15,743 matches
-
Cele mai frecvente tumori sunt cele perihilare, ce reprezintă 50-60% din totalul colangiocarcinoamelor, 20-25% sunt intrahepatice, 20-25% sunt extrahepatice distale și 5% sunt multifocale [3]. Cea mai frecventă și utilizată stadializare folosită pentru colangiocarcinom este cea stabilită de A.J.C.C. (American Joint Committee on Cancer) și U.I.C.C. (Union for International Cancer Control). În 2010 această comisie a publicat ediția a VII-a revizuită și actualizată noilor reguli și tendințe. Cu această ocazie a fost introdusă o nouă stadializare separată pentru
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92162_a_92657]
-
Tomografia computerizată, ca și IRM, pot ajuta la diferențierea colangiocarcinomului intrahepatic de hepatocarcinom. Acuratețea diagnosticului diferențial între leziunile maligne și stenozele benigne ale arborelui biliar este de peste 90% [41]. STADIALIZAREA Stadializarea colangiocarcinomului se face conform criteriilor TNM stabilite de AJCC (American Joint Committee on Cancer) [42] prezentate în tabelul 88. Stadializarea extinderii locale a tumorii (T) Stadializarea în funcție de criteriul T se bazează pe limitarea tumorii la nivelul ductului biliar sau extinderea sa în afara lui, cu invazia structurilor vasculare și/sau a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92156_a_92651]
-
abordare din perspectiva virtuților civice îi aparține lui Robert D. Putnam, care a formulat-o în două lucrări, Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy (Princeton University Press, Princeton, 1993)82 și Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community (Simon and Schuster, New York, 2000). Putnam subliniază impactul capitalului social, mai ales al angajamentului civic și voluntarismului (definit ca „reciprocitate generalizată - practica de a-i ajuta pe alții fără a aștepta vreun câștig în schimb” - 2000, p. 505)83
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acesta era fără greș, deoarece știa că oricât s-ar fi iritat Moscova în urma opoziției lui demonstrative nu putea fi pedepsit pentru aceasta. în schimb, în semn de recunoștință pentru înțepăturile dureroase la adresa orgoliului Moscovei putea conta pe mulțumiri din partea americanilor, menținând, totodată, cel mai dur regim politic din Europa Centrală”. Pentru această perioadă reținem întâlnirea de la Moscova dintre Nicolae Ceaușescu și Konstantin Cernenko, la 4 iunie 1984, în cadrul căreia au fost discutate „direcțiile principale ale dezvoltării continue” a relațiilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se reflectă și într-o notă a Securității din 6 august 1983 care cita aprecierile episcopului clandestin Ioan Dragomir: „Trimiterea ambasadorului român, Ion Brad, în audiență la Vatican, pentru stabilirea de relații, consideră că a fost un «praf» în ochii americanilor, tot pentru menținerea clauzei...”. Nu era vorba însă nici de avansarea unor propuneri de reluare a relațiilor bilaterale și nici de tatonări în problema unei posibile repuneri în drepturi a cultului greco-catolic, ci de prevenirea papei Ioan Paul al II
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un sprijin uriaș, dar a adus și suferințe noi națiunii chineze: din cauza intervenției și ghidajului greșit din partea Uniunii Sovietice, revoluția condusă de partidul Comunist Chinez a fost aproape oprită la jumătate de drum. înțelegerea de la Yalta semnată de sovietici cu americanii și britanicii a lezat extrem de puternic interesele Chinei. După constituirea Republicii Populare Chineze, pe de o parte, aceasta a primit asistență sovietică importantă și, pe de altă parte, s-a străduit permanent să respingă și să reziste intervenției sovietice, voite
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și provocări, iar sovieticii profită de asta pentru a rade totul. Se vorbește de insolența fascistă și sunt acuzați de acest păcat, capital, în jargonul sovietic, politicienii români care ar vrea, înainte de toate, să facă front comun cu englezii și americanii. Este adevărat că nu li se răspunde cu aceeași monedă, mai ales la Londra. Englezii sunt acum prea intimidați și prea neputincioși pentru a putea să riște să se opună deschis sovieticilor”. 9 martie 1945: “în România, legionarii au recurs
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
serviciu militar le făcusem cu el și rămăseserăm prieteni, i-am povestit de situația mea și el mi-a promis că la prima ocazie mă angajează la Europa Liberă. Vlad avea acolo o situație deosebită..., era foarte bine văzut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americană de la București, a plecat din România, a fost luat la Europa Liberă în urma unor evenimente agitate, cu arestări, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede șeful departamentului românesc. Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
agitate, cu arestări, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede șeful departamentului românesc. Europa Liberă nu era compusă doar din Departamentul românesc, erau 15 alte departamente naționale. însă Vlad era unul dintre puținii șefi de departamente foarte agreați de americani, prin felul lui de a fi, neconvențional și direct. Americanii de la Europa Liberă nu țineau foarte mult să aibă relații cu angajații neamericani. Făceau excepție englezii. Vlad Georgescu era, de altfel, foarte dușmănit pentru că abia venise și a fost pus
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
repede șeful departamentului românesc. Europa Liberă nu era compusă doar din Departamentul românesc, erau 15 alte departamente naționale. însă Vlad era unul dintre puținii șefi de departamente foarte agreați de americani, prin felul lui de a fi, neconvențional și direct. Americanii de la Europa Liberă nu țineau foarte mult să aibă relații cu angajații neamericani. Făceau excepție englezii. Vlad Georgescu era, de altfel, foarte dușmănit pentru că abia venise și a fost pus imediat în capul departamentului, fără să aibă o vechime adecvată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
director adjunct englez, iar în ultimii ani a fost și un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a dispărut peste noapte de la Europa Liberă imediat ce Havel a luat puterea în Cehoslovacia, pentru că Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor. La Departamentul cercetării se redactau un buletin săptămânal care se chema Free Europe Research Bulletin, în engleză, cu un capitol pentru fiecare țară a blocului comunist, și un raport zilnic, pe hârtie verzuie sau pe hârtie gălbuie, care se numea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și de tensiune prin care a trebuit să trec în primele săptămâni după angajare, obligat fiind să redactez acele documente într-o engleză nu numai foarte bună, dar și tehnică și potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practică americanii. Ei sunt singurii cred..., alături de englezi, care excelează în această meserie a jurnalismului, mai bine decât germanii, care sunt greoi, chiar dacă sunt foarte preciși, și, bineînțeles, mai bine decât francezii și italienii, care nu se pot lăsa de obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Tismăneanu și ale altora. Din München era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare ținută intelectuală și morală, dar care nu făcea parte dintre salariații Europei Libere. Emigrația în general, a oricărei națiuni, era prost văzută de americani, considerată - pe drept sau pe nedrept - un fel de sursă de neplăceri, ba chiar catalogată drept fascistă de anumite cercuri care aveau tot interesul să prezinte emigrația română, sau poloneză, sau maghiară sub un aspect negativ. Evident că erau și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în emigrație, dar ei nu aveau acces niciodată la microfonul Europei Libere... Cât despre fruntașii politici ai emigrației, foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfârșit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat două, chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitățile politice românești sub o lumină fascistă. Cineva din departamentul românesc a falsificat, de exemplu, o bandă de magnetofon astfel încât să reiasă că liderul țărănist Corneliu Coposu era favorabil
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
subcapitol aparte românilor americani, dar o asemenea ipostază nu poate fi aprioric ori tendențios respinsă. Ceea ce interesează și merită a fi subliniat este faptul că, de-a lungul anilor, au fost publicate diferite lucrări și studii speciale dedicate comunității românilor americani, fie în România, fie în SUA sau Canada. Autorii acestor realizări științifice sunt studioși români sau americani, iar „subiectul” pare a fi trezit interesul unui tot mai larg grup de specialiști. O asemenea „metamorfoză științifică” era de așteptat, întrucât istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în România, fie în SUA sau Canada. Autorii acestor realizări științifice sunt studioși români sau americani, iar „subiectul” pare a fi trezit interesul unui tot mai larg grup de specialiști. O asemenea „metamorfoză științifică” era de așteptat, întrucât istoria românilor americani reprezintă un capitol distinct al istoriei americane, al istoriei canadiene, al istoriei românilor și al raporturilor politice, diplomatice, culturale, științifice etc. stabilite în timp între cele trei țări. în 1876, deci atunci când în SUA nu exista încă o comunitate românească
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un moment dat, chiar și M. Eminescu își avertiza cunoscuții că ar fi posibil să emigreze în America, pentru a evita și a uita relele care îl copleșeau în România. înainte de a încerca să schițăm o posibilă „cronică” a românilor americani, considerăm necesare unele precizări. Românii continuă și azi să creadă - mai bine zis, refuză a-și pune întrebări - că așa-numiții români americani ar fi compatrioți de-ai lor aflați în SUA Uneori, numai, acceptând un alt nivel de conștientizare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de uimire sau amnezie aparentă, urmată de o apatie obișnuită, întrebările încep să se prefigureze, dar nu însoțite numaidecât de un efort mental, ci de un fior emoțional. Pentru a depăși confuziile, se cuvine acceptat adevărul că românii americani sunt americani, și încă autentici, din toate punctele de vedere, că „americanizarea” și „americanismul” lor se raportează la o scală complicată și de mari dimensiuni, delimitată de argumente specifice, scală care îi privește, înainte de toate - sau chiar numai -, pe ei înșiși. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de vedere, că „americanizarea” și „americanismul” lor se raportează la o scală complicată și de mari dimensiuni, delimitată de argumente specifice, scală care îi privește, înainte de toate - sau chiar numai -, pe ei înșiși. Ei sunt și se consideră, mai întâi, americani. Ipostaza de români americani este conferită de conjunctura că s-au născut în America sau România, descind din familii de imigranți români ori unul dintre părinți a fost român sau român american. Așadar, românii din SUA sau Canada sunt români
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și „americanismul” lor se raportează la o scală complicată și de mari dimensiuni, delimitată de argumente specifice, scală care îi privește, înainte de toate - sau chiar numai -, pe ei înșiși. Ei sunt și se consideră, mai întâi, americani. Ipostaza de români americani este conferită de conjunctura că s-au născut în America sau România, descind din familii de imigranți români ori unul dintre părinți a fost român sau român american. Așadar, românii din SUA sau Canada sunt români americani sau români canadieni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ipostaza de români americani este conferită de conjunctura că s-au născut în America sau România, descind din familii de imigranți români ori unul dintre părinți a fost român sau român american. Așadar, românii din SUA sau Canada sunt români americani sau români canadieni, iar relația lor cu România este, înainte de toate, o chestiune individuală. Sunt cazuri când unii români americani și-au refuzat orice ascendență ori consecuție românească și nimeni nu-i poate condamna în vreun fel pentru o atare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în America, după ce au traversat Oceanul. De aceea, unii s-au întors în România, pentru totdeauna, alții au emigrat din nou, rămânând definitiv în SUA Cei stabiliți însă în America au ajuns, treptat, la conștiința noii lor identități, considerându-se americani și afirmându-se ca fii leali ai Lumii Noi. Răspunzând unei întrebări care viza tocmai această incertitudine, un român care trăise un timp în America explica, în 1937, că este „o eroare a se crede că azi am putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tocmai această incertitudine, un român care trăise un timp în America explica, în 1937, că este „o eroare a se crede că azi am putea să mai vorbim despre Români în America. Mai corect ar fi dacă i-am numi americani de origine română, căci majoritatea emigranților noștri de acolo sunt în prezent cetățeni americani, iar copiii lor și copiii acestora, născuți acolo, sunt cetățeni americani prin însuși faptul nașterii lor în America”. Românii au continuat însă mult timp - chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Românii au continuat însă mult timp - chiar și astăzi se gândește sau se simte astfel - a refuza o asemenea stare de fapt. Nu o dată, atingându-se coarda sentimentală a românismului, s-a încercat readucerea în țara de origine a românilor americani. Cu asemenea intenții au trecut dincolo de Atlantic Vasile Lucaciu, în 1917, dr. N. Lupu, în 1922, dar mai ales N. Iorga, în 1930. în mod sigur, și alții au nutrit, chiar dacă nu manifest, calcule și speranțe asemănătoare, la care au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
țară”. Deci, o dată ajuns printre românii americani, el și-a reexaminat propriile intenții, acceptând însă numai arareori sentimentele și argumentele celor în cauză. Așa se explică mirarea și chiar surprinderea lui, cu atât mai mult cu cât, pentru el, acei americani continuau să rămână români. Auzind că se simțeau bine „acolo”, deci se acomodaseră, devenind cu adevărat americani, ilustrul studios nu putea accepta că pentru ei cunoașterea limbii engleze era condiția sine qua non a „americanizării”, deci a asimilării de către o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]