12,656 matches
-
o postulează ei, Împreună cu reformele și utopiile lor. Această cercetare științifică intenționează să se opună concepției conform căreia religia romană ar fi doar o „religie de cult” sau „o religie naturală”. Numai dacă ținem cont de filozofie și literatură, de Înțelepciunea și morala romană, de arta și de critica făcută religiei este cu putință să evaluăm cu precizie religia romană pe planul civilizației și al culturii și să o confruntăm adecvat cu iudaismul și creștinismul antichității, dar mai ales cu tradițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de revelație „păgână”, capabilă să intereseze și acele medii creștine Îndreptate tot spre obținerea cunoașterii dintr-un izvor legitim al acesteia, cuvântul revelator al unei entități divine. În figura lui Trismegistos converg trăsături și prerogative ale egipteanului Thotxe "Thot", protectorul Înțelepciunii și scrib al zeilor, pe care grecii, Încă de la Herodot (Istorii, II, 138), l-au identificat cu Hermesxe "Hermes". În literatura atribuită lui, el asumă rolul de revelator al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
converg trăsături și prerogative ale egipteanului Thotxe "Thot", protectorul Înțelepciunii și scrib al zeilor, pe care grecii, Încă de la Herodot (Istorii, II, 138), l-au identificat cu Hermesxe "Hermes". În literatura atribuită lui, el asumă rolul de revelator al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului și omenire, uneori personaj divin, alteori Înțelept din neamul omenesc care instruiește un cerc devotat de discipoli. În orice caz, Învățătura lui se Înfățișează ca expresie a anticei Înțelepciuni egiptene, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului și omenire, uneori personaj divin, alteori Înțelept din neamul omenesc care instruiește un cerc devotat de discipoli. În orice caz, Învățătura lui se Înfățișează ca expresie a anticei Înțelepciuni egiptene, chiar dacă, mai ales În ermetismul de inspirație filozofică și religioasă, profunde și adesea proeminente sunt elementele greco-elenistice, Împrumutate mai ales din tradiția platonică și cu ample contribuții ale stoicismului. Dacă pentru epoca faraonică nu există mărturia sigură a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, dimpotrivă, apar ca centrale În contextele ermetiste cu conținut filozofico-religios. Pe de altă parte, este important faptul că În interiorul ermetismului „popular” s-a format schema literară a Învățăturii dată de la maestru la discipol, structurându-se ca transmitere a unei Înțelepciuni secrete de la tată la fiu, care va fi adoptată mai târziu pentru formularea unui mesaj religios. Într-adevăr, tensiunea pentru atingerea unei cunoașteri de tip mistic, la care nu se poate ajunge prin mijloacele raționale, ci numai prin har și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unde este schițată o scurtă „viață” a filozofului din Samos și unde se afirmă chiar o superioritate a lui Apollonius, care „a observat principii asemănătoare... și, Într-un chip divin, a știut mai mult decât Pitagora să se apropie de Înțelepciune și să se Înalțe deasupra tiranilor” (I, 2; Del Corno, 19882, p. 62). Gustul pentru miraculos domină Întreaga lucrare, de la nașterea miraculoasă a personajului la Întâmplările uimitoare ale formării sale culturale și religioase -, amândouă desăvârșite Într-o lungă ședere În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elementul divinatoriu ocupă un rol important, fiindu-i recunoscută facultatea de a „presimți și prevesti evenimentele” (I, 2), toate acestea fiind aspecte care i-au adus acuza de magie, accentul cade mai ales pe calitatea lui de „filozof”, bogat În Înțelepciune adevărată și plin de virtute, depozitar al unor extraordinare și numeroase cunoștințe despre divin, În virtutea cărora el Însuși atinge un asemenea nivel și cu mult superior față de omenirea obișnuită, daimon mijlocitor și salvator. „Teologia” și spiritualitatea din care se inspiră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de o misiune rusă În oaza de la Merv. Un amestec de lapte, o altă plantă și sevă de haoma, având proprietăți halucinogene și stimulante, constituia materia primă pentru yasna, considerată izvor de putere pentru războinici, de inspirație pentru poeți, de Înțelepciune pentru preoți. Haoma era preparată Într-o piuă de piatră În timpul unui rit pregătitor (paragn³) și apoi, odată consacrată, era consumată de preoții oficianți și de participanții la rit. Pregătirea cuprindea o purificare meticuloasă cu ajutorul apei atât a ingredientelor, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale zoroastrismului, numită Avesta, Zarathuștraxe "Zarathuștra" este numele, de origine incertă (compus cu uștra „cămilă”, probabil, „conducător de cămile”), al fondatorului religiei mazdeiste (de la numele zeului suprem Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", literal „Domnul” șahuraxe "ahura"ț „Înțelept” sau „al Înțelepciunii” șmazd³: cf. Boyce, 1975a, pp. 38 sqq.ț), sau zoroastriene (după forma grecizată a numelui fondatorului: Z½roastr¶s, de unde Zoroastruxe "Zoroastru")1. Forma medio-persană este Zaradukhșt sau Zaradușt, care supraviețuiește În persana nouă. Tradiția zoroastriană Îi atribuie În mod categoric
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
independente: una Zand, tradiție orală a sanctuarului din Șiz, Azerbaidjan, iar cealaltă, Avesta, tradiție orală a sanctuarului din Fars, prima aparținând magilor mezi, iar cea de-a doua, clerului persan (Wikander, 1946; cf. Windengren, 1968, pp. 275 sqq.), ambele fiind „Înțelepciuni” (Belardi, 1979) ce ar ține de două tradiții culturale diferite ale Iranului zoroastrian. Pe de altă parte, nu poate fi lipsit de semnificație faptul că zandșk În pahlavi - adică cel care Încearcă să facă o „interpretare” (zand) arbitrară a doctrinei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Yasn („Zand-ul șpierdutuluiț Bahmnan Yașt”), J³m³sp n³mag („cartea lui J³m³sp”) sau Ay³dg³r ș J³m³spșg („memorialul lui J³m³sp), diferite texte handarz („precepte”) care constituie o adevărată literatură sapiențială căreia i-ar putea aparține D³dest³n ș M¶n½g ș Khrad („sentințele Spiritului Înțelepciunii”) etc. De asemenea, mai există și alte opere pahlavi, cu un conținut În principal politic, cum ar fi Testamentul lui Ardașșr și Scrisoarea lui Tansarxe "Tansar" (transmisă inițial În arabă, iar apoi Într-o a doua versiune În persană, tradusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
abstracții-entități, Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta", care, după un timp, ajung să fie propriile sale aspecte sau modalitățile sale de manifestare și acțiune (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.7). Este evident caracterul celest al zeului, subliniat de Înțelepciunea și atotcunoașterea sa. Unic În G³th³, el pare a fi și unicul zeu venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împins de invidie și dintr-o nevoie neroditoare de rivalitate. În acțiunea sa dezordonată și haotică, Ahriman este animat de o aviditate oarbă și de o cunoaștere limitată la efecte (o „post-cunoaștere”: pas-d³nișnșh), care intră În opoziție cu prevederea și Înțelepciunea lui Ohrmazd, care cunoaște atât efectele, cât și cauzele (Marele Bundahișn I, 7 sqq.). Creația are loc În trei stadii succesive: cerul făcut din piatră sau cristal, apa, pământul, lumea vegetală, lumea animală, lumea omului (Marele Bundahișn I, 40 sqq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.). Sucul de haoma, extras dintr-o varietate de Ephedra, este stors Într-o piuă (În limba pahlavi, h³wan) și consumat la sfârșitul unui ritual lung și complicat. Băut Într-o stare de puritate și de profundă devoțiune, acesta oferă Înțelepciune, curaj, tărie, noroc (Modi, 1992, p. 304). Haomaxe "Haoma" este administrată și muribunzilor ca viatic pentru lumea de dincolo, pentru nemurirea sufletului și Învierea trupului. Un tip special de haoma, numită „albă” (h½m ș sp¶d) - diferită de cea „galbenă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În contact cu cultura sincretică elenistico-romană (cf. lucrării admirabile a Boyce și Grenet, 1991). Elenizarea magilor și răspândirea unei literaturi apocrife pe care cultura elenistică o pune sub autoritatea lui Zoroastruxe "Zoroastru" sau a altor exponenți importanți ai școlii de Înțelepciune divină, cum ar fi Istaspe sau Ostane, prin tratate de magie, alchimie, astrologie, apocaliptică, sunt fenomene care demonstrează clar forța de atracție pe care a avut-o iranismul. Nu este foarte important să reconstituim cu exactitate procentul iranicității reale a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fac rău oamenilor, pe care le Însoțește cu un râs Înspăimântător. La fel ca germanicul Odin, și Vëlinas are un singur ochi, iar credincioșii săi Își sacrifică un ochi la izvorul sacru Isrutisxe "Isrutis", pentru a deveni asemănători lui În Înțelepciune (Gimbutas, 1974). Perechea Diëvas-Vëlinas este deci comparabilă cu cei doi zei suverani din panteonul vedic, Mitraxe "Mitra" și Varuña: unul solar, celălalt nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din panteonul vedic, Mitraxe "Mitra" și Varuña: unul solar, celălalt nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu, Patolloxe "Patollo", reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră și privire răutăcioasă. Ar putea fi un echivalent local al lituanianului Vëlinas; În această situație, nu ar fi absurdă comparația, propusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu privirea: „Ce-mi ceri? De ce mă pui la Încercare? Știu bine, Odhinn, unde ți-ai ascuns ochiul: În vestita fântână a lui Mímirxe "Mímir"” (trad. după Mastrelli, 1951). Mímirxe "Mímir", după cum am arătat deja, era un uriaș vestit pentru Înțelepciunea sa. Odin și-a jertfit un ochi pentru a obține acea Înțelepciune supraomenească identificată cu puterea magică: iar această putere apare ca fiindu-i caracteristică lui Odin. Caracterul magic și misterios al zeului este subliniat de reprezentarea sa: Înfășurat Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Odhinn, unde ți-ai ascuns ochiul: În vestita fântână a lui Mímirxe "Mímir"” (trad. după Mastrelli, 1951). Mímirxe "Mímir", după cum am arătat deja, era un uriaș vestit pentru Înțelepciunea sa. Odin și-a jertfit un ochi pentru a obține acea Înțelepciune supraomenească identificată cu puterea magică: iar această putere apare ca fiindu-i caracteristică lui Odin. Caracterul magic și misterios al zeului este subliniat de reprezentarea sa: Înfășurat Într-o mantie largă, cu părul acoperindu-i parțial privirea. O altă Încercare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiindu-i caracteristică lui Odin. Caracterul magic și misterios al zeului este subliniat de reprezentarea sa: Înfășurat Într-o mantie largă, cu părul acoperindu-i parțial privirea. O altă Încercare cumplită pe care a suportat-o Odin pentru a dobândi Înțelepciunea supraomenească și puterea magică a fost următoarea: a stat nouă zile În chinuri, agățat de un arbore; episodul este relatat astfel În poemul eddic Hávamál (strofa 138 sqq.): Eu știu că de un arbore am atârnat În vânt 138 timp
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zile, ci nouă nopți, pentru că, așa cum Tacitus știa deja (Germania, XI), germanii „nu socoteau timpul zile, ci după nopți”. Aici ne aflăm În mod cert În fața unui rit de inițiere de tip șamanic, În cadrul căruia, prin diferite chinuri, inițiatul dobândește Înțelepciune și puteri magice (cf. Scardigli, 164, p. 76). De asemenea, mai există și alte elemente de tip șamanic care pot fi identificate la Odin: calul său, Sleipnir, avea opt copite; el se folosea de două duhuri ajutătoare, În formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
izvoarele mai vechi, apar ca ființe demoniace, dar care aveau la origini conotații puternic pozitive. Uriașii sunt cele mai vechi ființe de pe pământ; mai mult, Însuși pământul s-a format din trupul uriașului Ymirxe "Ymir". Această primordialitate le conferă o Înțelepciune aparte (de altfel, Înțelepciunea se naște din experiență și din trecerea anilor); iar uriașul Mímirxe "Mímir" este sfetnicul atât de apreciat al lui Odin. 11. ȘTIINȚA PROFEȚIEITC "11. ȘTIINȚA PROFEȚIEI" O viziune religioasă asupra realității implică - sau, cel puțin, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca ființe demoniace, dar care aveau la origini conotații puternic pozitive. Uriașii sunt cele mai vechi ființe de pe pământ; mai mult, Însuși pământul s-a format din trupul uriașului Ymirxe "Ymir". Această primordialitate le conferă o Înțelepciune aparte (de altfel, Înțelepciunea se naște din experiență și din trecerea anilor); iar uriașul Mímirxe "Mímir" este sfetnicul atât de apreciat al lui Odin. 11. ȘTIINȚA PROFEȚIEITC "11. ȘTIINȚA PROFEȚIEI" O viziune religioasă asupra realității implică - sau, cel puțin, poate să implice - ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poezie, forme ale spiritului care „prind” același „lucru”: „un unic”, vibrant și, implicit, liric. Poezia o face „prin mijloace unice”: „arătându-se, ea trece cu o grație regească pe lângă toate cârjele medierilor”. Efectul celor două cunoașteri e dobândirea „sării pământului”, înțelepciunea. Înțelepciunea procură „ceea ce, de când lumea, căutăm” - bucuria: „bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniștită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându-se”. Socratic, dialogul devine, precum symoposion-ul lui Platon, un banchet intelectual. Identic sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
forme ale spiritului care „prind” același „lucru”: „un unic”, vibrant și, implicit, liric. Poezia o face „prin mijloace unice”: „arătându-se, ea trece cu o grație regească pe lângă toate cârjele medierilor”. Efectul celor două cunoașteri e dobândirea „sării pământului”, înțelepciunea. Înțelepciunea procură „ceea ce, de când lumea, căutăm” - bucuria: „bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniștită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându-se”. Socratic, dialogul devine, precum symoposion-ul lui Platon, un banchet intelectual. Identic sunt construite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]