12,713 matches
-
a constituit secole de-a rândul un port ideal pentru primirea alimentelor și materialelor necesare traiului în Paris: vinuri, lemne, cărbune și piatră provenite de la Montereau în amonte și de la Mantes în aval, sub controlul asociației negustorilor pe apă, descendenți îndepărtați ai marinarilor din Luteția. Piața respectivă era, de asemenea, locul de întâlnire pentru muncitorii în căutare de muncă. Așa s-a născut expresia "a face grevă", expresie care și-a schimbat cu timpul semnificația, până să ajungă așa cum o cunoaștem
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
uneltește și pune la cale cu mijloace noi dispariția noastră ca Neam. Trăim momente grele. Românii se luptă cu moartea și pleacă din țara lor pentru a putea supraviețui, lăsând în urmă intrigi și nimicuri de caractere. Ei pleacă în îndepărtate exiluri împinși de asupritorii de ieri, azi deghizați în democrați. Dar strigătul legionarilor nu a încetat. El vibrează ca un dangăt de clopot, ca o chemare la rugă din adâncul temnițelor, din desișul codrilor, din gropile știute și neștiute, din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în muta, seculară căutare [...]. (Autoportret) (Blaga, 2010: 225) Son cœur une quête muette et éternelle [...]. (Autoportrait) (Romanescu, 1998 : 58) Son âme est en quête, une quête éternelle et muette [...]. (Autoportrait) (Miclău, 1978 : 425) Numai sângele meu strigă prin păduri după îndepărtata-i copilărie că un cerb bătrân după ciuta lui pierdută în moarte. (În marea trecere) (Blaga, 2010 : 106) Mon sang seulement vieux cerf En quête de șa biche Perdue dans la mort, Appelle et crie À travers la forêt Son
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
viitorul imediat sau previzibil. Strategia este bazată pe previzionarea dezvoltării firmei în viitor și pe identificarea nevoilor viitoare de pregătire a personalului; strategia „procesuală” - urmărește acoperirea decalajului între performanța angajaților la momentul prezent și performanța dorită într-un viitor mai îndepărtat și are ca obiectiv crearea unui cadru organizațional stimulativ pentru învățarea la toate nivelurile și infuzia permanentă de cunoștințe noi în organizație. În raport cu etapele carierei pe care le parcurge orice individ în cadrul unei organizații se remarcă: strategia de „socializare” - urmărește
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Timpul și spațiul dintr-un roman nu sunt cele din viața reală. Chiar și un roman aparent foarte realist, chiar și "felia de" viață" a naturalistului sunt construite conform anumitor convenții artistice. Constatăm mai ales dintr-o perspectivă istorică mai îndepărtată, cât de mult se aseamănă romanele naturaliste în ce privește alegerea temei, tipul caracterizării, evenimentele selectate sau admise, modul de a dirija dialogul. Observăm, de asemenea, convenționalismul extrem prezent chiar și în cele mai naturaliste drame nu numai în privința alegerii cadrului scenic
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în interpretarea operelor literare. Criticul care cunoaște doar foarte slab sau nu cunoaște deloc istoria va face presupuneri neîntemeiate sau se va lăsa târât în "aventuri autobiografice printre capodopere" și, în general, va evita să se ocupe de trecutul mai îndepărtat, bucuros să lase aceasta în seama amatorilor de antichități și "filologilor". Un exemplu de acest fel ne oferă literatura medievală, în special literatura medievală engleză, care - poate cu excepția lui Chaucer - n-a fost aproape de loc studiată din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
se vor contopi în una singură. Este idealul unificării tuturor literaturilor într-o mare sinteză, într-un concert universal în care fiecare națiune să vină cu aportul ei. Dar Goethe și-a dat seama că acesta e un ideal foarte îndepărtat, că nici o națiune nu este dispusă să renunțe la individualitatea ei. Astăzi suntem poate chiar și mai departe de o astfel de stare de amalgamare si, după părerea noastră, nici nu putem măcar dori, în mod serios, ca deosebirile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
o clipă (1966), criticat vehement de autorități, rămas tipărit doar în „Nistru”, este urmat de culegerea de nuvele Era târziu (1968), de romanele Vămile (1972), Linia de plutire (1987), Orbirea („Literatura și arta”, 1992). Dintre piesele lui S., Această copilărie îndepărtată (1975) și Omul a doua zi au fost puse în scenă de teatre din Chișinău. Între distincțiile ce i s-au acordat se numără și Premiul de Stat pentru cartea Pentru tine bat... (1987). Nuvelistica de început a lui S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
a victoriei rațiunii asupra întunericului. Păstrându-se în convenția alegorică, artistul oferă o imagine a unei umanități abandonate în întuneric. Lanțul uman pe care-l înfățișează Klimt ca simbol al unei umanități încarcerate plutește într-o noapte înstelată, printre aștri îndepărtați. Din acest întuneric cosmic se descifrează anamorfotic chipul unui sfinx, asociat simbolic misterului, dar și monstruozității. Dezlegarea enigmei de către Oedip conduce doar la o eliberare temporară a cetății, pentru ca în final să o predea împreună cu regele ei unor cumplite exacțiuni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
otiosus, ele fac parte din utopia imperială a coeziunii lumii sub semnul unei voințe politice menite să asigure o echitabilă împărțire a beneficiilor pentru fiecare componentă socială sau etnică. Figurile miniaturizate ale judecătorilor se află și ele în acest empireu îndepărtat, artificial, abstractizat. Dacă zona superioară este minimalizată prin reducția proporțiilor, în schimb cea inferioară este hiperbolizată printr-o supraexpunere la care se adaugă forța de atracție pe care o exercită monstruosul. Dacă zona superioară indică o imobilitate convențională a textului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau Trufie patriciană, semnătura princiară și marca unei alterități înnobilate de distanță, fie istorică, fie geografică, poate fi localizată la nivelul decorațiunilor care-i împodobesc pieptarul rochiei. Orientala, cât și Prințesa bizantină sunt întrucâtva ipostaze ale vechiului motiv al prințesei îndepărtate, la princesse lontaine din poezia trubadurilor provensali, motiv preluat ulterior în poezia romantică și simbolistă, dar adaptat revivalului neobizantin anunțat încă de la finele secolului XIX. Spre deosebire de Kimon Loghi, Michel Simonidy se apropie de bizantinism indirect prin intermediul literaturii, și anume piesa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
culturii populare cu personajele ei emblematice în direcția literaturii, a picturii și a muzicii, iar în acest program stau laolaltă atât perspectiva unei idilizări în sensul bucolicelor virgiliene, cât și perspectiva simbolistă a wagnerizării eroilor populari. Oricât ar părea de îndepărtate, cele două direcții, ele se regăsesc în arta plastică simbolistă, unde senzualitatea Jugendstil a țigăncilor lui Vermont și Luchian se întâlnește cu figura parsifalizată rodinian a lui Eminescu la Dimitrie Paciurea sau Filip Marin. Criticul sugerează același lucru cu privire la muzică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de îndrăgostiți situat într-un plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni harfei, lira este un instrument apolinic, menit să oglindească armonia, dar și emblemă a virtuților poetice, însoțindu-l pe Orfeu până și în moarte. Loghi pare să sugereze că spațiul privilegiat al basmului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
solemn pe o alee străjuită de arbori. Cultul la care participă toate aceste personaje grave, sigilate prin tăcere, rămâne învăluit în mister, nicio emoție nu transpare, nicio notă străină nu impietează ritualul. Kimon Loghi așază acest altar în cel mai îndepărtat punct al fundalului, stație terminus pentru cortegiul de tinere femei care se îndreaptă către el pentru a oficia un ritual, de asemenea, învăluit în mister. Este vorba de un ceremonial de nuntă sau despre un rit al vegetației, descris de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de discretă poate fi frânată atât de un public educat în spiritul falsei sobrietăți a academismului sau al lirismului dulceag, cât și de o critică ce își ascunde nepriceperea sub considerații ca cele potrivit cărora speranța trebuie să rămână o îndepărtată și intangibilă viziune"242. Din acest punct de vedere, remarcabilă este pictura lui Octavian Smigelschi, alcătuită și ea pe cicluri de creație. Îngerul morții este tema unui astfel de ciclu, temă inspirată de moartea fratelui său, Cornel. Pe parcursul a mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iar Moartea ca o bătrână. Trupul tânărului este prins în țesătura celor trei Parce-Ursitoare. Lângă cea de-a treia ursitoare se află o ogivă, decupaj care permite o perspectivă asupra unui crâng unde se evidențiază anamorfotic un craniu. Acest orizont îndepărtat, marcat de prezența morții, are conotația unui discret, dar premonitoriu memento mori care însoțește chiar și clipele fericite pe care le oferă Dragostea. Bărbatul este prizonierul celor trei femei care-l țin legat prin firul pe care și-l trec
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ratarea programatică a unei împliniri în registrul convențional, burghez, conduce la un sentiment de neputință, la nevroză, adesea cultivată și întreținută programatic. O altă deosebire față de romantism o constituie faptul că figurile exemplare nu mai sunt extrase dintr-un trecut îndepărtat și idealizat, ci alcătuiesc un panteon propriu, din care fac parte mari artiști, campioni ai noii sensibilități, precum Beethoven, Chopin, Wagner, Allan Edgar Poe, Tolstoi, Eminescu, Ibsen, Nietzsche, Strindberg ca figuri ale geniului maladiv. Singularitatea artistului tinde să fie reprezantată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Rops"340. Dacă luăm în considerație senzualitatea incorporată erotismului, diferența comută în ceea ce la Rops devine aproape caricatural și cinic, salvând prin ironia superioară conținutul pornografic, pe când la Storck rămâne perfect cadrabil cu sensibilitatea simbolistă la stadiul unei sugestii îndepărtate. Diferența este între un decadentism în formula sa radicală, a unei sexualități care transcende nudul ca expresie estetică, pentru a oferi un corp devenit obiect erotic prin accesorii și grimasă venerică și simbolismul epurat de reziduurile sulfuroase ale impulsurilor fornicatorii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și în celălalt, isteria devine expresia unei patologii asimilată feminității. "Această anatomie frenetică este în fapt limitată la corpul feminin și apare ca o contraparte a unui alt versant al iconografiei simboliste, unde abundă figurile de sfinți și de prințese îndepărtate, embleme ale castității și ale calmului meditativ. Efigiilor purității, mamă, logodnică, soție li se opunea astfel o feminitate perversă, care a cunoscut în literatura epocii o bogăție cu totul specială"357. Feminitatea circumscrisă unei vocații domestice sau transferată registrului mariologic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiica sa, se detașează de contextul interpretativ al pitorescului melancolic sau idilic, marcând o izolare într-un cadru mai vast al sensibilității notației pe marginea unei scene. Spre deosebire de spațiul urban, spațiul silvan legitimează aici o notă intimistă și o ritualitate îndepărtată, ritualitate care ieșea în evidență la Böcklin, cu Pădurea sacră. Theodor Enescu sesizează o valorizare a formelor și a compoziției, generată de stările interioare: "Este vorba de accentuarea structurii formelor, de construirea lor într-o poză și o compoziție care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dusă la frunte. Avem, prin intermediul acestor trei femei îmbrăcate aproape la fel, trei atitudini: rugăciunea, suferința sau priveghiul și meditația. Pentru a accentua tensiunea gesturilor, pictorul a plasat acest grup într-un peisaj arid, stâncos, unde în fundalul cel mai îndepărtat se poate vedea marea, contribuind astfel la izolarea în atemporal a acestor gesturi-atitudini a căror semnificație este eliberată astfel de imediatul contingențelor. Putem așeza această potențare a gestualității și sub influența picturii prerafaelite care, de asemenea, este sesizabilă în pictura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realității. Prima constă în hieratismul figurilor, reluat de-a lungul unor variațiuni, hieratism care extrage aceste personaje din planul real, situându-le într-un timp indeterminat, cel al propriei lor interiorități, bogat în sugestii, sau în cel al unei culturi îndepărtate, o cultură orientală, unde umanitatea dobândește noi valențe simbolice. În acest sens, pictura lui Gauguin din perioada tahitiană devine relevantă prin faptul că întrebările cu caracter ontologic corespunzătoare formulei grecești gnoti seauton, înscrise pe frontonul templului din Delphi, sunt scoase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai mult ca oricare altul, poate reda mișcarea în câteva trăsături de creion [...]"517. Sedusă de linia schițelor lui Rodin, reflectând dinamica ancestrală a coregrafiei dansatoarelor cambodgiene, pictorița continua: "Rodin singur putea descifra enigma dinamismului și staticului (s.n.) acestei lumi îndepărtate"518. Cei doi termeni "tehnici" se vor transforma în titlurile a două tablouri care înregistrează hieratismul de asană încifrată, de hieroglifă posturală. De fapt, Cecilia Cuțescu-Storck folosește modelele de țigănci, exact ca Rodin. Descrierea Ceciliei Cuțescu-Storck evocă femeia-floare de la tropice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
închis, pe fond deschis. Deseori, pe neașteptate, descriau în aer mișcări euritmice și gesturi evocatoare de mister, iar eu, înfrigurată de emoție, le prindeam sensul exprimărilor în linii sumare și cât mai expresive"519. Această juxtapunere a modelului pe fundalul îndepărtat al peisajelor din insulele Oceaniei se poate observa ca cezură care identifică, subliniază dimensiunea ezoterică a acestei picturi. Influența lui Gauguin se manifestă în acest punct, Cecilia Cuțescu-Storck fiind la curent cu pictura acestuia. "Impresionistul Gauguin își urmărea ca un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
grotești ale unui carnaval exotic, din pictura ei lipsesc elementele clar trasate ale unei mitologii recognoscibile prin figuri tutelare de idoli sau prin apelul la o teratologie enciclopedică. Cecilia Cuțescu-Storck nu intenționează nicio clipă o abordare etnologică a unei culturi îndepărtate, așa cum nu o face nici Gauguin, deși în pictura acestuia, aflată sub semnul sincretismului, nu lipsește substratul mitologiei polineziene și cultului Maori, instrumentate simbolic de o manieră cu totul particulară. În opinia Serafinei Brukner, țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck se află sub
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]