13,403 matches
-
ansamblu format din obiectul care produce ascensiunea, balonul, (care este fie umplut cu aer cald sau cu un gaz ușor, hidrogen sau heliu) și restul obiectelor necesare ascensiunii plus, eventual, călătorii. Zborul ascensional al baloanelor este realizat prin menținerea unei densități medii a ansamblului constant mai mică decât densitatea medie a aerului înconjurător. Zborul planat al planoarelor, parapantelor (paragliderelor) sau al parașutelor sunt variații ale zborului ascensional, fiind diferite cazuri aparte ale unui zbor descensional. În acest caz însă, densitatea medie
Rachetă () [Corola-website/Science/305455_a_306784]
-
care este fie umplut cu aer cald sau cu un gaz ușor, hidrogen sau heliu) și restul obiectelor necesare ascensiunii plus, eventual, călătorii. Zborul ascensional al baloanelor este realizat prin menținerea unei densități medii a ansamblului constant mai mică decât densitatea medie a aerului înconjurător. Zborul planat al planoarelor, parapantelor (paragliderelor) sau al parașutelor sunt variații ale zborului ascensional, fiind diferite cazuri aparte ale unui zbor descensional. În acest caz însă, densitatea medie a obiectelor acestei categorii este constant mai mare
Rachetă () [Corola-website/Science/305455_a_306784]
-
unei densități medii a ansamblului constant mai mică decât densitatea medie a aerului înconjurător. Zborul planat al planoarelor, parapantelor (paragliderelor) sau al parașutelor sunt variații ale zborului ascensional, fiind diferite cazuri aparte ale unui zbor descensional. În acest caz însă, densitatea medie a obiectelor acestei categorii este constant mai mare decât cea a aerului înconjurător, dar ele frânează căderea liberă prin diferite metode, realizând în final opusul zborului ascensional, un zbor descensional. Zborul ascensional sau descensional folosesc arareori un motor pentru
Rachetă () [Corola-website/Science/305455_a_306784]
-
făcute pe plan. În interiorul poligonului ce definește limitele cartierului studiat se dezvoltă rețeaua de străzi ce închide în ea ochiuri neregulate de mărimi variabile. Această rețea prezintă o formă mai alungită pe direcția nord-sud dar tinde să păstreze aproximativ aceeași densitate construită cu puține excepții. Există o oarecare tendință de rărire înspre zona industrială dezvoltată de-a lungul căii ferate, la est de Calea Ferentarilor și, evident, înspre sud, la marginea cartierului și a orașului. Modul de conformare a rețelei de
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
runde unele împotriva celorlalte și una împotriva celeilalte, rezultatele obținute vor fi numărate împreună, pentru fiecare strategie. Pentru o rundă următoare, strategiile de succes le înlocuiesc pe cele cu mai puțin succes. Strategia cea mai de succes apare cu o densitate mai mare în generația următoare. Și această variantă a competiției a fost implementată de Axelrod. Strategiile care au tendința de a înșela, au obținut aici la început rezultate relativ bune - atâta timp cât au venit în contact cu alte strategii care aveau
Dilema prizonierului () [Corola-website/Science/301476_a_302805]
-
deasupra fiecărui element. Prin urmare, numărul maxim de legături metalice este format de metalele tranziționale cu coeziune maximă din grupele VI b, VII b și VIII b. Metalele al căror număr de legături metalice este mare, au raze atomice mici, densități și durități mari, temperaturi de topire și de fierbere ridicate precum și o rezistență remarcabilă la solicitările mecanice exterioare. Spre deosebire de covalențe, legăturile metalice sunt nesaturate, nelocalizate și nedirijate în spațiu, ceea ce ar explica plasticitatea metalelor. Numită și Legături London. Electronegativitatea atomilor
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
redenumită MK (de la inițialele lui William Wilson Morgan și ale lui Phillip C. Keenan) Cum rază unei stele gigant este mult mai mare decât cea a unei stele pitice, în timp ce masele lor greu se pot compară, gravitatea și astfel și densitatea gazului precum și presiunea asupra suprafeței unei stele gigant este mult mai mică decât la o stea pitica. Aceste diferențe se manifestă prin formă efectului luminozității care poate afecta și lungimea și intenistatea liniilor spectrale care astfel sunt măsurate greșit. Stelele
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
arata nici un proces de fuziune. Sunt stele de culoare roșu închis și strălucire în infraroșii. Gazul lor este atat de rece încât permit metalelor alcaline să apară în spectru. Stelele din clasa Ț sunt stele foarte tinere și cu o densitate mică, de obicei localizate în norii interstelari de unde s-au și născut. Aceste stele sunt prea mici pentru a se numi stele, de aceea poartă denumirea de sub-stele asemănătoare piticelor brune. Au culoare neagră, emit lumină foarte puțină sau deloc
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
astronomie în domeniile teoriei gravitației respectiv cel al relativității. reprezintă abilitatea masei de a curba spațiul și timpul. Aceasta este raza unei sfere în spațiu, care dacă ar conține o cantitate suficientă de masă (și ar ajunge la o anumită densitate), gravitația ar fi atât de mare încât nici o forță cunoscută nu ar putea opri masa de la prăbușirea într-un punct de densitate infinită: singularitatea gravitațională. Termenul este folosit în fizică și astronomie, în special în teoria gravitației și a relativității
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
sfere în spațiu, care dacă ar conține o cantitate suficientă de masă (și ar ajunge la o anumită densitate), gravitația ar fi atât de mare încât nici o forță cunoscută nu ar putea opri masa de la prăbușirea într-un punct de densitate infinită: singularitatea gravitațională. Termenul este folosit în fizică și astronomie, în special în teoria gravitației și a relativității generale. În 1916, Karl Schwarzschild a obținut o soluție exactă pentru ecuațiile lui Einstein pentru câmpul gravitațional în afara unui corp sferic, simetric
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
a două corpuri cerești (de obicei stele). unde Pentru o gaură neagră de mărimea Soarelui, raza Schwarzschild este 2,96 km. Oricum, folosind următoarea formulă se poate determina masa oricărei găuri negre din Univers: formula 8 km Un obiect de orice densitate poate fi destul de masiv pentru a se prabusi in propria raza Schwarzschild, unde: În cazul în care se acumulează materie la densitatea normală, până la o masa de circa 150.000.000 de ori masa Soarelui, aceasta se va prăbuși în interiorul
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
folosind următoarea formulă se poate determina masa oricărei găuri negre din Univers: formula 8 km Un obiect de orice densitate poate fi destul de masiv pentru a se prabusi in propria raza Schwarzschild, unde: În cazul în care se acumulează materie la densitatea normală, până la o masa de circa 150.000.000 de ori masa Soarelui, aceasta se va prăbuși în interiorul propriei raze Schwarzschild și ar rezulta o gaură neagră supermasivă de 150.000.000 mase solare. (Au fost observate găuri negre supermasive
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
crede că găurile negre masive nu apar ca urmare a colapsului unui grup de stele, ci pot fi inițial găuri negre de mărimi medii și să crească în urma acumulării materiei și a altor găuri negre. Dacă se acumulează materie la densitatea nucleară (densitatea nucleului unui atom fiind de aproximativ 10 kg/m; stelele neutronice pot ajunge de asemenea la această densitate), aceasta s-ar prăbuși în propria rază Schwarzschild la aproximativ 3 mase solare și ar deveni o gaură neagră stelară
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
găurile negre masive nu apar ca urmare a colapsului unui grup de stele, ci pot fi inițial găuri negre de mărimi medii și să crească în urma acumulării materiei și a altor găuri negre. Dacă se acumulează materie la densitatea nucleară (densitatea nucleului unui atom fiind de aproximativ 10 kg/m; stelele neutronice pot ajunge de asemenea la această densitate), aceasta s-ar prăbuși în propria rază Schwarzschild la aproximativ 3 mase solare și ar deveni o gaură neagră stelară. O masă
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
negre de mărimi medii și să crească în urma acumulării materiei și a altor găuri negre. Dacă se acumulează materie la densitatea nucleară (densitatea nucleului unui atom fiind de aproximativ 10 kg/m; stelele neutronice pot ajunge de asemenea la această densitate), aceasta s-ar prăbuși în propria rază Schwarzschild la aproximativ 3 mase solare și ar deveni o gaură neagră stelară. O masă mică are o rază Schwarzschild foarte mică. O masă similară cu cea a muntelui Everest ar avea o
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
Schwarzschild la aproximativ 3 mase solare și ar deveni o gaură neagră stelară. O masă mică are o rază Schwarzschild foarte mică. O masă similară cu cea a muntelui Everest ar avea o rază Schwarzschild mai mică de un nanometru. Densitatea medie a acesteia, la această dimensiune, ar fi atât de mare încât nici un mecanism cunoscut n-ar putea forma astfel de obiecte extrem de compacte. Astfel de găuri negre s-ar fi putut forma imediat după Big Bang, atunci când densitatea materiei
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
nanometru. Densitatea medie a acesteia, la această dimensiune, ar fi atât de mare încât nici un mecanism cunoscut n-ar putea forma astfel de obiecte extrem de compacte. Astfel de găuri negre s-ar fi putut forma imediat după Big Bang, atunci când densitatea materiei era foarte mare.
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
formată din roci stratiforme care au în constituție 50% resturi de diatomee prinse într-o masă de opal, de culoare alb-gălbuie până la brună, friabile și aspre la pipăit, cu textură omogenă și porozitate ridicată. Rocile sunt ușoare și cu o densitate scăzută. Materialul din care este alcătuit este oxidul de siliciu, neutru din punct de vedere chimic, care nu se dizolvă în apă și care privit la microscop are diferite forme de cristalizare. Se întrebuințează ca material izolant, ca material filtrant
Diatomit () [Corola-website/Science/313070_a_314399]
-
am presupus volumul v mic, astfel incât n ≈ -r/r și cos ψ ≈ 1(r este vectorul de poziție al lui M față de centrul sferei). În limita ds→0, suma este chiar volumul v, așa încât:<br>formula 7 poate fi numită "densitatea de energie" în volumul v. Rezultatul nu depinde de r, dar poate depinde de punctul ales drept centrul sferei. Analog, putem calcula densitatea impulsului pentru o distribuție staționară a radiației: fiecare element dA al sferei contribuie un impuls în direcția
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
centrul sferei). În limita ds→0, suma este chiar volumul v, așa încât:<br>formula 7 poate fi numită "densitatea de energie" în volumul v. Rezultatul nu depinde de r, dar poate depinde de punctul ales drept centrul sferei. Analog, putem calcula densitatea impulsului pentru o distribuție staționară a radiației: fiecare element dA al sferei contribuie un impuls în direcția -r:<br>formula 8 Se vede că, deoarece vectorii r se pot anula reciproc, este posibil ca densitatea de impuls să fie zero, deși
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
drept centrul sferei. Analog, putem calcula densitatea impulsului pentru o distribuție staționară a radiației: fiecare element dA al sferei contribuie un impuls în direcția -r:<br>formula 8 Se vede că, deoarece vectorii r se pot anula reciproc, este posibil ca densitatea de impuls să fie zero, deși densitatea de energie nu este zero. Atunci când radiația se află în echilibru termic cu pereții, densitatea de impuls în cavitate este "zero". Aceasta poate fi privită ca o consecință a principiului al doilea al
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
impulsului pentru o distribuție staționară a radiației: fiecare element dA al sferei contribuie un impuls în direcția -r:<br>formula 8 Se vede că, deoarece vectorii r se pot anula reciproc, este posibil ca densitatea de impuls să fie zero, deși densitatea de energie nu este zero. Atunci când radiația se află în echilibru termic cu pereții, densitatea de impuls în cavitate este "zero". Aceasta poate fi privită ca o consecință a principiului al doilea al termodinamicii: dacă impulsul unui element mic de
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
în direcția -r:<br>formula 8 Se vede că, deoarece vectorii r se pot anula reciproc, este posibil ca densitatea de impuls să fie zero, deși densitatea de energie nu este zero. Atunci când radiația se află în echilibru termic cu pereții, densitatea de impuls în cavitate este "zero". Aceasta poate fi privită ca o consecință a principiului al doilea al termodinamicii: dacă impulsul unui element mic de volum ar fi diferit de zero, fluxul său printr-o suprafață perpendiculară pe direcția sa
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
în cavitate este o presupunere care nu poate fi evitată în aceste argumente. Un raționament care folosește aceasta este următorul: să introducem în cavitate "fără lucru mecanic" un obiect despre care presupunem că ar putea schimba distribuția de echilibru a densității de energie, de exemplu o oglindă mică infinit subțire printr-o mișcare lentă paralelă cu suprafața ei. Dacă noua distribuție de echilibru a energiei este diferită de cea veche, concludem că introducerea oglinzii a generat un flux de energie și
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
de exemplu o oglindă mică infinit subțire printr-o mișcare lentă paralelă cu suprafața ei. Dacă noua distribuție de echilibru a energiei este diferită de cea veche, concludem că introducerea oglinzii a generat un flux de energie și deci o densitate de impuls diferită de zero în cavitate. Cu ajutorul probelor de mai sus, putem extrage un lucru mecanic la temperatură constantă, deși nu am cheltuit nici unul, și aceasta indefinit, scoțând și introducând oglinda, ceea ce e o încălcare a principiului al doilea
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]