13,206 matches
-
picioarele și mîinile rănite simbolizau nu numai inima poporului evreu din mijlocul căruia se ridicase, ci și... Dar clopotele, sunînd, rarefiară gîndurile, În lumea suprafirească ce plutea deasupra, Încît nu le mai putui prinde sensul... Un alt preot, acum, decît bunicul, ieșea și intra În altar, căci el Își Încetase drumul acesta Încă din iarna anului 1930, puțin Înainte de Crăciun. Necunoscut celor din naos, mă rugam pentru Keti, pentru părinții ei. Keti nu mai era lîngă mine, nu mai venise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
însoțit la locul cu evenimentul. În mulțimea copiilor și a profesorilor lor, Ioan Costache Enache, înduioșat de gestul unei școlărițe, Ștefania din clasa a III a, care i-a înmânat stegulețul cu trei culori, sărutându-l, i-a dedicat versurile „Bunicul la Castanul Unirii .” Sub castanul din Vișani Martor sigur al Unirii, Au venit elevi din Iași Sub lozinca înfrățirii. Un bunic sub anii grei Prins în dragostea de țară Când privea cu drag la ei Scap-o lacrimă fugară. O
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din clasa a III a, care i-a înmânat stegulețul cu trei culori, sărutându-l, i-a dedicat versurile „Bunicul la Castanul Unirii .” Sub castanul din Vișani Martor sigur al Unirii, Au venit elevi din Iași Sub lozinca înfrățirii. Un bunic sub anii grei Prins în dragostea de țară Când privea cu drag la ei Scap-o lacrimă fugară. O fetiță dintr-a treia Ce o cheamă Ștefania, Cu puterea gândului A simțit durerea lui. Ea ușor s-a alipit, Pătrunsă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sărbătorită Cu emoții an de an. Dar unirea nu dispare Dimpotrivă, e mai tare. Parcă mai ușor te miști Cu micii unioniști. Ca simbol prin Ștefania, Sărutăm azi tot poporul, Cum atunci prin Ion Roată I-a sărutat Domnitorul. Iar bunicul peste ani Sub Castanul din Vișani Primește cu drag în dar Diploma de „Cronicarʺ. Întâmplarea mi-a adus pe ecranul minții un alt eveniment căruia i a supraviețuit Ioan Costache E nache, pe care l-a intitulat „Micul prizonier” publicat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
academician. Pentru acest domeniu, pe care îl slujiți cu dăruire ați av ut c hemare, vocație. Dintre ceilalți membrii ai familiei Toma numai Dv. ați fost chemat de Divinitate să urcați treptele desăv ârșirii. Credința mea este că Irimia Toma, bunicul dvs., care a fost un om deosebit, vă ajută cu duhul său, dându-vă puteri miraculoase în dobândirea înaltelor virtuți p e ca re le aveți. Datorită Dv. mă simt onorat, eu Ioan C. Enach e di n satul Porcișăni
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nu în „Păreri Tutovene” (p.216), ci în revista „Școlarii tutoveni”:” Aici debutează cu succes Ion Hobana (Aurel Ion Manta Roșie), elev în clasa a II a a ș colii primare nr.4 Bârlad, cu o spirituală poveste auzită de la bunic: „Sfântul Nichifor”. La „Poșta redacției” i se răspundea: „Ne-a plăcut mult poezioara ta hazlie „Porecla”. O vom publica în numărul viitor, fiindcă ne-ai adus-o prea târziu.” Povestea va apare în proximul număr, continuată apoi de povestea d
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cutremure furtuni și uragane, secetă și moarte, de aceea a învățat omenirea atâta carte? Să facă rău și hotărârilor bunului Dumnezeu? Aseară un rus spunea că în cincisprezece minute distruge trei continente și o stea. Ce va fi la Corbu? bunicul i-a așteptat pe americani o viață, ce vor distruge ei? În clipa asta legată cu un fir de ață. După multe imagini ca în Infernul lui Dante, am visat că natura s-a înnegrit, s-a strâmbat. Florile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
e la bucătărie, se va așeza pe scaun sau, și mai bine, în picioare. * Dacă, după un timp, atmosfera se mai încălzește, nu dați vina pe calorifere. E vorba de temperatura caloriferelor * În condițiile în care părinții, unchii, frații și bunicii după mamă fumează calmi țigară de la țigară, nu aprindeți nimic. E pericol de incendiu. * În sfârșit, trecem peste alte detalii deosebit de semnificative și fără importanță. * Tânărul trebuie să aibă o comportare degajată, indiferent dacă unul dintre cei doi cokeri âi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
confrați născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe Grivița, Înfățișîndu-l pe bunicul bunicului matern cu mustăți apocaliptice și-un lanț de ceas pe care i l-am arătat ieri și frizeriței. Avusesem senzația că era convinsă, după forma pe care o dăduse tunsorii mele, că-s de la țară. CÎnd am ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe Grivița, Înfățișîndu-l pe bunicul bunicului matern cu mustăți apocaliptice și-un lanț de ceas pe care i l-am arătat ieri și frizeriței. Avusesem senzația că era convinsă, după forma pe care o dăduse tunsorii mele, că-s de la țară. CÎnd am ajuns acasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
premiu, la alt concurs. Robingo. Însă n-am spus nimănui nimic, am ascuns banii pentru zilele negre ce aveau să vină și ne-am mutat. Am cumpărat un apartament mai mic, fără balcon. Nu cu mijloace proprii, ci pentru că murise bunicul meu. Mi-a lăsat o casă frumoasă plină de igrasie, fără apă, fără gaze, cu o pivniță cu șobolan, lîngă Adezgo, foarte aproape de Parcul Libertății, se vedea Mausoleul, fără pod. Ba nu, pod avea. Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
igrasie, fără apă, fără gaze, cu o pivniță cu șobolan, lîngă Adezgo, foarte aproape de Parcul Libertății, se vedea Mausoleul, fără pod. Ba nu, pod avea. Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o unor danezi. Danezii nu-s pretențioși. Au transformat căsuța bunicului Într-un fel de magazie pentru jucării și ustensile specifice handicapaților, au tras apă, gaze, au pus draperii și au Încuiat ușile cu handicapații Înăuntru. Uneori răzbea cîte un urlet Înfiorător din camera de la stradă, probabil că-i făceau baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rubricile de cinefil datează din 1998; eseurile au fost tipărite În România literară și Cuvîntul (serie nouă) prin 2005, cronichetele literare („Cartea de noapte”) și chestionarele s-au Înghesuit În Dilemateca Începînd cu 2006, interviul a apărut În Ziua literară, Bunicii s-au pozat În Dilema. Acum, șăgalnice cititoare, am ajuns cu toții la capătul puterilor și al acestor introduceri. Ninge. Serios, cînd mi-am ridicat privirea pe fereastră Înainte de-a scrie ninge, am văzut că ningea. Vă rog să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de intelectuali mai puțin noi decît P. S., care era nou-nouț și animat de cele mai Înalte afecțiuni sau cum li s-o fi zis la vremea respectivă; debutul, zic, anunța prin vervă cascada ulterioară de cărți de răscolitoare aventuri, precum Bunicul și o lacrimă de fată, Un bunic și o biată aventură etc. După ani de bunici și lacrimi torențiale, din ploaia creației au căzut celebrele romane Cartier muncitoresc (1950, cînd Braine habar n-avea să scrie), De ce văd invers (1970
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care era nou-nouț și animat de cele mai Înalte afecțiuni sau cum li s-o fi zis la vremea respectivă; debutul, zic, anunța prin vervă cascada ulterioară de cărți de răscolitoare aventuri, precum Bunicul și o lacrimă de fată, Un bunic și o biată aventură etc. După ani de bunici și lacrimi torențiale, din ploaia creației au căzut celebrele romane Cartier muncitoresc (1950, cînd Braine habar n-avea să scrie), De ce văd invers (1970, moment oftalmologic) și Biblioteca din Alexandria (anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
exemplificăm la Întîmplare, schimbînd și perfectul compus cu prezentul pentru paralele inegale cu Efectul razelor , să luăm o astfel de producție, Vanessa, a studiourilor Lisa-Film din Mnchen. Sub supravegherea unui regizor pe nedrept uitat Rupert Franck nu există nici un risc, bunicii Își pot cumpăra bilete scumpe În rîndu-ntîi, nu se ridică nimic, nici măcar o obiecție, deși e lung ecranul, ba e lat, și, În plus, nu se pune nici o problemă delicată, intelectuală, nici măcar pentru spectatorul obișnuit intrat la film din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a plăcut atunci cînd eroul omoară elicopterul cu săgeata, Îl atomizează pe vietnamezul cel rău, care-i ciuruise iubita la fel de vietnameză dar bună, tot c-o săgeată cu bombă-n vîrf, precum indienii, strămoșii lui, pe care i-a căsăpit bunică-su dintr-un elan de pionier al promisiunii, apoi distruge În valuri un batalion de asiatici bestiali ca sîrbii, dar asta după ce-l enervează un rus care se-apucă să-l curenteze pe-un pat pliant băgat În priză, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu visul ei de a-și decupa sfîrcurile, nimic nu e cutremurător În filmul ăsta exceptînd plictiseala crasă, totul complet lipsit umor, nu are nici măcar din cel involuntar. Cu excepția dedicației regizorului filmului, Tudor Giurgiu, ce apare pe negrul genericului final: Bunicii mele. BÎLCIUL PRESEI 1 Abia acum a apărut primul număr al revistei Noi, sub direcția lui Dinu Săraru care nu putea să n-apară. De la-nceput, totuși, o mică deziluzie: publicația-i săptămînală. Așteptată cu-atîta Înfrigurare de toți cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sacrul formează Împreună cu oasele iliace bazinul. Văii Jiului, de pildă. Că alt sacru, aparținînd religiei, ori doar venerabil, chiar că n-am redescoperit. Dar am descoperit un nou intrat În partidul România Mare, Negoescu, glăsuind parlamentar cu o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă unele justificări, grație lui Carmen Pisso, bănuiesc cu clopoței, dizeuză frustrată prin Politica, care zice: „În muzica ușoară nu-ți poți croi drum decît cu prețul sexului”. Altfel e greu, tre’ să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ce pregătești? R.P. O carte În care folosesc conotațiile apotropaice, hiperbatul, parecheza, tmeza și zengma. Într-un mod semasiologic. Și un anunț: ofer servicii de administrator vilă, spăl, calc, gătesc, fac curat, la nevoie latru prin curte. Rog seriozitate. POSTFAȚĂ BUNICII Au murit toți, Înainte de ’89. Iar oamenii pe care n-am vrut să-i salvez, ca medic, sînt vii. Dacă nu ar fi apărut comuniștii, astăzi aș fi fost bogat, n-ar mai fi trebuit să muncesc, aș fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
89. Iar oamenii pe care n-am vrut să-i salvez, ca medic, sînt vii. Dacă nu ar fi apărut comuniștii, astăzi aș fi fost bogat, n-ar mai fi trebuit să muncesc, aș fi stat pe-un fotoliu anatomic. Bunicul din partea tatălui era economist, a ajuns director de bancă, a emigrat În Olanda În ’49. Foarte Înalt, foarte slab, Îi plăcea coniacul. Mi-a rămas de la el o poză. Bănuiesc că e din Olanda, se vede o moară care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-ul, pentru a mă stimula În carieră. De la ea am Învățat bunele maniere. Apoi le-am uitat. S-a stins la Caritas Într-o rezervă melancolică, cu noblețe, galbenă de la hemoragia cerebrală, gătea excepțional. Pe măsuță stătea un gîndac roșu. Bunicul din partea mamei avea mai multe case și trei restaurante mari În același tembel București, era foarte puternic. Putea să ridice un om de 100 de kilograme, apoi devenea patron, pe urmă veneau comuniștii și-l Închideau pentru că era marea burghezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar fi orbit. Și-am venit de la dispensarul din creierul ud al munților și l-am amenințat pe-al treilea medic de salvare și ăla s-a speriat și s-a Îndurat să ne ducă dracu’ la spital. În mașină, bunicul n-a scos o vorbă și a privit tot timpul pe fereastra congelată. După ce l-a operat de peritonită, chirurgul mi-a spus că ar fi avut șanse dacă nu l-am fi ținut acasă patru zile. A mai trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Poate din pricina pianului de familie, poate din pricina iubirii a țipat și și-a sfîșiat bluza de spital două nopți la rînd, la 76 de ani, tot la Vitan BÎrzești, a ajuns acolo odată cu gîndacul vișiniu migrator, cu un an Înaintea bunicului. Se pare că au omorît-o colegele de salon, cu vreo cinci, șase pastile de diazepam. Nu mai puteau dormi. De la ea am rămas cu această năprasnică dragoste de semeni. CUPRINS Jurnal 4x4. În loc de epilog.............3 Cuvînt Înainte......................................4 Prefață................................................27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]