13,137 matches
-
rutiere care pornesc din Afganistan trec prin Istanbul, Sofia, București sau Belgrad și părăsesc regiunea balcanică, îndreptându-se către Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania și Olanda. Evoluția traficului și consumului de droguri, precum și volumul capturilor realizate în ultimii 2 ani ne îndreptățesc însă să concluzionăm că România este pe cale de a deveni o nouă „piață de desfacere” în peisajul țărilor europene cunoscute ca mari „consumatoare” de droguri, cum sunt: Germania, Olanda, Spania, Italia, Franța și Marea Britanie. Datele statistice ilustrează o amploare fără
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
și, pe de altă parte, unele obstacole ale politicilor sociale privind populația și familia; - politicile educaționale europene; sunt evidențiate importanța și rolul învățământului superior de calitate, autorul volumului România și integrarea europeană precizând că „universitatea are anumite caracteristici care o îndreptățesc să ocupe un loc special în procesul educațional, de transmitere a normelor și valorilor sociale. Ea are privilegiul, prin statutul pe care îl deține, de a fi considerată o instituție mai imparțială, mai obiectivă. De aici decurge și autoritatea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
să nu-i uităm pe cei care le calcă pe urme, pentru că, “... lăudînd pădurea, adîncimea și semeția ei, te gîndești, desigur, și la fiecare dintre copacii ei, chiar dacă nu ți-i poți reprezenta, individual, pe toți”. Această remarcă ne-a Îndreptățit să considerăm absolut necesară investirea unor eforturi de promovare a artei naive din fiecare zonă. “Căci cine iubește pădurea, știe că vuietul ei nu devine posibil decît prin foșnetul aparte al fiecărui ram, și că numai toate Împreună Îi conferă
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
despart de Conciliu. Episcopul Romei a subliniat că viața consacrată nu este marcată de o radicalitate evanghelică diferită de cea a altor creștini, mai ales că pe ea au fost edificate sisteme de autocompătimire și, uneori, de complăcere, nu întotdeauna îndreptățite din punct de vedere existențial. Radicalitatea evanghelică aparține oricărui discipol, căci radicalitatea nu este un principiu obiectiv, ci are de-a face cu persoana și cu circumstanța în care fiecare dă tot ceea ce poate da, în conformitate cu cerințele evangheliei și cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
salvgarda demnitatea și credibilitatea vieții consacrate în Biserică și în ochii lumii. Acest proces eliberator și inovativ nu a influențat doar realitățile vieții așa-zise active sau apostolice, ci a zguduit și comunitățile monastice, care s-au simțit în sfârșit îndreptățite să recupereze propriile diferențe fără a mai ține cont de criteriul conform căruia ceea ce este mai separat de lume și mai auster este, în mod automat, mai valid. Necesara și justa de-monahizare, în sensul pe care l-am ilustrat mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la politica mea terminologică este următoarea: de ce nu folosesc termenii "moralism pur", respectiv "moralism pluralist", și pentru a desemna, spre exemplu, concepția că argumentarea morală este singurul tip de argumentare acceptabil în filosofia politică, respectiv concepția că filosofia politică este îndreptățită și trebuie să recurgă și la alte argumente decât cele morale? Răspunsul la această întrebare este, în esență, următorul: nu cunosc niciun filosof politic care să fi susținut explicit sau măcar să fi sugerat o poziție metodologică atât de restrictivă și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
toate valorile fundamentale utilizate în mod paradigmatic în filosofia morală sunt - și trebuie numite - valori morale. Aceasta nu demonstrează, însă, că realiștii greșesc atunci când afirmă că ei nu tratează egalitatea și libertatea ca valori morale sau când afirmă că sunt îndreptățiți să trateze aceste valori doar ca valori politice, în sensul de valori analizate și justificate numai din perspectiva contribuției lor la realizarea valorilor fundamentale ale politicii. Iar ceea ce doresc să arate realiștii nu este, desigur, că este incorect să concepem
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
legitimității în favoarea tratării ei drept condiție valabilă doar pentru societățile liberale actuale. Pe de o parte, este serios dubitabil că acest proces de istoricizare, contextualizare și relativizare conduce la o concepție plauzibilă a legitimității. Susținerea că "întrebarea cu privire la cine este îndreptățit (deserves) să primească o justificare pentru utilizarea puterii statului este o considerație normativă ce poate fi derivată doar din contextul istoric"23 nu este deloc una care să satisfacă criteriile plauzibilității și rezonabilității, de vreme ce, așa cum evidențiază chiar Sleat, ea ne
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
satisfacă criteriile plauzibilității și rezonabilității, de vreme ce, așa cum evidențiază chiar Sleat, ea ne obligă să considerăm drept legitime chiar și acele regimuri care, "din punctul nostru de vedere", sunt "opresive și tiranice" față de cei pe care îi exclud din categoria persoanelor îndreptățite la legitimare din partea puterii politice 24. Pe de altă parte, și mai important pentru prezenta argumentare, chiar și restrânsă pentru cazul societăților liberale actuale, acceptabilitatea pentru toți cetățenii rămâne o condiție "moralistă" a legitimității, una care nu poate fi justificată
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
unii dintre - cei asupra cărora pretinde autoritate? Care este baza acestui "drept la justificare" din partea puterii politice al tuturor cetățenilor?27 De ce un regim care se justifică doar în fața celor în privința cărora (tot) el este cel care decide că sunt îndreptățiți la o astfel de justificare nu este un regim legitim? Condiția justificării egale nu rezultă din natura politicii (din faptul că există o diferență între politică și simpla dominație). Și o putere politică ce se justifică doar unora dintre subiecții
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
o interpretare a principiului egalității umane fundamentale (sau, dacă preferați, a principiului egalității de demnitate și respect). Altfel spus, temeiul pentru care această condiție este justificată nu poate fi decât acela că toți cetățenii sau subiecții unei ordini politice sunt îndreptățiți din punct de vedere moral, în virtutea valorii lor umane egale, să beneficieze de o justificare din partea celor ce exercită puterea și pretind autoritate politică asupra lor. În replica lor finală, Jubb și Rossi s-au declarat, spre deosebire de mine, cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
fără îndoială cei mai mulți dintre ei, studiul "idealurilor demne de urmărit în viață" este o temă ce aparține exclusiv filosofiei morale, nu și filosofiei politice (deși, aproape la fel de mulți ar susține, în același timp, și că filosofia politică citează și este îndreptățită să citeze teorii ale "idealurilor demne de urmărit în viață" pentru a-și susține argumentativ propriile teorii și idealuri 18). Inclusiv Berlin a avut în minte, cel mai probabil, idealurile (morale) demne de implementat, pe cât posibil și dezirabil, în viața
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
filosofia politică este sau poate fi descrisă în mod legitim ca reprezentând o ramură a eticii. Nu în ultimul rând, nu trebuie să ezităm să-i adresăm lui Waldron și întrebări precum: care este temeiul ideii că filosofii nu sunt îndreptățiți să recurgă la intuiții, principii, argumente sau concepții controversate (așa cum sunt cele de natură morală) atunci când tratează probleme din cea de a doua categorie de interese ale disciplinei? De ce sunt ei obligați să încerce să ofere soluții sau justificări acceptabile
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
etice a căror validitate constituie subiectul unui dezacord rezonabil. Principiul tratării tuturor cetățenilor ca liberi și egali sau principiul egalității (și libertății) umane fundamentale nu fac parte, însă, din categoria acestor principii 3. În lumina acestor convingeri, cred că sunt îndreptățit să consider că apelul filosofilor moraliști la acest principiu atunci când argumentează pentru concepțiile lor sau împotriva concepțiilor altor filosofi politici este pe deplin justificat. Realiștii vor protesta, cel mai probabil, împotriva acestui argument invocând faptul că, pentru a satisface exigențele
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în discuție legitimitatea moralismului universalist ca teorie a legitimității. Moralismul parohialist rămâne însă complet neafectat de această observație. Poate că acest argument arată - deși eu nu mă număr printre moraliștii care împărtășesc această opinie - că filosofia politică liberală nu este îndreptățită să considere că investigațiile și concluziile sale referitoare la constrângerile morale pe care trebuie să le respecte puterea coercitivă sunt valabile pentru toate statele moderne. El nu afectează însă cu nimic ideea că filosofia politică este îndreptățită și obligată să
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
liberală nu este îndreptățită să considere că investigațiile și concluziile sale referitoare la constrângerile morale pe care trebuie să le respecte puterea coercitivă sunt valabile pentru toate statele moderne. El nu afectează însă cu nimic ideea că filosofia politică este îndreptățită și obligată să răspundă exigențelor cetățenilor statelor liberale în teoretizarea condițiilor legitimității politice (fie ele și condiții valabile doar în cazul statelor în care liberalismul se află la el acasă). O a doua categorie de contra-argumente realist radicale contestă a
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
epistemic la această întrebare. Întotdeauna vor exista filosofi egalitarieni în această chestiune, alții libertarieni, alții suficientiști, alții prioritarieni etc. și nicio modalitate de depășire a dezacordurilor intuiționale dintre ei. Acesta nu constituie însă deloc un temei care să ne poată îndreptăți să confundăm dreptatea cu celelalte valori sociale (i.e., legitimitatea, ordinea, stabilitatea, coeziunea socială, cooperarea etc.) și - mai mult - să ne clădim filosofia politică pe o astfel de confuzie, așa cum ne sfătuiește Rossi. Nu există niciun temei care să poată produce
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
un proiect filosofic profund deficitar, dacă nu unul de-a dreptul eronat. Din nou: departe de a sprijini realismul, propunerea lui Rossi este mai curând un argument împotriva acestuia. Argumentul fundamental pentru moralism concluzionează, printre altele, că filosofia politică este îndreptățită să recurgă la intuițiile morale. Raymond Geuss nu este deloc de acord cu această concluzie. Intuițiile - ne-a atenționat Geuss - nu constituie instrumente demne de încredere pentru filosoful politic, prezintă întotdeauna riscul "încărcăturii ideologice", au un caracter contingent și parohial
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
să nu fie la fel de exigenți față de puterea politică precum cetățenii statelor liberal-democratice cu tradiție poate cel mult să pună în discuție legitimitatea moralismului universalist ca teorie a legitimității. El nu delegitimează însă moralismul parohialist sau ideea că filosofia politică este îndreptățită și obligată să răspundă exigențelor cetățenilor statelor liberale în teoretizarea condițiilor legitimității politice (fie ele și condiții valabile doar în cazul statelor în care liberalismul se află la el acasă). Nu numai că nu au reușit să-și întemeieze principalele
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a domeniului moralului" (John Rawls, Justice as Fairness: A Restatement (Belknap Press, Cambridge, 2001), p. 14). 18 De vreme ce cei mai mulți dintre filosofii politici moraliști sunt adepți ai ceea ce John Rawls a numit "liberalism comprehensiv", i.e., își întemeiază (și consideră că sunt îndreptățiți să-și întemeieze) teoriile politice în baza unor concepții morale particulare despre ceea ce face ca o viață să fie lăudabilă, înfloritoare sau valoroasă. Altfel spus, în termenii lui Robert Talisse, cei mai mulți moraliști se încadrează în "tradiția modernă a filosofiei politice
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Ludaș, Ludești, Ludeasca, Ludișor) este un toponimic maghiar din Ardeal, ce provine de la adjectivul maghiar ludas, însemnând "bogat în gâște, locul unde sunt gâște (sălbatice) (Iordan, 1963: 518). Ludoșul face parte din zona etnografică Ocna-Miercurea. Unii autori afirmă că este îndreptățit ca zona dintre Mureș și Târnave (la nord și nord-vest), valea Visei (la est), Sebeșelul (la vest) și Munții Cindrelului (la sud), să fie considerată o zonă etnografică specifică, pe care o numesc Țara Secașelor. Ludoșul face parte din aceasta
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
au dezgustat și mai mult de această carte, de care pur și simplu n-aș mai vrea să aud. 2. Mă așteptam ca prima carte română și franceză, editată la Paris despre Mircea Eliade, după decenii de proteste pe deplin îndreptățite de altfel împotriva interzicerii acestui nume în țară să fie privită cu simpatie sau cel puțin cu o anumită bunăvoință. Dimpotrivă, o tăcere lugubră, plină de hargne, de ifose, de suficiență, a întâmpinat această premieră riguros absolută. Mi-am dat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
alta a reprezentării feminine din medalionul central. Tot aici, prin coroană așezată pe piedestal cu anul 1881, medalia comunică, cu o anume doză de subtilitate, mesajul că Proclamarea Regatului a fost posibilă ca urmare a obținerii Independenței. Aceasta nu ne îndreptățește să o considerăm drept medalie a Independenței cum de altfel fac autorii George Buzdugan și Gh. Niculiță. „Vinovat” pentru confuzie este, credem, eminentul gravor Wilhelm Kullrich, care realizează cu măiestrie și migală impresionante scene, ușor intuitibile din Războiul de Independență
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
să pună lucrurile la punct cu acuratețe: Pe Michel îl iubeam ca Michel, nicidecum ca pe un tată: niciodată n-am resimțit față de el cea mai ușoară gelozie, cea mai mică acreală, cea mai mică exasperare, ceea ce nimeni nu e îndreptățit să aștepte de la cel mai bun fiu, sau de la cel mai bun iubit. Între cei doi poli reprezentați de figurile masculine tutelare din viața sa (tatăl apare sub pseudonimul Sam în caz că nu e vorba de Samuel Beckett!), se desfășoară această
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în cercul care alcătuiește comunitatea. Posibilele și imposibilele care guvernează lumea Kogi, lumea mo dernă, o întreprindere, o familie, o persoană sunt cerute de o nece sitate oarecare, sunt ele expresia unui determinism? Pot fi expli cate, acceptate ca fiind îndreptățite? Am numit această capacitate uimitoare a oamenilor de a-și crea și recrea posibilele și imposibilele imaginație zămislitoare de lumi. 4. Colțul cu Cioran Cioran și exilul în limba Celuilalt S-a considerat întotdeauna un "metec", un străin, pentru sine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]