13,019 matches
-
1 ianuarie 1924 pentru realizarea tunelului pe sub Schelde, iar ofertele private au fost respinse, deoarece solicitau garanții guvernamentale în caz de eșec. Aceste lucruri au dus în final la constituirea, pe 9 martie 1929, a societății pe acțiuni Intercommunale Maatschappij van de Linker Scheldeoever, ce avea scopul precis de a realiza o conexiune între cele două maluri ale fluviului care să permită circulația persoanelor, mărfurilor și vehiculelor. Compania a fost constituită pentru o perioadă de 70 de ani, iar acționarii săi
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
pentru pietoni și cicliști. Sub coordonarea IMALSO, pe 1 martie 1931 a început construcția tunelului auto Waasland, iar pe 28 iunie 1931 a unui tunel pietonal și velo, numit ulterior Sint-Anna. Ambele tuneluri au fost proiectate de arhitectul local Emiel Van Averbeke. Tunelul Waasland a fost realizat de firmă "Compagnie Internaționale des Pieux Armés Frankignoul". Tunelurile au fost finalizate înainte de termen și au fost inaugurate oficial pe 10 septembrie 1933, în prezența Regelui Albert I, a Reginei Elisabeta, a numeroși demnitari
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
ale vremii. Însă ideea bulevardelor largi și a unui ax central orientat spre catedrală de pe malul drept au fost reținute de specialiști și realizate ulterior, în perioada dezvoltării Linkeroever. În 1936, la solicitarea IMALSO, arhitecții Paul De Heem și Emiel Van Averbeke au avansat un nou plan de urbanism pe malul stâng, pornind de la ideile realizabile prezentate în proiectele participante la concursul din 1932-1933. Acest plan prevedea ridicarea unui cartier pentru circa 150.000 de locuitori, însă nici el nu a
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
printre altele, realizarea de bulevarde rectangulare pentru traficul de tranzit și străzi înguste pentru traficul local. În 3 iunie 1950, IMALSO a inaugurat portul de iahturi din Linkeroever, care a devenit gazdă "Liberty Yacht Club" și a "Royal Yacht Club van België". În anii 1970, Compania Mâlului Stâng a transferat suplimentar în folosință portului de iahturi o suprafață de 6000 m². Administrarea portului de către IMALSO a încetat în 1988, odată cu desființarea companiei. O altă sarcina a companiei IMALSO a fost întreținerea
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
Venus, Cupidon și Gelozia" de Bronzino, "Portretul dogelui Marcantonio Trevisani" de Tițian, "Cină la Emmaus" de Tintoretto, "Sfântul Iacob cel Mare în Bătălia de la Clavijo" de Tiepolo, "Portret de tânăr" de Dürer, "Portretul împăratului Carol al V-lea" de Bernard van Orley, opt tablouri de Lucas Cranach cel Bătrân, "Sfântul Ioan Botezătorul rugându-se" de Pieter Bruegel cel Bătrân, "Mucius Scaevola în fața lui Porsenna" de Rubens, două portrete excelente de Frans Hals și o colecție mai mare de lucrări ale maeștrilor
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
a devenit protejatul lui Felix Mendelssohn. În interpretarea sa de debut cu Leipzig Gewandhaus a interpretat "Fantezia Ottelo" a lui Heinrich Wilhelm Ernst. Interpretarea lui Joachim în 1844 (la vârsta de 12 ani) a Concertului pentru vioară a lui Ludwig van Beethoven la Londra (sub bagheta lui Mendelssohn) a fost un triumf și a ajutat la intrarea lucării în repertoriul standard. Joachim a rămas un favorit al publicului englez până la sfârșitul vieții sale. După moartea lui Mendelssohn în 1847 Joachim a
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
(n. 1249 - d. 17 septembrie 1322) (numit și Robert de Béthune și poreclit Leul Flandrei ("De Leeuw van Vlaanderen") a fost conte de Nevers din 1273 și conte de Flandra din 1305 până la moarte. Robert era fiul cel mai mare al lui Guy de Dampierre din prima căsătorie a acestuia, cea cu Matilda de Béthune. Tatăl său i-
Robert al III-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328432_a_329761]
-
(sau Adeliza) (n. cca. 1030 - d. înainte de 1090) a fost sora lui William Cuceritorul și contesă de Aumale cu drepturi depline. Adelaida a fost fiica ducelui Robert I "Magnificul" de Normandia, fiind născută în jurul anului 1030 Elisabeth Van Houts, în articolul său intitulat "Les femmes dans l’histoire du duché de Normandie" menționează pe contesa Adelaida ca fiind una dintre femeile normande de prestigiu care ar fi exercitat o puternică influență asupra copiilor săi. Prima căsătorie a Adelaidei
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
(1968) (titlu original "The Far-Out Worlds of A. E. van Vogt") este o culegere de povestiri science fiction a lui A. E. van Vogt. Un om întâlnește pe proprietatea sa o ființă extraterestră pe care o împușcă. A doua zi, aceasta reapare cu o versiune mai mare a puștii. Lupta
Primul marțian () [Corola-website/Science/328457_a_329786]
-
(1968) (titlu original "The Far-Out Worlds of A. E. van Vogt") este o culegere de povestiri science fiction a lui A. E. van Vogt. Un om întâlnește pe proprietatea sa o ființă extraterestră pe care o împușcă. A doua zi, aceasta reapare cu o versiune mai mare a puștii. Lupta continuă, extraterestrul replicând de fiecare dată la scară mult mai mare, până când omul
Primul marțian () [Corola-website/Science/328457_a_329786]
-
condițiile în care comitatul său era dependent din punct de vedere economic de Anglia. Acțiunile sale au avut ca rezultat un boicot al englezilor asupra lânii, fapt care a condus la o nouă insurecție, condusă de această dată de către Iacob van Artevelde. În 1339, contele a fost nevoit să își abandoneze stăpânirile, nemaifiind capabil să se întoarcă vreodată. Ludovic a fost ucis în bătălia de la Crécy din 1346. Ludovic și Margareta au avut un fiu:
Ludovic I de Flandra () [Corola-website/Science/328476_a_329805]
-
două note este apoi prezentat de instrumentele de suflat din lemn și în cele din urmă devine repetitiv. Această introducere, în natura sa minimalistă și motivul descedent repetitiv, face aluzie la prima parte a Simfoniei nr. 9 a lui Ludwig van Beethoven. Tema este apoi întreruptă de un material cu aspect de fanfară prezentată de clarinete apoi de trompete. O melodie lentă este interpretată de corni, iar motivul de două note descendent este accelerat de clarinete, imitând sunetul unui cuc. Melodia
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
al II-lea. El a acordat privilegii orășenești cetățenilor din Schiedam, localitate care a devenit astfel oraș. În acesta, ea a întemeiat "Huis te Riviere", care a devenit cel de al doilea castel ca mărime din Olanda. Poetul flamand Jacob van Maerlant a dedicat primul său poem, "Geesten", Adelaidei. Cu Ioan I, Adelaida a avut următorii copii:
Adelaida de Olanda () [Corola-website/Science/328482_a_329811]
-
St. Louis a fost puțin frecventată: în acest caz, doar cinci trăgători au participat. s-a clasat și primul dintre cei nouă competitori la proba de floretă la individual. La proba de floretă pe echipe, a concurat alături de americanul Albertson Van Zo Post și de cubanezul Manuel Díaz. Împreună au învins singura alta echipa, Statele Unite. Astfel el a cucerit al treilea titlul olimpic la această ediție a Jocurilor. Cariera sa ulterioară nu este foarte bine cunoscută. În anul 1921 a participat
Ramón Fonst () [Corola-website/Science/336472_a_337801]
-
operete. Mai multe operete ale lui Planquette au avut mare succes în Marea Britanie, inclusiv "Leș cloches de Corneville" (1878), a cărei durată de reprezentare la Londra a depășit durată oricărei piese de teatru muzical reprezentată până la acel moment, și "Rip Van Winkle" (1882), care a câștigat o faima internațională. Fiul unui cântăreț, Planquette s-a născut în Paris și a studiat la Conservatorul din Paris. El nu și-a terminat studiile din lipsa resurselor financiare și a lucrat ca pianist de
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
du 32ieme" care a fost reprezentată o lungă perioadă la Londra, în anul 1887 sub titlul "The Old Guard," si "La Cantiniére", care a fost tradusă în limba engleză că "Nectarine", desi n-a mai fost reprezentată. În 1882 "Rip Van Winkle" a fost reprezentată la Londra și, ulterior, la Paris, sub titlul "Rip", având în ambele cazuri mare succes. Libretul este o adaptare realizată de H.B. Farnie a faimoasei povestiri a lui Washington Irving. În 1884 fenomenul unei opere a
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
1869 la Amsterdam - 5 martie 1944 la Auschwitz) a fost un chimist olandez de etnie ebraică, cunoscut pentru studiile sale în domeniul alotropiei metalelor. A studiat chimia cu profesori ca: Svante Arrhenius la Stockholm, Henri Moissan la Paris și Jacobus van't Hoff la Amsterdam. În 1893 a devenit asistentul lui van't Hoff, iar în 1902 a preluat catedra de Chimie fizică de la Universitatea din Utrecht, funcție pe care a deținut-o până la retragerea sa din activitate (în 1939). Printre
Ernst Cohen () [Corola-website/Science/333458_a_334787]
-
chimist olandez de etnie ebraică, cunoscut pentru studiile sale în domeniul alotropiei metalelor. A studiat chimia cu profesori ca: Svante Arrhenius la Stockholm, Henri Moissan la Paris și Jacobus van't Hoff la Amsterdam. În 1893 a devenit asistentul lui van't Hoff, iar în 1902 a preluat catedra de Chimie fizică de la Universitatea din Utrecht, funcție pe care a deținut-o până la retragerea sa din activitate (în 1939). Printre domeniile sale de cercetare se pot enumera: alotropia cositorului, chimia fotografică
Ernst Cohen () [Corola-website/Science/333458_a_334787]
-
de Escadra Albastră și Albă, 14 nave de linie în 3 divizii sub amiralii Nesmond, d’Amfreville și Relingue. Lor li se opunea Escadra Albă olandeză de 26 nave de linie sub Almonde, alcătuită și ea din 3 divizii sub Van der Putte, Gilles Schey și Callenburgh. În centru, Escadra Albă franceză (16 nave sub Villette-Mursay, Tourville și Langeron) se opunea Escadrei Roșii engleze (27 nave sub Delaval, Russell și Shovell). În ariergardă, Escadra Albastră franceză (14 nave sub Coetlogon, Gabaret
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
a fost împiedicat de eforturile sale de a-și salva nava "Soleil Royal", care era într-o condiție deplorabilă. Mai târziu în aceiași zi Tourville a recunoscut acest lucru și și-a mutat steagul pe "Ambitieux". În urmărire era Philips van Almonde și flota olandeză, cu diferite divizii englezești împrăștiate în spatele său. Multe dintre acestea, mai ales cele ale Escadrei Roșii, erau împiedicate de avarii și au rămas în urmă, lăsându-i pe Almonde și pe Ashby să se apropie de
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
a studiat la Academia de Arte Frumoase din München. Cursurile la Academia de Arte Frumoase din München i-au fost finanțate, printre alții, de notarul public Mihail Bejan pentru care pictorul trebuia să realizeze copii (reproduceri) după tablouri de Rubens, Van Dyck, Rembrandt, Tizian etc. Întors în țară, a predat desenul la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, deschizând și o școală de pictură în clădirea teatrului. Virgil Simonescu a realizat în perioada 1908-1910 prima pictură a bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din
Virgil Simonescu () [Corola-website/Science/333500_a_334829]
-
alt cabinet la 11 Decembrie 1971. Deoarece a pierdut o bună parte din majoritatea parlamentară, a fost nevoit să demisioneze în aprilie 1972, invocând probleme medicale. La 22 mai 1971 demisia sa a fost acceptată și Ferit Melen, reprezentantul provinciei Van, l-a înlocuit. În timpul mandatului său a contribuit la fondarea unui departament din cadrul Ministerului educației responsabil cu organizarea culturii, ce urma să devină Ministerului culturii și turismului. În acest context, l-a numit pe Talat Halman, cunoscut jurnalist și scriitor
Nihat Erim () [Corola-website/Science/331067_a_332396]
-
respective, care, într-un final, va vorbi despre Dumnezeu. În al treilea rând, dacă Nursi ar fi urmărit putere politică, ar fi acceptat poziția care i-a fost oferită în perioada Republicană, dar a decis să plece din Ankara către Van pentru a trăi o viață ascetică departe de politică. În final, chiar dacă anumite condiții politice au afectat schimbarea ideatică a lui Nursi, aceasta nu va subestima interpretarea apolitică a operei Risale-i Nur. Toate textele vorbesc independent despre autorul lor și
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
și pe conspiratori din peninsula Yucatán până în Jamaica, iar, în cele din urmă, Roberts este prins de Kenway pe insula Príncipe, de lângă coasta africană. Între timp, un grup de pirați notorii—inclusiv Edward "Barbă Neagră" Thatch, Benjamin Hornigold și Charles Vane, visează la o lume unde omul este liber să trăiască fără a se îngrijora de regi și conducători. Cu ajutorul lui Kenway, ei preiau controlul orașului Nassau și stabilesc o Republică a Piraților. Cu toate acestea, guvernarea proastă, lipsa economiei și
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
nu a fost lansată. Un anunț public, postat pe 12 iulie 2013 dezvăluie planurile pentru evenimentul ”ArtRave”, noaptea dinaintea lansării "ARTPOP", totodată și proiectele lui Gâgă la care a lucrat în colaborare cu Haus Of Gâgă, duelul fotografilor germani Inez van Lamsweerde și Vinoodh Matadin, directorul de tatru avangardist Robert Wilson, artista Marină Abramović și artistul Jeff Koons. Gâgă a deschis MTV Video Music Awards în 2013 cu un spectacol pentru ”Applause”, disecându-și carieră cu o serie de costume colorate
Artpop () [Corola-website/Science/331226_a_332555]