128,121 matches
-
este una din cele mai vechi instituții de învățământ de pe teritoriul actual al României, atestat din 1541 ca gimnaziu superior evanghelic săsesc, cu predare în limba germană. Sediul liceului se află în imediata vecinătate a Bisericii Negre. Corpul B al Liceului „Johannes Honterus" se situează spre
Liceul Johannes Honterus din Brașov () [Corola-website/Science/335759_a_337088]
-
spital militar spre a putea începe următorul an școlar în acest local. La începutul noului an școlar, autoritățile române au rechiziționat și ele clădirea igienizată și au predat-o spre folosință Institutului de Silvicultură. În prezent, liceul Honterus funcționează în vechea sa clădire renovată, din piața de lângă Biserica Neagră. Din anul 2003 există un parteneriat cu "Gimnaziul Hans und Sophie Scholl" din Ulm, în cadrul căruia au loc anual schimburi de elevi.
Liceul Johannes Honterus din Brașov () [Corola-website/Science/335759_a_337088]
-
(în , "Sha'ar Yafo"; în , Bab el-Khalil, „Poarta Hebronului”; de asemenea, în arabă, Bab Mihrab Daud, „Poarta nișei de rugăciune a lui David”; de asemenea Poarta lui David) este un portal de piatră în zidurile istorice ale Orașului Vechi din Ierusalim (Israel). Este una dintre cele opt porți ale cetății Ierusalim. este singura dintre porțile Orașului Vechi poziționată într-un unghi drept față de ziduri. Această amplasare poate să fi fost o măsură defensivă pentru a-i încetini pe atacatori
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
Poarta nișei de rugăciune a lui David”; de asemenea Poarta lui David) este un portal de piatră în zidurile istorice ale Orașului Vechi din Ierusalim (Israel). Este una dintre cele opt porți ale cetății Ierusalim. este singura dintre porțile Orașului Vechi poziționată într-un unghi drept față de ziduri. Această amplasare poate să fi fost o măsură defensivă pentru a-i încetini pe atacatori sau pentru a-i orienta pe călători în direcția străzii Jaffa, pe unde soseau pelerinii la sfârșitul călătoriei
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
care au reconstruit cetatea la sud de Poarta Jaffa, au construit, de asemenea, o poartă în spatele locației actuale a Porții Jaffa, numind-o „Poarta lui David”. Poarta Jaffa a fost inaugurată în anul 1538, ca parte a reconstruirii zidurilor Orașului Vechi de către Soliman Magnificul. Chiar în interiorul porții, in spatele unui grilaj de fier din partea stângă, se află două morminte. Acestea sunt considerate a fi mormintele celor doi arhitecți pe care Soliman i-a însărcinat să construiască cu construirea zidurile Orașului Vechi
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
Vechi de către Soliman Magnificul. Chiar în interiorul porții, in spatele unui grilaj de fier din partea stângă, se află două morminte. Acestea sunt considerate a fi mormintele celor doi arhitecți pe care Soliman i-a însărcinat să construiască cu construirea zidurile Orașului Vechi. Potrivit legendei, Soliman a poruncit uciderea arhitecților după ce a văzut că aceștia au lăsat Muntele Sion și Mormântul regelui David în afara incintei. Cu toate acestea, în semn de respect pentru realizarea lor impresionantă, el a dispus îngroparea lor în interiorul zidurilor
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
lăsat Muntele Sion și Mormântul regelui David în afara incintei. Cu toate acestea, în semn de respect pentru realizarea lor impresionantă, el a dispus îngroparea lor în interiorul zidurilor de lângă Poarta Jaffa. În 1917, generalul britanic Edmund Allenby a intrat în Orașul Vechi prin Poarta Jaffa, ținând un discurs la Turnul lui David din vecinătate. Allenby a intrat în oraș pe jos în semn de respect pentru oraș și din dorința de a evita comparația cu intrarea Kaiserului în 1898. Britanicii au demolat
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
în 1898. Britanicii au demolat clădirile adiacente zidurilor orașului în 1944, într-o încercare de a păstra vizibilă panorama istorică a Ierusalimului. În timpul Războiului Arabo-Israelian din 1948, forțele israeliene au luptat din greu pentru a lega Cartierul Evreiesc al Orașului Vechi cu partea de vest a Ierusalimului ocupată de Israel prin controlul exercitat asupra Porții Jaffa. Forțele israeliene nu au reușit să obțină controlul asupra porții până la Războiul de Șase Zile din 1967. În anul 2000 Papa Ioan Paul al II
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
Israel prin controlul exercitat asupra Porții Jaffa. Forțele israeliene nu au reușit să obțină controlul asupra porții până la Războiul de Șase Zile din 1967. În anul 2000 Papa Ioan Paul al II-lea a intrat prin Poarta Jaffa în Orașul Vechi în timpul vizitei sale în Israel, în Anul Sfânt. Strada care se află la est de Poarta Jaffa a fost numită odată „Strada Capitalei”, dar astăzi este cunoscută sub numele de „Strada David” și este una dintre principalele străzi unde se
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
est de Poarta Jaffa a fost numită odată „Strada Capitalei”, dar astăzi este cunoscută sub numele de „Strada David” și este una dintre principalele străzi unde se pot cumpăra suveniruri. La fel ca și pietrele folosite pentru restul zidurilor Orașului Vechi, pietrele din care a fost construită Poarta Jaffa sunt blocuri cioplite mari de culoarea nisipului. Portalul se află la o înălțime de aproximativ 6 metri, iar peretele se ridică încă șase metri mai sus. Chiar lângă poarta veche, care este
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
zidurilor Orașului Vechi, pietrele din care a fost construită Poarta Jaffa sunt blocuri cioplite mari de culoarea nisipului. Portalul se află la o înălțime de aproximativ 6 metri, iar peretele se ridică încă șase metri mai sus. Chiar lângă poarta veche, care este folosită doar de pietoni, este o spărtură în zid pe unde trece șoseaua. Ea a fost făcută în anul 1898, când împăratul german Wilhelm al II-lea a insistat să intre în oraș călare pe calul său alb
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
soarta prezisă de legendă a fost făcută o gaură în zid pe unde să treacă pentru a nu intra călare printr-o poartă. Turnul lui David este o citadelă antică situată în apropiere de intrarea prin Poarta Jaffa în Orașul Vechi al Ierusalimului. Construită pentru a întări un punct strategic slab de apărare a Orașului Vechi, cetatea care există astăzi a fost clădită în cursul secolului al II-lea î.e.n. și ulterior distrusă și reconstruită pe rând de creștini, musulmani, mameluci
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
pentru a nu intra călare printr-o poartă. Turnul lui David este o citadelă antică situată în apropiere de intrarea prin Poarta Jaffa în Orașul Vechi al Ierusalimului. Construită pentru a întări un punct strategic slab de apărare a Orașului Vechi, cetatea care există astăzi a fost clădită în cursul secolului al II-lea î.e.n. și ulterior distrusă și reconstruită pe rând de creștini, musulmani, mameluci și cuceritorii otomani ai Ierusalimului. Ea conține vestigii arheologice importante, care datează de acum 2
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
placată cu tinichea, cu un acoperiș crestat și un turn, construită în 1912 ca magazin și expoziție a Academiei de Arte și Design „Bezalel”. El a fost proiectat special pentru turiști și trecători în drumul lor în și din Orașul Vechi. Pavilionul a fost distrus la șase ani după ce a fost ridicat. În 1907 a fost construit un ceas pe acoperișul Porții Jaffa, iar în 1908 a fost ridicat un turn cu ceas deasupra porții pentru a servi cartierul comercial în
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
se află un birou de informații turistice și câteva magazine. Intrarea in Cartierul Musulman face parte din suq (piață). Amplasarea porții este determinată de topografia orașului, fiind situată de-a lungul văii ce este continuată de Drumul Jaffa în Orașul Vechi, între dealul nordic al Acrei și dealul sudic al Muntelui Sion. Drumul și valea care urmează continuă înspre est și în jos, în Valea Tyropoeon, intersectând părțile de nord și de sud ale orașului, cu cartierele creștin și musulman la
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
construia vizavi. În anul 2010 Autoritatea pentru Antichități a Israelului a realizat timp de două luni o restaurare și o curățare a Porții Jaffa ca parte a unui proiect de 4 milioane de dolari inițiat în 2007 pentru renovarea zidurilor vechi ale orașului. Renovarea a inclus înlocuirea pietrelor sparte, curățarea pereților de depunerile în timp de zeci de ani a reziduurilor provenite de la gazele de eșapament și reamplasarea unei inscripții elaborate în limba arabă în locul unde fusese inscripția inițială din 1593
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
având și vâsle, pe lângă velatură. Direcția de navigație era asigurată cu ajutorul unei singure rame mari, amplasată în tribord, la pupă, ce servea drept cârmă. Principala navă militară utilizată în Evul Mediu de către Imperiul Roman de Răsărit era dromonul. Cea mai veche mențiune acestui tip de navă se regăsește într-un document din Ravenna (secolul al V-lea), dar și în "Corpus juris civilis" redactat sub împăratul Iustinian cel Mare (529). Dromoanele mai mari aveau un "xylokastron", castel central de lemn, acoperit
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
cu 64 de tunuri. Lansată la apă în 1628, s-a scufundat în Marea Baltică la scurt timp după aceea, din cauza unor erori de proiectare și construcție. În 1961 a fost scoasă la suprafață, fiind în prezent una dintre cele mai vechi nave păstrate în forma lor autentică. Alte nave militare cu pânze utilizate în secolele XVII-XIX au fost fregatele și corvetele. Fregata era un velier cu trei catarge, cu forme fine și armonioase, rapidă și cu o mobilitate deosebită. Primele fregate
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
aparține genurilor mare” al sistemului Fries de clasificare, prin crearea de grupări mai mici de genuri precizându-le astfel mai exact ca de exemplu "Auriscalpium", "Coltricia", "Grifola", "Leccinum" sau "Steccherinum". În plus a recunoscut și evaluat genuri descrise de autori vechi, ce înseamnă în biologie referința la scriitori și taxoni pre-binomiali precum la scriitori și taxoni pre-științifici. Mai târziu în secol, această misiune a fost preluată de Petter Adolf Karsten, Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard, Paul Kummer, și alții. În acest
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
de rezistență Armia Krajowa. A crescut în Varșovia ocupată de naziști. După cel de-al Doilea Război Mondial a practicat boxul, săritura în lungime și săritura cu prăjina. S-a interesat de scrimă din întâmplare, după ce a găsit o sabie veche într-o groapă de gunoi. Pan Wołodyjowski, Andrzej Kmicic și Jan Skrzetuski, eroii romanului istoric "Prin foc și sabie" lui Henryk Sienkiewicz, au devenit idolii săi. În anul 1949 a fost descoperit de maestrul Janos Kevey, care l-a selecționat
Jerzy Pawłowski () [Corola-website/Science/335778_a_337107]
-
timpi", "AutoCAD-ul în trei timpi"), și ambele au fost editate de câte patru ori (Editură Polirom, 2001-2014). Câteva dintre prozele sale scurte au apărut și în alte publicații: Almanahul Anticipația (1997); Almanahul Science-Fiction (2007, 2008); revista Helion, Timișoara; Dilemă veche (2007, 2013, 2015). A participat cu lucrări la câteva zeci de conferințe/simpozioane tehnico-științifice din România și din Europa. A tradus în limba română articole pentru revista Science în school, publicație EIROforum (2011-2016). A organizat sporadic ateliere culturale la Bibliotecă
Mircea Băduț () [Corola-website/Science/335769_a_337098]
-
și strada Domnița Bălașa. În cartea "Ansamblul urban medieval Pitești" scrisă de Eugenia Greceanu în 1982,se prezintă și istoria Bisericii Sfântul Nicolae,fosta catedrală a orașului .Biserica Sfântul Nicolae a fost refăcută în 1812 ,pe locul unei biserici mai vechi de zid,din secolul XVIII. Cea mai veche carte de slujbă donată bisericii datează din 1743.Biserica a fost distrusă de cutremurul din 1802 și refăcută în 1812.A ars în 1848 ,împreună cu Ulița Mare și a fost reconstruită ,mărită
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]
-
medieval Pitești" scrisă de Eugenia Greceanu în 1982,se prezintă și istoria Bisericii Sfântul Nicolae,fosta catedrală a orașului .Biserica Sfântul Nicolae a fost refăcută în 1812 ,pe locul unei biserici mai vechi de zid,din secolul XVIII. Cea mai veche carte de slujbă donată bisericii datează din 1743.Biserica a fost distrusă de cutremurul din 1802 și refăcută în 1812.A ars în 1848 ,împreună cu Ulița Mare și a fost reconstruită ,mărită și impunătoare,la a treia zidire din 1864
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]
-
și o pictură impresionantă în tinda de la intrare. Cum se arată în cartea citată,în 1883 Grigore Tocilescu,citează biserica datând din 1848,însă pisania consemnă reclădirea ei," cu cheltuiala mahalagiilor și ajutorul creștinilor" în 1812,a unei biserici mai vechi,ce se află mică și prăpădită de cutremur. Biserica Sfântul Nicolae n-a fost reconstruită până acum.Se impune reconstruirea ei.
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]
-
(, , , ) a fost numele oficial al vechiului Regat al Ungariei în cadrul dublei monarhii Austro-Ungaria înființate în 1867. Numele inoficial era jumătatea ungară a Dublei Monarhii sau, din punctul de vedere al funcționarilor și juriștilor vienezi, Transleithania (în latină „Țara de dincolo de Leitha“). Aceste țări constituiau partea sud-estică
Țările Coroanei Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/335775_a_337104]