65,754 matches
-
pacienților să elibereze sentimentele „depozitate”, cum sunt furia și resentimentele. Întărirea eului poate îmbunătăți sentimentul de control și stima de sine. Regresia hipnotică de vârstă poate readuce la viață amintiri care ajută la recapturarea și redobândirea sentimentelor sexuale pozitive și afecțiunii. Hipnoza și auto-hipnoza pot ajuta la concentrarea atenției și creșterea conștientizării senzoriale, facilitând astfel creșterea excitației și plăcerii. Poate ajuta la elucidarea proceselor interne (cognitive, imagerieă care sunt imposibil de observat și dificil de explicat numai prin discuții. Poate realiza
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
care face parte și hipnoza. Sugestia hipnotică a fost mult timp considerată eficace pentru ameliorarea diverselor boli de piele (Schenefelt, 2000, 2003a, 2003bă. Multe studii recente arată că există o legătură între folosirea hipnozei și modificarea răspunsului pielii în diverse afecțiuni dermatologice cum este psoriazisul (Tausk și Whitmore, 1999Ă, dermatita atopică (Stewart și Thomas, 1995Ă, negii (Ewin, 1992; Goldstein, 2005Ă, alopecia aerata (Thompson și Shapiro, 1996Ă și eczema (Mantle, 2001Ă. Practicarea hipnozei pentru stresul moderat este eficace pentru o multitudine de
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
a fost realizat un dialog de grup între animale (un tip de experiență gestaltă. Aceasta s-a dovedit a fi foarte eficace și a demonstrat o serie de relații importante (de ex. aspecte de control și putere, resentimente și gelozie, afecțiune, etc.Ă între membrii familiei. Ședința 5 În această ședință de terapie au fost explorate furia și asertivitatea prin folosirea unei abordări de imagerie ghidată în contextul hipnozei. Toți membrii familiei au fost hipnotizați prin folosirea unei tehnici de focusing
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
unui supranume de invidiat! Și de această dată, tot anecdota condensează filosofia personajului sau, cel puțin, temperamentul, natura lui. Două dintre istorioare prezintă un om care nu se lasă ușor păcălit și preferă, ca și Diogene, libertatea în locul companiei sau afecțiunii mai-marilor zilei și autonomia în locul proximității complice a celor care beneficiau de putere și autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să triumfe; la bară nu mai este vorba de adevăr și de eroare, de bine și de rău, ci de capacitatea sau de incapacitatea de a seduce verbal; în același chip, copiii care au părinți răi, dar care dovedesc totuși afecțiune pentru ei nu sunt răsplătiți în niciun fel pentru aceasta; cum orice prosperitate a viciului antrenează nefericirile virtuții, Antiphon trage concluzia că există o funcționare perversă a legilor civile sau morale care nu elimină suferința, ba uneori chiar o amplifică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
desigur, dar și a sufletului. Exersându-și mușchii, pielea, suflul, adoptând o anumită dietă și mâncând mai puțin, muncind din greu pentru a urma lecțiile de rezistență și de sobrietate oferite de animale - broaștele și șoarecii, care se bucură de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. În această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxos: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau nu, aspiră la ea; necazurile și suferința servesc pentru toți ca termeni care pun plăcerea în evidență prin contrast și ca afecțiuni ce trebuie evitate - așadar, contrarul lor, plăcerea, este un bine; plăcerea este un scop în sine, are valoare prin ea însăși și nu are nevoie să i se asocieze vreun obiect ca să merite să mergi spre ea; în sfârșit, cum
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
singurul lucru care contează este valoarea; metoda cere și presupune muncă, efort, suferință, chin; e vorba așadar de a viza țeluri înalte: a înfăptui isprăvi nobile și mărețe, a-i cinsti pe zei pentru a le obține favorurile, a merita afecțiunea prietenilor prin fapte adecvate, a câștiga stima cetății prin acte de bravură, a trudi pentru a merita niște recompense, a deprinde arta războiului pentru a avea dreptul la libertate, a-ți căli trupul pentru ca el să te asculte. Muncă, familie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
există unele raporturi de viteză în vid, totul se reduce la acest adevăr simplu și evident. În afara materiei nu există nimic. O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă în senzații și afecțiuni. Atomii corpului care captează atomii detașați ai materiei, simulacrele, totul cere și presupune conjuncția atomică. Nu există univers inteligibil, nici creaturi ideale, zei sau concepte, nici lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în cel mai bun
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. 11 O prudență utilitaristă și pragmatică. În perspectiva terapeutică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ferești cu strășnicie. Idealul constă în a nu ajunge în situația de îndrăgostit, pentru că pare mai ușor să eviți o durere decât să te chinui s-o faci să dispară. Dacă nu ți-ai putut construi existența departe de asemenea afecțiuni pustiitoare, rămâne o soluție: să dai fuga la bordel și să-i ceri primei profesioniste întâlnite ajutorul talentului ei mercenar. Întrucât dorința sexuală ține de un fel de aglomerare locală de atomi de substanță vitală solicitați uneori de simulacre sexy
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală: a gândi Grădina ca un model comunitar pentru întreaga societate, iată o magistrală sinteză a tendințelor contradictorii care-i animă pe epicurieni timp de patru secole... De fapt, spre sfârșitul acestui Scurt tratat asupra afecțiunilor și acțiunilor, Diogene face un tablou idilic al timpurilor viitoare: dreptatea domnește în mod absolut, iubirea reciprocă triumfă, fortificațiile cetăților nu mai au nicio utilitate, nu mai e nevoie nici de legi, nici de obiecte concepute, gândite, elaborate împotriva semenilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
iubirii (Ovidiu) 287 Republica (Platon) 147, 154, 185 Satire (Horațiu) 234 Satyricon (Petroniu) 231 Scrisoare către Herodot (Epicur) 186, 209, 309 Scrisoare către Menoiceus (Epicur) 183, 190, 236-237, 309 Scrisoare către Pythocles (Epicur) 186, 209, 238, 309 Scurt tratat asupra afecțiunilor și acțiunilor (Diogene din Oenoanda) 300 Sentințe vaticane (Epicur) 183, 260, 309 Summa Theologiae (Sfântul Toma d’Aquino) 13 Știința voioasă (Nietzsche) 18, 171 Timaios (Platon) 114, 154, 177, 185-186 Viețile, doctrinele și sentințele filosofilor iluștri (Diogene Laertios) 37, 241
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de Poliție, școli postliceale) ale Ministerului Administrației și Internelor; selecționării personalului care execută misiuni speciale, în țară sau în străinătate; atestării dreptului de a conduce autovehicule din dotarea Ministerului Administrației și Internelor; diagnozei organizaționale; precizării situației medico-militare a celor cu afecțiuni psihice (expertizare psihopatologică), la solicitarea expresă a unităților medicale de specialitate; asistenței psihologice a efectivelor. Celelalte componente ale structurii activității de psihologie se află exclusiv sub incidența autorității funcționale exercitate de către Centrul de Psihosociologie. 2) Compartimentele de psihologie, de la nivelul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
semestru, să se ridice nivelul calităților motrice. În acest scop studentul fie va fi inclus într-o grupă de nivel apropiat, fie va fi motivat printr-o activitate plăcută și stimulativă pe care să o abordeze treptat. Studenții care prezintă afecțiuni ale coloanei vertebrale (foarte frecvente la tineri) au posibilitatea ameliorării lor prin programe de gimnastică medicală. Adecvarea exercițiilor de recuperare va respecta principiul individualizării. Fiecare subiect, în funcție de afecțiunea sa, va fi instruit să exerseze un set de exerciții corective, căruia
APLICAȚII ALE PRINCIPIULUI RESPECTĂRII PARTICULARITĂȚILOR INDIVIDIALE ŞI DE GRUP ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cristiana Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_786]
-
plăcută și stimulativă pe care să o abordeze treptat. Studenții care prezintă afecțiuni ale coloanei vertebrale (foarte frecvente la tineri) au posibilitatea ameliorării lor prin programe de gimnastică medicală. Adecvarea exercițiilor de recuperare va respecta principiul individualizării. Fiecare subiect, în funcție de afecțiunea sa, va fi instruit să exerseze un set de exerciții corective, căruia îi va fi atașat numărul de repetări, numărul de serii și pauzele corespunzătoare. Fiecare individ are un set unic de aptitudini, interese, temperament, atitudini și motivații, care definesc
APLICAȚII ALE PRINCIPIULUI RESPECTĂRII PARTICULARITĂȚILOR INDIVIDIALE ŞI DE GRUP ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cristiana Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_786]
-
să se bazeze pe un sentiment de respect reciproc. Nevoia noastră de realizare, de aprobare, de prestigiu nu poate fi satisfăcută fără a ne întreba ce anume așteaptă ceilalți de la noi și fără a acorda, la rândul nostru, înțelegere și afecțiune celor de care suntem legați prin scopuri și valori comune. Avem, așadar, datoria morală de a realiza un efort de automodelare a propriei personalități, pentru a face să dispară revendicările aberante, interpretările subiectiviste și atitudinile refractare față de alții. Altfel spus
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu numai bolile psihice, ci și unele condiții psihice speciale - emoțiile, frica, depresiunea, anxietatea și orice tulburare afectivă - pot constitui factorul etiologic al unor suferințe viscerale, atât funcționale cât și lezionale. Este o concepție care oferă explicația multor tulburări și afecțiuni neexplicate, sau greu înțelese până acum, atât prin particularitățile clinice, cât și prin evoluție”. Vindecarea în sensul deplin al termenului nu poate surveni, prin urmare, decât dacă, odată cu vindecarea organică, traumatismul psihic a fost redus la minimum fie printr-un
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
afective, și să-l readapteze particularităților fiecărui caz individual. Există însă o constantă a acțiunii educative, care trebuie respectată indiferent de vârsta copilului sau a elevului: să se asigure climatul educativ principala sa condiție: echilibrul între „autoritate” și „responsabilitate”, între „afecțiune” și „exigență”, între „cerințe” și „libertatea” (adică independența) copilului. La dispoziția educatorilor stau o serie de metode pedagogice și speciale care pot avea, atunci când sunt folosite cu discernământ, un rol deosebit de eficient în psihoprofilaxia sentimentelor complexe de frustrație. Formarea și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
facilitează realizarea unei analize obiective, lucide, a „situațiilor frustrante”. Nevoia noastră de realizare, de aprobare, de prestigiu nu poate fi satisfăcută fără a ne întreba ce anume așteaptă ceilalți de la noi și fără a acorda, la rândul nostru, înțelegere și afecțiune celor de care suntem legați prin scopuri comune: „La o atitudine egoistă, concentrată asupra noastră înșine, căpătăm răspunsul adecvat: izolarea, neînțelegerea, ostilitatea. O atitudine înțelegătoare atentă, cooperantă față de ceilalți are ca răspuns nu numai înțelegerea, aprobarea, bunăvoința, ci și modificarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
căpătăm răspunsul adecvat: izolarea, neînțelegerea, ostilitatea. O atitudine înțelegătoare atentă, cooperantă față de ceilalți are ca răspuns nu numai înțelegerea, aprobarea, bunăvoința, ci și modificarea favorabilă a moralului întregului colectiv din care facem parte”. În același context, V. Pavelcu precizează: „Simpatia, afecțiunea, iubirea reprezintă forța centrifugă a personalității care se dăruiește și forța centripetă a partenerului care absoarbe, într-un contact sufletesc, hrana afectivă oferită de un altul, hrană care înseamnă acceptare, prețuire, cooperare, solidarizare, înseamnă substanță care alimentează sentimentul stabilității și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a) posibilitatea deschiderii atitudinale față de altul, a transpunerii chiar empatice în trăirile sufletești ale altora, pentru a înțelege astfel motivele interioare și așteptările de moment ale altora față de noi, dar și pentru a putea acorda la rându-ne ajutor și afecțiune celor care se află la un moment dat, într-un imens impas psihologic și moral; b) realizarea unui schimb echilibrat de atitudini afective și morale cu ceilalți din jur, deoarece sunt, din păcate, destule persoane rămase la un stadiu infantil
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ceea ce moraliștii au denumit «binele» în opoziție cu «datoria» pură, binele fiind un ideal mai spontan al conștiinței și mai mult atrăgător decât coercitiv. Fără îndoială, relațiile între copil și părinții săi nu sunt numai raporturi de constrângere. Există o afecțiune mutuală spontană care îl împinge pe copil, de la vârsta cea mai fragedă, la acte de generozitate și chiar de sacrificiu, la demonstrații emoționale, care nu îi sunt în nici un caz prescrise. Fără îndoială, ne aflăm aici în fața punctului de plecare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau pedepsit, — nu atinge, de regulă, intensitatea caracteristică fenomenului stresului. Din fericire, încep să predomine situațiile în care autoritatea părinților se întemeiază pe dragostea și încrederea deplină a copilului la părinții săi, sentimente formate de expresie a atitudinile pline de afecțiune și de înțelegere pe care aceștia o manifestă față de nevoile / trebuințele copilului. Tot ceea ce pretind și prescriu acești părinți, care sunt îndrăgiți de copiii lor, este considerat de către aceștia ca adevărat (drept), ca bun și absolut necesar; lucrul acesta devine
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
condițiile instaurării unui armonios climat familial, profesional și social. Nevoia noastră de realizare, de aprobare, de prestigiu nu poate fi satisfăcută fără a ne întreba ce anume așteaptă ceilalți de la noi și fără a acorda, la rândul nostru, înțelegere și afecțiune celor de care suntem legați prin scopuri comune. Referințe bibliografice Adler, A., L’enfant difficile, 1970, Payot, Paris. Allport, Gordon, W., Studies in personality, 1961, Holt Rinehart and Winston, London. Anderson, H.A. și Anderson, G.L., Projective Tehniques, 1952, New-York. Badin
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]