14,325 matches
-
întoarce-te acum în grădina suspendată a dragostei tale, pe care iubitul tău a mai numit-o și giuvaierul-prințesei-luo-na, mergi înapoi în acasa ta, în giuvaierul tău, primejdii pot apărea în jurul grădinii tale, se aud cucuvelele și se văd liliecii zburând, cârtițele au făcut mușuroaie în afara giuvaierului tău, ele nu pot înainta către grădina ta suspendată pentru că nu pot zbura, dar au început să sară într-un dans oribil, un dans monstruos se desfășoară acum, al cârtițelor care încearcă să ajungă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mergi înapoi în acasa ta, în giuvaierul tău, primejdii pot apărea în jurul grădinii tale, se aud cucuvelele și se văd liliecii zburând, cârtițele au făcut mușuroaie în afara giuvaierului tău, ele nu pot înainta către grădina ta suspendată pentru că nu pot zbura, dar au început să sară într-un dans oribil, un dans monstruos se desfășoară acum, al cârtițelor care încearcă să ajungă cu botul lor la rădăcinile cele mai de jos ale grădinii tale suspendate, însă nu pot fi acuzate și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un roi de albinuțe superpolenizatoare. nu te sperii de ele, de zgomotul multelor lor perechi de aripi, nu îți pui mâinile la urechi din cauza zbârnâitului lor de uzină, nu le ataci. le oferi o petunie magică și le lași să zboare departe, către locuri unde speri că vei ajunge și tu vreodată. nu te îmbogățești pe seama auriului și argintiului trupușoarelor lor. șase în al cincilea loc: marele urs al clanului abenaki reușește să o mărite pe sora lui mai tânără, se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pentru tine. șase în al cincilea loc: acum bucata asta de pământ, pe care stai, este ca o boală, bucata asta de pământ va dura mult, dar nu te va omorî, trebuie să reziști, trebuie să închizi ochii și să zbori de aici, trebuie să ajungi în grădina suspendată a dragostei schimbate, bucata asta de pământ, pe care stai, este plină de cârtițe și de minicerșetori murdari, negri pe obraji ca niște coșari, nu, nu aduc noroc, bucata asta de pământ
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tăi. jurōjin răsucește campania către aer, toți adepții tăi se suie pe nori nimbus, urmează perioada zborului, unde păduri nu se întâlnesc, trebuie doar ca hotei să hrănească satisfăcător puii norilor nimbus, ești pe cărarea ta, cu armata ta imperială, zbori către grădina suspendată a dragostei prințesei tale strălucitoare, ai noroc. șase în al cincilea loc: unui conducător dârz îi șade bine să cunoască în detaliu toate pădurile, fukurokuju știe și despre păduri de curcubee, a văzut în bisericile unde a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de a dezvolta în grădinile tale suspendate o nouă mică unitate de producție, îți confecționezi pe loc, fără să mai cobori, un coșuleț de nuiele de dud, în care așezi cu grijă coconii strălucitori, numai pe aceia din care a zburat fluturele, pentru că nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare, umpli coșulețul, cobori cu grijă scara din crengi de baobab-bătrân capricios și dai fuga pe prispă, să vezi ce găsești pe acolo să te poți descurca mai departe. nouă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de albine care populează florile de tei, care apar în luna mai să îți aducă aminte că trebuie să iubești în fiecare zi cu o dragoste mai bine șlefuită, care să semene din ce în ce mai bine cu măiastra lui brâncuși, care acum zboară pe la etajul 5 în moma, 9 west 53 st, nyc. pentru totdeauna la primul semn al dimineții, departe în zare, tu îmi pui degetul pe buze, luo na la primul semn al dragostei tale eu am capitulat deja, cu scuturi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tău, sufletul tău nu simte distanța, nici față de zidul înlănțuirii tale, nici față de drumul dragostei tale, ești încă în cascada primejdiei, vrăbiuțele-soldat din ariergardă cad secerate de mâinile lungi ale maimuțelor lumii noi. șase în al doilea loc: trăsurica fină zboară din ce în ce mai jos, ajunge în bătaia mâinilor lungi, păroase și îndemânatice ale maimuțelor nancy ma, conduse în această urmărire de hanuman însuși, supranumit retragere regele crud. vrăbiuțele-soldat, încărcate de greutatea căpăstrului galben, au ostenit, trebuie să faci ceva, cu inspirația ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nici data următoare. ușa de aer s-a deschis ușa de aer a coliviei de aer în care mă aflam o zăresc dată de perete am auzit zgomotul trântitului ei de peretele de aer știu că de acum pot să zbor, mi-e teamă că nu mai pot desface aripile, că mă voi prăvăli și mă voi răni în podeaua plină de cioburi a cuștii de aer trag în piept tot aerul de fier ruginit, îmi iau elan îmbrac rochia albă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și dulce, un licurici cu ochi mari de lapis lazuli, îți prelinge printre buze picături de apă, te revigorezi un pic, îl mângâi și tu pe el pe piept Țnu trebuie atinși pe aripi, ai învățat de mult asta), el zboară la câțiva becuteci de tine și îți dă puțină lumină, cât să nu te orbească, ochii tăi au înghițit fântâni de întuneric deja, zărești puțin pereții colțuroși ai prăpastiei pierderii-dragostei și din traseul potecuței tale mai departe, aripile insectei de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tine, foc care se va vedea de la polul nord și va orbi constelația slăvită de armatele dușmanilor tăi, toate broaștele-care-spionează pentrudușmanii-tăi vor fi mistuite de focul dragonilor, săndăluțele tale cu aripi, primite în dar când erai copil de la hermes, vor zbura singure în opturi de fericire, armata ta secretă de licurici cu ochi mari de lapis lazuli va lumina grădina suspendată a dragostei tale în noaptea nunții tale, e timpul să începi noua ta familie. nouă în al doilea loc: înveți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în el probabil că este sufletul hotărât al prințișorului shangdi di liwu. tigrul qilin a țâșnit pe câmp, în întâmpinarea costumașului roșu, de sărbătoare, tigrul aleargă cu un orizont pe salt, cu un cer pe oră. un vultur harpagornis bătrân zboară către mica pată roșie cu înălțări de aripi cât ținutul acesta, furnicile albe aleargă în plutoane către roșu. nu poate fi decât el, pentru că tu ți-ai făcut pe deplin datoria. vrăji fiecare zi a mea devine un poem al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bambus și lovești, o singură dată, cu mare putere, apele mici de la mal, într-un vuiet asurzitor cuburile roșii de apă se retrag din fața ta, înaintezi peste comori și schelete, prin mâlul auriu al fundului de lac, armata dragonilor aurii zboară deasupra ta, o coloană de veverițe-călugăr te urmează, cuminte, în ariergardă, dumnezeu e cu tine. șase în al cincilea loc: porți costumașul tău roșu de sărbătoare, mergi cu pașii de cangur antilopin pe fundul lacului roșu, simți că începi să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bucuria nemăsurată, toate la un loc cu „acel” ceva magic specific perioadei. Este seara de Crăciun. Toți oamenii așteaptă nerăbdători să apară Moșul. Familiile sunt fericite stând la mesele îmbelșugate, ascultând glasul clopoțeilor zglobii. Afară sunt troiene de zăpadă, fulgii zboară leneș spre pământ, iar zăpada pufoasă și strălucitoare atrage toate privirile... Ador când florile de gheață se așază pe geamuri privind steluțele argintii care se culcă ușor pe pământul înghețat formând o plapumă groasă și fină. Atunci când în casă este
ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
câteodată mă instalez pe scaun, drept în fața lor, și încerc să-i prind, să-i examinez de aproape, să-i admir. Fug o clipă când îmi observă mâna, dar vin din nou imediat, ca și cum ar fi hipnotizați de flacăra lămpii. Zboară capricios, pierd timpul în aer, fără altă țintă decât frumusețea zborului. Acum Ahmed mi-a luat locul. Este delicios cum urmărește atent, cu ochii sclipitori, pe câte un fluture. Încearcă să-l prindă, uneori schițează o săritură, alteori sare chiar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
simt, cumva, că ar trebui să spun ceva. Mă întreb dacă fiindcă mă simt mult mai bine. — Sunt fericită să mă gândesc că s-ar putea să fie așa. Au trecut deja zece ani de când am părăsit Muntele Bodai. — Timpul zboară repede. Când te uiți în urmă, îți dai seama că viața fuge ca un vis. — De-atunci, mi-ai fost nelipsită - mie, care nu sunt mai mult decât un pustnic de munte - gătindu-mi mesele dimineața și seara, având grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-l liniști deloc pe Katsuyori. Shoyoken rămase tăcut. Nici Katsuyori nu mai spuse nimic și-și continuară plimbarea în liniște. Între fort și citadela interioară se afla o vale îngustă, plină cu copaci de diverse soiuri. O pasăre cântătoare zbură foarte aproape de pământ, de parcă ar fi căzut, bătu din aripi și fugi speriată. În același timp, dinspre un șir de pruni se auzi, pe neașteptate, un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și aici. În crângul de brazi din spatele castelului, ceața de dimineață încă nu se risipise, făcând regiunea înconjurătoare să arate aproape ca o scenă de pe fundul mării. Cei doi călăreți treceau grăbiți prin dumbravă, cu pas vioi. O pasăre mare zbură pe deasupra lor, bătând maiestuos din aripi. — Vremea e minunată, nu-i așa, Genemon? Dacă rămâne astfel, pe munte va fi senin. — De mult nu m-am mai simțit atât de bine, spuse Mitsuhide. — Fie și numai acest lucru face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de țigle care se zgâlțâia. Femeile alergau în dezordine, dintr-o cameră în alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu volane fâlfâiau prin penumbră ca niște flăcări albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade. Nobunaga ieșise deja într-un colț al verandei și trăgea cu arcul în dușmani. În jurul lui se înfigeau săgețile care urmăreau să îl țintească chiar pe el. Privindu-i modul înfricoșător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ireală, iar vocile armatei înfrânte răsunau cu înverșunare, în pieptul lui Mitsuhide, pe care oricine și-o putea imagina. — Retrageți-vă înainte de a fi înconjurați! Înapoi! Înapoi! Acel cor jalnic răsuna din rândurile trupelor în succesiune rapidă, iar vestea tristă zbura ca vântul spre celelalte două unități ale clanului Akechi. În mijlocul oștirii centrale, care acționa ca armată de rezervă, se aflau cinci mii de oameni comandați direct de Mitsuhide la Onbozuka. În dreapta lor mai erau încă patru mii de oameni, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mutră posomorâtă. Părea că tare ar mai fi vrut să bombăne ceva despre un „deranj“. Aflându-se în fruntea întrunirii și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția în altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil de deznădăjduit pentru eforturile sale irosite în zadar. După un timp, Katsuie deschise gura și rosti: — Senior Hideyoshi. Hideyoshi îl privi drept în față. Katsuie zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l ține în brațe pe Seniorul Samboshi ca pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei Oda și ale generalilor săi. Da, asta e. Și, dacă aș fi fost prezent, aș fi avut plăcerea să-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie și distinșii oaspeți aici de față sunt atât de bine crescuți, încât încep să-mi pierd răbdarea și... În acel moment, Katsuie, care stătuse la vreo două locuri distanță de Hideyoshi, își goli ceașca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îndemnă să acționeze repede: Nu pierdeți vremea cu ei. Omorâți-i pe loc și continuați imediat înaintarea spre Muntele Oiwa. Fuwa Hikozo descălecă, scoase sabia și decapită un om. Apoi, le strigă tuturor membrilor avangardei: — Poftim! O sărbătoare a sângelui! Zburați-le capetele celorlalți și dați-le ofrandă zeului războiului. Apoi, în strigăte de luptă, porniți la atac asupra fortăreței din Oiwa! Soldații din jurul lui Hikozo aproape se luară la bătaie pentru a nu scăpa ocazia de a tăia capetele grăjdarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
printre cadavre, își încrucișară acum lăncile, după care le abandonară, fiind prea greoaie, și-și scoaseră săbiile. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dragonului. Fuseseră oare orele mai lungi sau mai scurte? Nu era o zi când timpul să se măsoare în mod normal. Aveau gâtlejurile uscate, dar nu doreau apă. Nefireasca tăcere le încrețea carnea pe trupuri. O pasăre țipă strident, în timp ce zbura peste vale. Dar nimic mai mult. Toate zburătoarele fugiseră spre alt munte, mai pașnic, lăsând locul în seama oamenilor. Ieyasu părea să fie prea adus de umeri. După patruzeci de ani, devenise prea trupeș și, chiar când îmbrăca armura, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]