128,121 matches
-
odată, păstrează încă o galerie de artă, ce cuprinde lucrări realizate de cei mai renumiți maeștri venețieni, printre care Jacopo și Domenico Tintoretto, Tiziano Vecellio, Francesco Bassano, Paolo Veronese, Giambattista Zelotti, Jacopo Palmă cel Tânăr, Andrea Vicentino și Antonio Vassilacchi. Vechi sediu al dogilor și al magistraturii venețiene, fondat după 812, avariat de mai multe ori de incendii și reconstruit, a urmat istoria Serenissimei de la început și până la final. După anexarea Veneției la Regatul Italiei, clădirea a trecut clădire sub jurisdicția
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
la crearea unui "magister militum" ales anual. Ca urmare a restaurării în 752 a sediului ducal, a fost construit în mandatul noului doge, Teodato Ipato, un sediu nou în orașul Metamaucum, fiind transferat la rândul sau în 812 la Rivoaltus, vechiul Rialto, din dispoziția lui Angelo Partecipazio. În acest oraș, considerat mai sigur, a fost înălțata o cladire nouă, având aspectul unui castel, pe un teren deținut chiar de doge, în zona ocupată astăzi de Palatul Ducal. Clădirea a fost construită
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
pictate în Sala del Maggior Consiglio, iar în timpul dogilor Renier Zen, Lorenzo Tiepolo și Giovanni Dandolo a fost pietruita piața, a fost introdusă ceremonia de încoronare, a fost construită o loggie la baza campanilei și a fost readus digul la vechile sale dimensiuni. Pietro Gradenigo a emis un ordin care a produs o creștere bruscă a numărului de consilieri (de la 317 în 1264 la 1017 în 1311) și, prin urmare, a necesitat transferul Maggior Consiglio în jurul anului 1301 în Sala Senatului
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
l-a desemnat drept una dintre cele mai bune cărți ale lunii februarie, spunând că este „despre niște spori inteligenți și mortali care dau naștere unei lecturi captivante”. "Washington Post" spune că a fost „destul de înfiorătoare, un roman horror în vechiul stil gotic a cărui acțiune se petrece într-un viitor nu prea îndepărtat”, iar "The Telegraph" că „prezintă semnele necesare că ar fi romanul care-i va permite lui VanderMeer să acceadă la o audiență mai largă”. "Entertainment Weekly" i-
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
fiecare îmbrățișându-se unul cu celălalt, ceea ce-i unește pe auguști și pe cezari. Ansamblul statuar sugerează unitate și stabilitate. Materialul ales, durabilul porfir (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor egiptene și a statuilor kouros mai vechi. Porfirul era rar și rezervat pentru uzul imperial. Figurile sunt robuste, departe de verosimilitatea sau idealismul perioadelor anterioare. Persoanele sunt rigide, ținuta lor este ornamentată și stilizată. Fețele lor sunt repetitive și ei par să privească într-o stare de
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
ar avea voce, mai ales că în Coran este scris în partea 25, Sura 42, Sfatul, că „Nimic nu este asemenea lui". Se presupune că Ghaylăn a negat atributele lui Allah. Ghaylăn a negat ideea că ar fi Coranul la fel de vechi ca Dumnezeu. Unele surse spun că Ghaylăn a trăit în Damasc în apropierea porții de la est. Ghaylăn a mai fost numit și ibn Yuns. Ghaylăn a fost servitor din tribul Rasip. Ghaylăn a fost apoi membru al armatei făcând parte
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
Biblioteca Nazionale Marciana (în română: Biblioteca Națională a Sf. Marcu) este o bibliotecă publică găzduită de o clădire renascentistă din Veneția, nordul Italiei; ea este una dintre cele mai vechi depozite publice de manuscrise din țară, deținând una dintre cele mai mari colecții de texte clasice din lume. Biblioteca este numită după Sfântul Marcu, patronul spiritual al Veneției. Nu trebuie confundată cu Arhiva de Stat a Republicii Venețiene, care se
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
greacă, la care a adăugat încă 250 de manuscrise și unele cărți tipărite ("incunabule"), constituind prima bibliotecă "publică" deschisă oamenilor de știință din Veneția. (În 1362 biblioteca lui Petrarca a fost donată orașului Veneția, dar această colecție de manuscrise, cărți vechi și scrisori personale a fost pierdută sau dispersată). Ca și British Library sau Biblioteca Congresului în vremurile din urmă, "" a profitat de o lege din 1603 care cerea ca o copie din toate cărțile tipărite la Veneția să fie depusă
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
O altă lucrare renumită pentru exprimarea sa concisă este "Al-Mufașșal fī ʿilm al-ʿArabīyah / Kităb al Mufașșal fī al-Naḥw "("Tratat detaliat privind lingvistica limbii arabe"), scrisă între anii 1119-1121 și publicată în 1859. De asemenea, este autorul unei colecții de proverbe vechi. "Cartea colierelor de aur în predicile și discursurile lui Al -Zamaḫšarī (Kităb ațwăq al-ḏahab fī-l mawă`iḏ wă-l-ḫuțab lī-l- Zamaḫšarī"), tradusă după ediția Sa`id wa Zehni (Constantinopol, 1874) nu este singura sa scriere sapiențială. Purtând subtitlul „"Cartea mică a
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
de la un biograf la altul îngreunând astfel un demers eminamente științific. Saadi a trăit în una dintre cele mai traumatice perioade din istoria Asiei si Orientului Mijlociu, datorită expansiunii si consolidării puterii Mongolilor. Perioada a fost marcată de distrugerea unor vechi centre de cultură și civilizație, și de mari migrări ale populației din zonele afectate. Saadi a văzut lumina zilei la Șiraz, data exactă a nașterii poetului nefiind stabilită cu exactitate. Una dintre opțiunile vehiculate mai des este anul 1210. Rămas
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
înregistrați. Jocul a trecut prin câteva schimbări majore în timp: Cu mulți ani în urmă, oamenii au descoperit călătoriile în spațiu și au decis să exploreze galaxia. Un grup mic dintre ei, care se numea ”Confederația” a găsit o planetă veche cu resurse nelimitate care i-au ajutat să-și dezvolte potențialul tehnic. A durat puțin dar în sfârșit au reușit să creeze intelect artificial care a fost atât de puternic, încât avea voință. Aceste noi creaturi au fost numite Terteți
Nemexia (joc) () [Corola-website/Science/333591_a_334920]
-
civilizație comună poate avea pe teritorii diferite, culturi diferite. Schimbarea civilizației este aproape imposibilă, precum schimbarea credinței, iar cultura este rezultatul creațiilor, denumirilor, produselor și chiar structurilor. Al-Farabi sau Abu Nasr al-Farabi s-a născut în anul 870, într-un vechi centru rezidențial numit Faraba, din Turkistan. Tatăl său pe nume Mehmed era un cunoscut și respectat comandant. În anii în care a trăit ca filosof, savant și artizan, nu era atât de cunoscut precum este astăzi. Primii ani de școală
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
s-a născut.După ce a plecat din Turkistan, a stat o perioadă în Iran, mai târziu stabilindu-se la Bagdad, acesta fiind centrul științei și a artei. Aici și-a finalizat studiile superioare, învățând și limbile persană, arabă și greaca veche. După studierea filosofiei și-a dezvoltat viziunile în conformitate cu filosofia aristotelică. Și-a întemeiat o școală, unde a început să scrie lucrări mature. Și-a prezentat opiniile în domeniul psihologiei, metafizicii, unității, rațiunii, etc. A intrat în filosofie pe drumul rațiunii
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
Biserica Sfântul Dumitru-Poștă ("Sfântul Dumitru de Jurământ") aproape de Muzeul Național de Istorie a României (fost Palatul Poștelor, de unde și denumirea bisericii), a fost ridicată în 1819, pe locul unei mai vechi biserici, de prin secolul al XIV-lea. Este paraclis universitar al Bucureștiului și adăpostește mai multe sfinte moaște: ale Sfântului Pantelimon, ale Sfântului Haralambie, ale Sfinților Antipa și Nicanor. Totodată, este singura biserică din Capitală unde veți găsi o icoană
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
biserici, de prin secolul al XIV-lea. Este paraclis universitar al Bucureștiului și adăpostește mai multe sfinte moaște: ale Sfântului Pantelimon, ale Sfântului Haralambie, ale Sfinților Antipa și Nicanor. Totodată, este singura biserică din Capitală unde veți găsi o icoană veche cu Sfântul Iuda Tadeul. Adresa exactă a Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă este strada Franceză nr. 1 Sec. XV - cercetările arheologice întreprinse în cadrul Șantierului București, Sectorul Curtea Veche - coordonat de către Academia Română începând cu anul 1954 - au evidențiat urmele unui lăcaș de cult
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
Antipa și Nicanor. Totodată, este singura biserică din Capitală unde veți găsi o icoană veche cu Sfântul Iuda Tadeul. Adresa exactă a Bisericii Sfântul Dumitru-Poștă este strada Franceză nr. 1 Sec. XV - cercetările arheologice întreprinse în cadrul Șantierului București, Sectorul Curtea Veche - coordonat de către Academia Română începând cu anul 1954 - au evidențiat urmele unui lăcaș de cult creștin, semnalat de către necropola din jur, dar fără a se putea preciza dimensiunile acestuia, planul exact, precum și alte detalii. Sec. XV-XVI - aceleași cercetări au evidențiat urme
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
se putea preciza dimensiunile acestuia, planul exact, precum și alte detalii. Sec. XV-XVI - aceleași cercetări au evidențiat urme de locuire în jurul bisericii și a necropolei aferente. Toate vestigiile au fost afectate, ulterior, de construirea bisericilor ce au premers actualului lăcaș. Biserica veche a fost pusă în legătură cu Casele Bălăcenilor, pe care atât tradiția, cât și anumite documente, le poziționau în preajma bisericii. Amplasamentul lor exact nu se poate cunoaște cu siguranță, fiind posibil ca, în decusrul timpului, acestea să fi cunoscut diferite înfățișări - v.
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
bisericii în veacul al XVI-lea, iar a doua fază în cel de-al XVII-lea. În tot cazul, în urma invadării Țării Românești de oastea condusă de Koça Sinan Pașa, casele, bisericile și mănăstirile au fost incendiate, atunci arzând și vechea biserică Sf. Dumitru. 1654-1655 - prima mențiune a bisericii Sfeti Dimitrie 1680 Martie 7 - este amintită ctitoria lui Badea Bălăceanul conte al Sacrului Imperiu Roman (de Națiune Germană), Matei Bălăceanul și Constantin aga Bălăceanul. Bisericii i se spune "„Biserica de jurământ
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
drept Isaia Monahul (adică de la Râmnic, respectiv Râmnciul-Vălcii, unde era scaun episcopal). Stroe, alias Isaia, și-l asociază la ctitorie pe nepotul său, logofătul de Vistierie Radul Atanasievici (adică „fiul lui Atanasie”, probabil nepot de frate) C G. D. Florescu, "Din vechiul București..." O familie de cărturari numită Râmniceanul, vestită în epocă, s-a distins printr-o intensă activitate tipografică în cadrul Episcopiei Râmnicului. 1750 - înainte să se călugărească la Schitul Țigănești-Ilfov, Safta Asan-Micșunescu, mama lui Constantin III (Dinu) Bălăceanu, de la Stolnici, lasă
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
N. Stroe. 1986 - se execută unele lucrări de reparații, cu pretenții de consolidare, lucrări ce nu pot fi depistate in teren. După 1989 - se execută reparații uzuale, între care spoirea pereților exteriori, montarea unui paviment nou din gresie (lucioasă) - peste vechea pardoseală din lespezi de piatră -, restaurarea unor piese de mobilier, etc. În curte se păstrează diferite pise litice, unele scuptate, recuperate din cercetările arheologice efectuate în decursul timpului. Comunitatea Bisericii editează Revista Dimitrios, bilunar de știri din parohie.
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
Rabi‘ul-Awwal, iar noaptea îndeplinind acte de adorare ale lui Allah. Ibn Sa'd a relatat că mama lui Muhammad a spus: “Când el s-a născut, o lumină s-a ivit din vintrele mele și a luminat palatele din vechea Sirie.” Ahmad a relatat că Arbadh bin Sariia a spus un lucru similar cu acesta.[2] S-a mai relatat, dar, în mod controversat, ca semne prevestitoare însemnate i-au însoțit nașterea: paisprezece galerii din palatul lui Chosroes (Kisra) s-
Mawlid - Nașterea Profetului () [Corola-website/Science/333604_a_334933]
-
German în 1745. Membrii Casei de Lorena au primit numele de Habsbourg-Lorena. a devenit Casa de Habsbourg-Lorena. François al III-lea a fost tatăl reginei Franței, Maria Antoaneta. Descendenții lui sunt singurii moștenitori ai titlurilor - fără nici un alt drept - ai vechii Case de Lorena.
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
s-a acordat o importanță deosebită organizării întregii administrații în conformitate cu shari’a, așa cum era aplicată de școala hanefită, considerată cea mai liberală dintre școlile de jurisprudență sunnită. O altă lege a Imperiului Otoman a fost Kanun-ul. Termenul provine din greaca veche de la ”"kanôn"” ("κανών"), semnificând o măsură, o normă, un standard, o regulă, o lege. Kanun-ul a fost un sistem juridic laic, folosit împreună cu dreptul religios, deoarece legislația islamică nu putea fi aplicată întotdeauna (de exemplu, "Kanun"-ul se aplica în
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
Tratatului de la București din 1812. Mahmoud al II-lea a vizat reorganizarea armatei otomane după modelul european, proiectul de restructurare pe care l-a propus în 1826 aducându-l în conflict cu ienicerii. Totodată, a abolit un număr de privilegii vechi, precum dreptul pașelor de a aplica pedeapsa cu moartea sau colectarea cu forța a haraciului (impozitului). De asemenea, în perioada domniei sale apar primele cabinete ministeriale de imperiu, ce vizau înlesnirea administrației, până atunci aflată sub autoritatea marelui vizir. După moartea
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
(n. 5 ianuarie 1861 - d. 1945, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de divizie în campania anului 1916. A căzut prizonier la germani, la 23 noiembrie 1916 (stil vechi), fiind militarul român cu cel mai mare grad, căzut prizonier pe perioada războiului. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante
Constantin Costescu () [Corola-website/Science/333621_a_334950]