128,121 matches
-
(termen albanez pentru "Carte de rugăciuni") este cea mai veche carte publicată în limba albaneză. Cartea a fost scrisă de , un cleric catolic în 1555. Ea are 188 de pagini și este scrisă pe două coloane. "" este formată din traducerea părților principale ale liturghiei catolice în limba albaneză. Ea conține
Meshari () [Corola-website/Science/335811_a_337140]
-
scrisă în dialectul albanez gheg cu alfabet latin, cu o literă (ћ) din alfabetul chirilic și cu unele litere modificate. Cartea are un vocabular bogat, iar ortografia sa și formele gramaticale par să fie sigure, ceea ce indică o tradiție mai veche a scrierii în limba albaneză. Dialectul folosit în "Meshari" a fost unul dintre subiectele principale ale lucrărilor științifice publicate de . "Meshari" a fost descoperită în 1740 de Gjon Nikollë Kazazi, apoi pierdută și redescoperită în 1909. În 1930, cartea a
Meshari () [Corola-website/Science/335811_a_337140]
-
conduce în Compania lui Isus. Amândoi sunt admiși la 29 septembrie 1559, la Roma, de către Diego Lainez. După câteva săptămâni de noviciat urmează studii teologice la Colegiul Roman. Și-a întrerupt studiile întrucât a fost trimis (1560) de către Lainez la vechiul său protector, ducele Emmanuel-Philibert, pentru a obține o susținere financiară necesară fondării unui colegiu în Piemont. Papa Grigore al XIII-lea, inițiatorul calendarului gregorian, i-a încredințat medierea împăcării dintre împăratul Rudolf al II-lea și Ștefan Báthory. Principalul punct
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
for Applied Research, England 2005 Doctor în Compoziție, al Academiei de Muzică „Gh. Dima”, din Cluj-Napoca 1966 - 1984 "Asistent", apoi "lector universitar" la Universitatea de Arte “G. Enescu” din Iași 1987 - 2011 "Director artistic și prim-dirijor" al celei mai vechi orchestre din New Jersey, Plainfield Symphony Orchestră 2011 - prez. "Conductor Emeritus for life" - Plainfield Symphony Orchestră 1986 - 2005 "Associate Professor" la ATLAN INSTITUTE din New York 1984 - 2010 "Profesor" la New York University 2009 - 2014 "Profesor" la „St. Roșe” University - Albany- N.
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
(n. 10 octombrie 1946, Obreja Veche, Fălești - d. 21 mai 1996, Chișinău) a fost un folclorist din Republica Moldova. În anul 1969 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Din 1971 e aspirant la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki" din Moscova, și
Sergiu Moraru () [Corola-website/Science/335810_a_337139]
-
cu o urmărire de mașini de-a lungul drumului de coastă. Zona constituie un ecoturism major și este una dintre cele mai importante destinații ale elitei din Albania, având o viață de noapte interesantă. Ea conține sate mediteraneene tradiționale, castele vechi, biserici ortodoxe, plaje retrase cu ape turcoaz, trecători montane, canioane litorale, golfuri, râuri cu vărsare în mare, faună subacvatică, peșteri și plantații de portocali, lămâi și măslini. În anul 48 î.Hr., în timpul urmăririi lui Pompei, Iulius Cezar a făcut popas
Riviera Albaneză () [Corola-website/Science/335816_a_337145]
-
și-a cerut scuze după aceea. este cel care îi evaluează licența lui Traian și îi acordă licența. este cea de care se îndrăgostește Adrian, însă a crezut că face dragoste cu ea când colo îi arată un meci mai vechi din liga campionilor. este un prezentor celebru, care a discutat la el în emisiune problemele lui Stelea și Pușa respectiv Raluca și Gică. este moderatorul emisiunii lui Măruță. este noua iubită a lui Leonard, însă este prea grasă și nu
Atletico Textila () [Corola-website/Science/335779_a_337108]
-
Castelul în întregul său avea la acea vreme două ieșiri: cea mai importanta era poarta sudică a corpului de gardă exterior, prin care trecea drumul ce ducea la , iar a doua era cea de est, care lega Toompea de Orașul Vechi pe Piciorul Lung și pe Piciorul Scurt. După , în 1346, Danemarca și-a vândut posesiunile din Estonia de Nord, urmând 215 ani sub dominația Ordinului Livonian. Tallinnul (Orașul de Jos), și-a păstrat privilegiile după modelul Lübeck primite anterior și
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
se afla în interiorul Zidului lui Aurelian. Catacomba și cripta au fost redescoperite în 1854 de arheologul italian Giovanni Battista de Rossi. Arcadele fac parte dintr-un cimitir complex, care ocupă 15 hectare și are aproape 20 km lungime. Cele mai vechi părți ale acestei catacombe sunt cripta Lucinei, zona Papilor și zona Sfintei Cecilia, în care sunt păstrate unele dintre cele mai sacre amintiri ale locului (inclusiv cripta Papilor, cripta Sf. Cecilia și cripta Sacramentelor); celelalte zone sunt numite zona Sf.
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
zona vestică (construită în prima jumătate a secolului al IV-lea) și zona liberiană (din cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea), toate acestea având o arhitectură subterană grandioasă. O scară modernă, aflată pe locul uneia mai vechi, a fost construită de Papa Damasus I, oferind acces la zona Papilor, unde se află cripta papilor, în care au fost îngropați nouă pontifi și, probabil, opt reprezentanți ai ierarhiei bisericești - de-a lungul zidurilor sunt inscripții grecești originale pentru
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
chipuri în stil bizantin din secolele al VII-lea și al VIII-lea, reprezentându-i pe papii Sixt II și Corneliu și pe episcopii africani Ciprian și Ottatus. Într-un cubiculum din apropiere sunt unele dintre cele mormintele cele mai vechi, de după anul 175 d.Hr., cu fresce romane (pe tavan) ale Bunului Păstor și ale unor oameni în rugăciune, iar (pe peretele îndepărtat) doi pești, cu un coș de pâini în spatele lor, un simbol al Euharistiei. În vârful lui, situl
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
între persoane de același sex sunt Olanda, Suedia, Danemarca, Spania și Irlanda. Relațiile homosexuale au fost obiectul stigmatizării sociale încă din Antichitate, astfel că ele erau condamnate atât de Codul legilor hitite, cât și de cel caldeean. La rândul lor, vechile coduri ebraice, mai târziu formalizate de Biserica Creștină în legi ecleziastice, care aveau să guverneze Europa medievală, respingeau și ele comportamentul homosexual. La polul opus, în Grecia antică, homosexualitatea era considerată o conduită normală și legitimă, chiar ca o formă
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
aveau să guverneze Europa medievală, respingeau și ele comportamentul homosexual. La polul opus, în Grecia antică, homosexualitatea era considerată o conduită normală și legitimă, chiar ca o formă de iubire superioară heterosexualității. Spre deosebire însă de ceea ce se întâmplase în vechea Eladă, în Roma antică legislația nu tolera conduita homosexuală, dar nici nu impunea sancțiuni speciale împotriva acesteia. Legiuitorii romani tratau relațiile homosexuale la fel ca pe cele heterosexuale, impunând același gen de restricții pentru ambele tipuri de comportament sexual. Astfel
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
La 40 de ani după ce Polonia și-a pierdut independența în 1795, legile sodomiei din Rusia, Prusia și Austria au intrat în vigoare pe teritoriul polonez porționat. Polonia și-a recăpătat independența în 1918, an în care au fost abolite vechile legi ale statelor ocupante. În 1932, Polonia a legiferat vârsta egală de consimțământ pentru homosexuali și heterosexuali la 15 ani. În Evul Mediu, sub presiunea dogmelor Bisericii creștine, cărțile de "penitență", ca lucrări cu caracter moral-religios, au condamnat cu mare
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
Prin acoperirea tuturor aspectelor comportamentului homosexual masculin, și nu doar a actelor de pederastie, acest delict extindea controlul legii penale asupra homosexualității. Astfel, a avut loc o diminuare considerabilă a sancțiunilor penale împotriva actelor homosexuale, comparativ cu acelea prevăzute de vechile legi pentru sodomie. Amendamentul din 1885 a dat naștere unui șir de responsabilități numai cu privire la actele homosexualilor bărbați, homosexualitatea feminină nefiind acoperită prin acest act normativ. Sub incidența acestor reglementări avea să se desfășoare, în anul 1895, și celebrul proces
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
în compunerea lor au intrat în majoritate oameni veniți de pe front și organele superioare ale acestora au avut înrolați ofițeri ai fostei armate austro-ungare. Asigurare cu mijloace tehnice de luptă a unităților a avut la bază preluarea de armament de la vechile structuri. Structura de comandă s-a ierarhizat pe cadrul existent în areale administrative și s-a subordonat unui Stat Major dependent de Consiliul Național Român Central, aflat mai întâi la Arad și mutat ulterior la Sibiu. Prin natura lor, au
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
încredere, indiferent de religie. Gărzile rurale au fost structurate după principiul teritorial, efectivele recomandate fiind de maxim 5 % din totalul locuitorilor. De regulă comandantul trebuia să fie ofițer, iar în lipsa acestuia un subofițer. Membrii gărzilor au putut folosi atât uniformele vechii armate austro-ungare - însă fără însemnele acesteia, cât și haine civile. Toți membrii Gărzilor erau datori să poarte o brancardă tricoloră pe brațul stâng, pe care să figureze inscripția „Garda Națională Română” și să fie înscrisă denumirea exactă a formațiunii căreiea
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
gardienii au fost cea mai bune forță disponibilă pentru menținerea ordinii. Această forță a apărat în orașe atât instituții publice (poșta, telefoanele, spitalele, școlile, judecătoriile) cât și averea publică sau particulară. Asigurând ordinea de drept, au protejat populația atât față de vechile autorități austro-ungare care nu doreau să cedeze puterea cât și - acolo unde a fost cazul, față de armata germană aflată în retragere. Din partea populației au primit un sprijin masiv, deoarece ele au reprezentat brațul înarmat al acesteia împotriva unităților militare sau
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
au produs bisericii avarii însemnate în 1420 și 1474. Clădirea bisericii a fost ulterior lărgită și refăcută în perioada 1644-1683 în stil baroc, după planurile arhitectului italian Domenico Sciassia. Au fost construite două turnuri în stil baroc ce au încadrat vechiul turn gotic, nava a fost prelungită și extinsă și a fost adăugată o cupolă pe latura de est. Altarul mare, consacrat în 1704, a fost proiectat de Johann Bernhard Fischer von Erlach. Cele douăsprezece capele laterale conțin fiecare un altar
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
marian de la Mariazell a fost ridicată la rangul de basilica minor. Edificiul a trecut în perioada 1992-2007 printr-o restaurare generală, fiind vizitat în septembrie 2007, după terminarea lucrărilor, de papa Benedict al XVI-lea. Capela Harului („Gnadenkapelle”) formează partea veche a clădirii și se află pe locul primei chilii. Aici se află statuia Sfintei Fecioare Maria numită „Magna Mater Austriae” (Mama cea Mare a Austriei), construită din lemn din tei și înaltă de 48 cm. Statueta este îmbrăcată într-un
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
femeile au de obicei părul strâns la spate. Cocoșnicul seamănă cu arcelet-ul francez purtat în Anglia dinastiei Tudoilor, dar fără voal negru. Cuvântul "kokoshnik" apare pentru prima dată în documente din secolul al XVI-lea și provine din cuvântul slavic vechi "kokosh", care înseamnă "găină" sau "cocoșel". Cu toate acestea, cele mai vechi piese vestimentare pentru acoperirea capului (pălărie cilindrică rigidă care acoperea complet părul) au fost descoperite în morminte din secolele XII-XIV din Veliki Novgorod. "Cocoșnicul" își datorează numele de la
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
francez purtat în Anglia dinastiei Tudoilor, dar fără voal negru. Cuvântul "kokoshnik" apare pentru prima dată în documente din secolul al XVI-lea și provine din cuvântul slavic vechi "kokosh", care înseamnă "găină" sau "cocoșel". Cu toate acestea, cele mai vechi piese vestimentare pentru acoperirea capului (pălărie cilindrică rigidă care acoperea complet părul) au fost descoperite în morminte din secolele XII-XIV din Veliki Novgorod. "Cocoșnicul" își datorează numele de la arcul decorativ, care a devenit un element distinctiv al arhitecturii tradiționale rusești
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
navale (italiană: "vaporetti") și taxiuri navale private, însă mulți turiști preferă să exploreze canalul cu gondolele. din Veneția sau "Canalazzo", după cum îi spun venețienii, este canalul principal de apă ce șerpuiește prin acest oraș. Canal Grande este o cale navigabilă veche ce străbate orașul sub forma unui mare S în oglindă, de la Bazinul San Marco până la Gara Santa Lucia, având o lungime de 3.800 de metri, o lățime ce fluctuează de la 30 până la 90 metri și o adâncime ce este
Canal Grande () [Corola-website/Science/332533_a_333862]
-
ele fiind recompensate cu premii la diverse concursuri, toate premiate la concursuri de gen. După o perioadă petrecută în străinătate, Surugiu a revenit în țară și a reînceput să scrie și să publice, revenind în același timp la textele mai vechi. Povestirea scrisă în 1983 a dezvoltat-o și a publicat-o prin forțe proprii în 2011 sub titlul "Imman". De-a lungul anilor a colaborat cu o serie de publicații online, cum ar fi "Gazeta SF" sau "Nautilus". În 2013
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
după planurile arhitectului Carol Cortobius. Basorelieful monumental de pe fațada bisericii, reprezentându-l pe Anton de Padova, a fost realizat de sculptorul Iosif Fekete în anul 1936. Biserica actuală a fost consacrată de arhiepiscopul mitropolit Ioan Robu în anul 2012. Biserica veche a suferit daune importante din cauza cutremurilor și parohul de atunci, pr. Liviu Bălăscuți s-a hotărât să construiască o nouă biserică mai mare. Arhitectul Andrej Stefancic a proiectat noul lăcaș de cult păstrând turnul cu basorelieful sfântului Anton de Padova
Biserica Sfântul Anton din București () [Corola-website/Science/332543_a_333872]