu-l va împiedica, ulterior, să urmeze și el o specializare la Paris, între 1925-1927 și 1929-1930) prin descrierea voluptoasa a noii sale perechi de ghete: Lațe de un decimetru, cu talpă de doi
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]