13,837 matches
-
îngropat, indiferent de rasă sau religie", stabilind astfel situația necredincioșilor, excomunicaților și a celor săraci. La începutul secolului al XIX-lea au fost create astfel mai multe cimitire noi în afara limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neoclasic Alexandre-Théodore Brongniart în 1803. În funcția să de
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
situația necredincioșilor, excomunicaților și a celor săraci. La începutul secolului al XIX-lea au fost create astfel mai multe cimitire noi în afara limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neoclasic Alexandre-Théodore Brongniart în 1803. În funcția să de Inspector general șef al secției a doua a
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
fost create astfel mai multe cimitire noi în afara limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neoclasic Alexandre-Théodore Brongniart în 1803. În funcția să de Inspector general șef al secției a doua a lucrărilor publice din departamentul Senei și orașul Paris, Brongniart a schițat marile axe ale
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
create astfel mai multe cimitire noi în afara limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neoclasic Alexandre-Théodore Brongniart în 1803. În funcția să de Inspector general șef al secției a doua a lucrărilor publice din departamentul Senei și orașul Paris, Brongniart a schițat marile axe ale cimitirului
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
cimitire noi în afara limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neoclasic Alexandre-Théodore Brongniart în 1803. În funcția să de Inspector general șef al secției a doua a lucrărilor publice din departamentul Senei și orașul Paris, Brongniart a schițat marile axe ale cimitirului, sub forma unei grădini
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neoclasic Alexandre-Théodore Brongniart în 1803. În funcția să de Inspector general șef al secției a doua a lucrărilor publice din departamentul Senei și orașul Paris, Brongniart a schițat marile axe ale cimitirului, sub forma unei grădini imense amenajate în stil englezesc, cu numeroase ălei, copaci și plante de diferite specii și căptușite cu morminte sculptate. Acesta va proiecta monumente funerare, dintre care însă niciunul nu va fi realizat până la urmă, cu excepția mormântului
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
copaci și plante de diferite specii și căptușite cu morminte sculptate. Acesta va proiecta monumente funerare, dintre care însă niciunul nu va fi realizat până la urmă, cu excepția mormântului familiei Greffuhle, în stil pur neogotic. În data de 21 mai 1804 cimitirul a fost deschisă oficial printr-o prima înmormântare: aceea a unei fetițe de cinci ani, Adélaïde Paillard de Villeneuve, originară din Faubourg Saint-Antoine. Cimitirul fusese inițial destinat parizienilor din zona celor patru arondismente de pe malul drept al Senei(al cincilea
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
până la urmă, cu excepția mormântului familiei Greffuhle, în stil pur neogotic. În data de 21 mai 1804 cimitirul a fost deschisă oficial printr-o prima înmormântare: aceea a unei fetițe de cinci ani, Adélaïde Paillard de Villeneuve, originară din Faubourg Saint-Antoine. Cimitirul fusese inițial destinat parizienilor din zona celor patru arondismente de pe malul drept al Senei(al cincilea, al șaselea, al șaptelea și al optulea, la acea dată). Dar cimitirul nu corespundea dorințelor parizienilor, care au fost reticenți să fie înmormântați intr-
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
fetițe de cinci ani, Adélaïde Paillard de Villeneuve, originară din Faubourg Saint-Antoine. Cimitirul fusese inițial destinat parizienilor din zona celor patru arondismente de pe malul drept al Senei(al cincilea, al șaselea, al șaptelea și al optulea, la acea dată). Dar cimitirul nu corespundea dorințelor parizienilor, care au fost reticenți să fie înmormântați intr-o zona înaltă, din afara Parisului, într-un cartier sărac. În 1804, cimitirul Père Lachaise avea doar 13 morminte. În anul următor, cimitirul numără 44, apoi 49 în 1806
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
drept al Senei(al cincilea, al șaselea, al șaptelea și al optulea, la acea dată). Dar cimitirul nu corespundea dorințelor parizienilor, care au fost reticenți să fie înmormântați intr-o zona înaltă, din afara Parisului, într-un cartier sărac. În 1804, cimitirul Père Lachaise avea doar 13 morminte. În anul următor, cimitirul numără 44, apoi 49 în 1806, 62 în 1807 și 833 în 1812. În 1817, pentru a reconstrui imaginea cimitirului, primarul orașului Paris organizează transferul rămășițelor lui Pierre Abélard și
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
al optulea, la acea dată). Dar cimitirul nu corespundea dorințelor parizienilor, care au fost reticenți să fie înmormântați intr-o zona înaltă, din afara Parisului, într-un cartier sărac. În 1804, cimitirul Père Lachaise avea doar 13 morminte. În anul următor, cimitirul numără 44, apoi 49 în 1806, 62 în 1807 și 833 în 1812. În 1817, pentru a reconstrui imaginea cimitirului, primarul orașului Paris organizează transferul rămășițelor lui Pierre Abélard și Héloïse d’Argenteuil, precum și cele ale lui Molière și La
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
zona înaltă, din afara Parisului, într-un cartier sărac. În 1804, cimitirul Père Lachaise avea doar 13 morminte. În anul următor, cimitirul numără 44, apoi 49 în 1806, 62 în 1807 și 833 în 1812. În 1817, pentru a reconstrui imaginea cimitirului, primarul orașului Paris organizează transferul rămășițelor lui Pierre Abélard și Héloïse d’Argenteuil, precum și cele ale lui Molière și La Fontaine. A fost de ajuns: în 1830, numărul mormintelor ajunge la 33 000. Cimitirul Pere Lachaise a cunoscut în acea
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
În 1817, pentru a reconstrui imaginea cimitirului, primarul orașului Paris organizează transferul rămășițelor lui Pierre Abélard și Héloïse d’Argenteuil, precum și cele ale lui Molière și La Fontaine. A fost de ajuns: în 1830, numărul mormintelor ajunge la 33 000. Cimitirul Pere Lachaise a cunoscut în acea perioadă cinci extensii: în 1824, 1829, 1832, 1842 și 1850. Acestea i-au permis să crească de la 17 de hectare (175,800 m2) la 43 de hectare (439,300 m2) pentru cele 70 000
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
1825. David d'Angers a creat cele mai multe monumente din "Cartierul mareșalilor Imperiului". În timpul Comunei din Paris, în mai 1871, Père Lachaise a fost scena unui adevărat război civil, din cauza locației sale strategice pe colina. Artileria a fost instalată în inima cimitirului, dar aceasta a fost rapid înconjurată. Cei 147 de supraviețuitori au fost împușcați la 28 mai 1871, în fața peretelui care a luat apoi denumirea de perete al federaților, în partea de sud a cimitirului. Abia la sfârșitul secolului, în 1894
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
Artileria a fost instalată în inima cimitirului, dar aceasta a fost rapid înconjurată. Cei 147 de supraviețuitori au fost împușcați la 28 mai 1871, în fața peretelui care a luat apoi denumirea de perete al federaților, în partea de sud a cimitirului. Abia la sfârșitul secolului, în 1894, au început lucrările la porumbar și crematoriu, concepute în 1886 de Jean Camille Formigé în stil neo-bizantin. Ansamblul a fost finalizată abia în 1908. În 1895 este instalat în cimitir Monumentul morților de Albert
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
partea de sud a cimitirului. Abia la sfârșitul secolului, în 1894, au început lucrările la porumbar și crematoriu, concepute în 1886 de Jean Camille Formigé în stil neo-bizantin. Ansamblul a fost finalizată abia în 1908. În 1895 este instalat în cimitir Monumentul morților de Albert Bartholomé, achiziționat de orașul Paris la Salonul Petit Champ de Marș. În afară de morminte, cimitirul adăpostește monumente dedicate unor personalități sau grupuri de persoane: În cimitir sunt înhumați și o serie de români, între care: Martha Bibescu
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
concepute în 1886 de Jean Camille Formigé în stil neo-bizantin. Ansamblul a fost finalizată abia în 1908. În 1895 este instalat în cimitir Monumentul morților de Albert Bartholomé, achiziționat de orașul Paris la Salonul Petit Champ de Marș. În afară de morminte, cimitirul adăpostește monumente dedicate unor personalități sau grupuri de persoane: În cimitir sunt înhumați și o serie de români, între care: Martha Bibescu, Ana, contesa de Noailles, George Enescu, Nicolae Penescu, George Apostu, Dumitru Milcoveanu, Ștefan Gane. Deoarece multe persoane au
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
a fost finalizată abia în 1908. În 1895 este instalat în cimitir Monumentul morților de Albert Bartholomé, achiziționat de orașul Paris la Salonul Petit Champ de Marș. În afară de morminte, cimitirul adăpostește monumente dedicate unor personalități sau grupuri de persoane: În cimitir sunt înhumați și o serie de români, între care: Martha Bibescu, Ana, contesa de Noailles, George Enescu, Nicolae Penescu, George Apostu, Dumitru Milcoveanu, Ștefan Gane. Deoarece multe persoane au fost înmormântate acolo și datorită simbolicii locului, cimitirul Père Lachaise a
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
de persoane: În cimitir sunt înhumați și o serie de români, între care: Martha Bibescu, Ana, contesa de Noailles, George Enescu, Nicolae Penescu, George Apostu, Dumitru Milcoveanu, Ștefan Gane. Deoarece multe persoane au fost înmormântate acolo și datorită simbolicii locului, cimitirul Père Lachaise a fost și este încă un loc de manifestații și de comemorări, legate în special de Comună din Paris. Aceste comemorări sunt cea mai mare parte organizate de partidele socialiste și comuniste. După al doilea război mondial, la
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
din Paris. Aceste comemorări sunt cea mai mare parte organizate de partidele socialiste și comuniste. După al doilea război mondial, la această se adaugă comemorări ale victimelor nazismului, monumente dedicate victimelor de război din lagărele de concentrare și de exterminare. Cimitirul este foarte vizitat (multe ghiduri organizează conferințe pe teren) și o bibliografie largă îi este dedicată. Dintre motive: Multe morminte au persoane care le sunt fidele și care asigură astfel întreținerea acestora.
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
și pe malul râului Tamisa la Wapping pentru o scenă implicând un vapor la 7 noiembrie. Filmările au continuat la Stanley Dock și Clarence Dock din Liverpool. Scenele de stradă au fost filmate pe aleile pavate din Chatham și Manchester. Cimitirul Brompton din Londra a fost utilizat pentru o scenă-cheie, iar interiorul palatului din secolul al XIX-lea al Reform Club a fost cea de la Café Royal. Scene din interiorul apartamentului din 221B Baker Street au fost filmate pe platourile de la
Sherlock Holmes (film din 2009) () [Corola-website/Science/319541_a_320870]
-
În 1844 a devenit profesor la gimnaziul din Sighișoara, iar din 1848 a fost preot la Nadeș, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Mormântul său, pe care îl împarte cu doi fii și cu a doua soție se găsește în cimitirul evanghelic din Nadeș. Pe lângă activitatea sa de preot, Marienburg a fost membru al consistoriului districtual, al Conferinței Naționale Bisericești ("Landeskirchenversammlung"), al Tribunalului conjugal districtual ("Bezirksehegericht") și a Asociației pentru Istoria locală transilvană ("Verein für siebenbürgische Landeskunde"), din anul înființării acesteia
Georg Friedrich Marienburg () [Corola-website/Science/319572_a_320901]
-
comunitățile Baha.Evrei numără mai puțin de 1% din populație,mai ales in Barcelona,Madrid și Murcia.Protestantismul,de asemenea,a fost stimulat de imigrare,dar ramananand totuși o forță mică printre spanioli nativi.Spania a fost văzută ca un cimitir pentru misionarii străini printre protestanții evanghelici.Bisericile protestante au circa 1.200.000 membri. De-a lungul acestor valuri de imigrări,un număr important de oameni din America Latină,care sunt de obicei practicieni catolici,au ajutat Biserică Catolică la recuperarea
Religia în Spania () [Corola-website/Science/319575_a_320904]
-
de întâlnire pentru mulți membri ai înaltei nobilimii. În timpul Revoluției franceze, fratele său Frederic al III-lea și iubitul ei, Alexandre de Beauharnais au fost ghilotinați, dar Amalie Zephyrine a știut cum să supraviețuiască revoluției. În 1797, ea a cumpărat cimitirul în care fratele și iubitul ei au fost îngropați într-un mormânt de masă. În ciuda a tot, prințesa a menținut relații bune cu o serie de figuri influente ale Revoluției, cum ar fi Charles-Maurice de Talleyrand și Josephine de Beauharnais
Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg () [Corola-website/Science/319676_a_321005]
-
loial stăpânului mult timp după moartea acestuia în 1858. Până la moartea lui Bobby, 14 ani mai târziu, el a petrecut repetat fiecare seară la mormântul stăpânului său. O statuie a fost ridicată în memoria lui Greyfriars Bobby, plasată aproape de acel cimitir. În Teresopolis, Rio de Janeiro, Brazilia, un câine numit "Leăo" (însemnând "Leu" în portugheză) continuă și în ziua de azi să vegheze asupra mormântului stăpânei sale, Maria Cristina Cesario Santana, care a fost una dintre cei peste 630 de oameni
Hachikō () [Corola-website/Science/319726_a_321055]