14,040 matches
-
în mausoleul basileilor ci în terenul de antrenament al Gărzii Imperiale pentru a auzi mereu strigătele soldaților ce luptă pentru gloria imperiului. A rămas în istorie ca un împărat model, nu a fost niciodata căsătorit și și-a petrecut anii domniei mai mult pe câmpurile de luptă decât în palat. Mihail al VIII-lea Paleologul a adus cu fast rămășițele pământești ale lui Vasile al II-lea la mănăstirea construită de el, lângă Selymbria.
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
putea duce interpretarea epitafului de pe crucea de aramă pusă de Ioan Doukas în locurile invadate, spre a cinsti victoria repurtată: Numeroasa mulțime din tribul pannonilor (ungurilor) a fost ucisă în acest loc de teribilul Ares și de brațul ansonilor sub domnia divinului Manuel din glorioasa Roma, gloria Comnenilor puternici și măreți. De asemenea, Dimitrie Onciul sublinia că acest nume (ansonii) ar putea să aibă în vedere pe românii aliați cu bizantinii în contra ungurilor. De altfel, limba populației romanizate din spațiul nord-dunărean
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
de armata bizantină. Nicetas Choniates nota că răsculații nu s-au mai mulțumit să poată păstra ceea ce era al lor și să dobândească doar toparhia Moesiei, ei nu mai îndurau să nu aducă daune împărăției romeilor și să nu unească domnia misienilor (românilor) și a bulgarilor într-una singură, așa cum fusese odinioară. Un an mai târziu, în 1187, Isac al II-lea a fost cuprins de regretul că nu a rânduit cum trebuie bunurile în țara dușmană, în vremea primei sale
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
nord de Balcani sub ascultare . În contextul acestei efervescente situații politice și militare, în 1196 a intervenit, însă, o perioadă de scurtă acalmie, determinată de asasinarea la Târnovo, de către boierul Ivancu, a lui Asan (1185-1196). Petre și-a asociat la domnie pe fratele său mai mic Ioniță, zis și Caloian (cel Frumos), întors de curând de la Constantinopol, unde fusese ostatic. Domnia celor doi frați nu a fost, însă, de lungă durată deoarece, în anul următor, a fost ucis și Petru (1185-1197
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
de scurtă acalmie, determinată de asasinarea la Târnovo, de către boierul Ivancu, a lui Asan (1185-1196). Petre și-a asociat la domnie pe fratele său mai mic Ioniță, zis și Caloian (cel Frumos), întors de curând de la Constantinopol, unde fusese ostatic. Domnia celor doi frați nu a fost, însă, de lungă durată deoarece, în anul următor, a fost ucis și Petru (1185-1197) . Dușmanilor din Orient ai Imperiului Bizantin, deocamdată, nu le ardea de invazii. Sultanatul de Iconion se împotmolise în disensiunile dintre
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
Hârlău (unde Ștefan cel Mare locuise o perioadă la Curtea domnească de acolo și înălțase o biserică cu hramul "Sf. Gheorghe") și a locuit între anii 1530-1532 la Curtea Domnească din Hârlău. Biserica a fost construită probabil în a doua domnie a lui Petru Rareș (1541-1546), potrivit lui Grigore Ureche. Rolul Curții domnești de la Hârlău s-a diminuat după ce domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde a construit o curte domnească. Între anii 1624-1626, ca urmare a
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
din nou, pe un post similar, într-un mare atelier de arhitecți care trebuia să construiască infrastructura necesară Expoziției Generale Române din 1906 de la București. Evenimentul a fost organizat de către guvernul conservator român în onoarea celor 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Această oportunitate i-a permis să intre în contact cu mari artiști și arhitecți ai epocii și a avut un impact decisiv asupra carierei sale ulterioare. Călătoriile sale la Viena (Imperiul Austro-Ungar), Constantinopol (Imperiul Otoman) și
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "„in curia matri nostrae carisimae, Horieganoio”", pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: "„în orașul Hârlău în adunarea (la curtea n.n.) mamei noastre preaiubite”". Târgul s-a dezvoltat în perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a intuit rolul strategic al Hârlăului, prin poziția cvasicentrală în cadrul Moldovei medievale. În anul 1486, el a refăcut din temelii clădirile vechii curți domnești, dându-le o mare extindere. El a pus o pisanie
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
20 și s-au sfârșit în același an, septembrie 15”". Șase ani mai tâziu, în 1492, el a înălțat aici Biserica Sf. Gheorghe. Reședința domnească din Hârlău a fost una dintre reședințele preferate ale domnitorului moldovean, mai ales către sfârșitul domniei. La 12 iulie 1499, Ștefan cel Mare a semnat la Hârlău Tratatul de pace cu polonii regelui Ioan Albert. Domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) era originar din târgul Hârlău și a locuit între anii 1530-1532 la Curtea Domnească de acolo
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Gheorghe” din Hârlău în următoarele cuvinte: "„Vă leato 6995 (=1487), într-acestu an au discălicatu Ștefan vodă târgul Hârlăul, de au ziditu și bisérica cea domnească de piiatră și curțile acele domnești cu ziduri cu tot, carile stau și astăzi.”". În timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), biserica a fost pictată în frescă pe exterior de zugravul Gheorghe din Tricala. Ferestre gotice monumentale din pronaos au fost astupate cu tencuială, în scopul de a se mări suprafeța ce trebuia pictată, rămânând doar
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
turlă (sub ferestre și deasupra lor) se află ocnițe. Catapeteasma datează din anul 1791, din timpul restaurărilor efectuate de spătarul Mihail Racoviță. Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău a avut pictură exterioară în frescă, realizată de un anume Gheorghe zugrav în timpul domniei lui Petru Rareș. Deoarece pe pereții pronaosului se aflau ferestre gotice monumentale, acestea au fost astupate cu tencuială și pictate pe deasupra lor, rămânând doar două ferestre de mici dimensiuni. Picturile exterioare au fost acoperite cu tencuială în urma restaurării efectuate de
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Suediei (1523) după o perioadă de uniune cu celelalte țări scandinave. Cu toate acestea, în 1810, a fost ales ca prinț moștenitor al Suediei mareșalul francez Jean-Baptiste Bernadotte. După înfrângerea în războaiele napoleoniene în 1814 și pierderea Norvegiei, spre sfârșitul domniei, Frederic al VI-lea a renunțat la ideile liberale și a guvernat cu autoritate. Cenzura și suprimarea oricărei opoziții, o stare proastă a economiei daneze au reprezentat o perioadă întunecată a domniei sale. Din 1834 regele a acceptat fără tragere de
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]
-
privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "în curia matri nostrae carisimae, Horieganoio", pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: ""în orașul Hârlău în adunarea (la curtea n.n.) mamei noastre preaiubite"". Târgul s-a dezvoltat în perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a intuit rolul strategic al Hârlăului, prin poziția cvasicentrală în cadrul Moldovei medievale. În anul 1486, el a refăcut din temelii clădirile vechii curți domnești, dându-le o mare extindere. El a pus o pisanie
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
acele domnești cu ziduri cu tot, cârile stau și astăzi.”". Șase ani mai tâziu, în 1492, el a înălțat aici Biserică "Sf. Gheorghe". Reședința domneasca din Hârlău a fost una dintre reședințele preferate ale domnitorului moldovean, mai ales către sfârșitul domniei. La 12 iulie 1499, Ștefan cel Mare a semnat la Hârlău Tratatul de pace cu polonii regelui Ioan Albert. La Curtea domneasca din Hârlău au locuit și urmașii lui Ștefan cel Mare. După cum relatează tot Grigore Ureche aici a fost
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
străine. În a noua lună a anului următor, era a fost schimbată în epoca Meiji sau "guvernarea luminată", care mai târziu a fost folosită pentru numele postum al împăratului. Aceasta a marcat obiceiul ca începutul unei ere să coincidă cu domnia unui împărat, și numirea postumă a împăratului după epoca în care el a condus. După ce shogunul a renunțat la funcțiile sale, acesta nu și-a făcut seppuku, așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate și
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
După război, comerțul și cultura au înflorit. A dost creat primul teatru danez, Lille Grönnegade. Politca în această perioadă a fost marcată de conexiune regelui la Reventlows, rudele Holsteiner a ultimei regine și suspiciunea lui crescândă față de nobilimea veche. În timpul domniei lui Frederick de la Copenhaga acesta a fost lovit de două dezastre: ciuma din 1711 și marele incendiu din octombrie 1728, care a distrus cea mai mare din capitala medievală. Deși regele a fost convins de către Ole Rømer de a introduce
Frederic al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316481_a_317810]
-
Collège royal", a cărui deviză este „"Docet omnia"”, va rămâne unul dintre locurile de excelență al transmiterii științei în Franța. Pe drept cuvânt, Francisc I este considerat fondatorul institutului "Collège Royal", întrucât această creație este opera sa. Totuși, doar sub domnia lui Henric al II-lea și-a ocupat amplasamentul actual. Numit la început „"Collège royal"” și "Collegium Trilingue", a cunoscut diferite apelațiuni (de exemplu: „"Collège impérial"”), înainte de a primi denumirea actuală, în anul 1870. La ora actuală, "Collège de France
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
Ciurea. Actualmente, vechea inscripție este parțial deteriorată, putând fi cu greu descifrată. Inscripția de pe monument are următorul text: ""Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviță Voevod, Domn și oblăduitor a toată Moldavia, la Văleat 7224 (= 1716) al treilea rând al Domniei Mele, ridicat-a puternica Împărăție turcească oaste asupra Nemților, și la aceastea mestecături multă pradă s-au făcut bietei țări a Moldovii despre partea Nemților, poftindu-i și chemându-i osamă de boieri a Moldovii și din cei mai de
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
A studiat la Paris și la Orléans. După studii de drept civil, și-a asumat sarcina de notar și de secretar al regelui. A dobândit o atât de vastă știință, încât Erasmus din Rotterdam îl numea "Minunea Franței". La începutul domniei regelui Francisc I, s-a apropiat de curtea regală pentru a pleda acolo cauza literaturii și filologiei. Este părintele "Colegiului cititorilor regali", actualul Collège de France, militând pentru crearea unui colegiu unde să fie predate limbile Antichității, latina, greaca și
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
a decorațiunilor interioare ale Palatului Ducal, făcând Palazzo din Lucca una dintre cele mai frumoase din Italia. Maria Luisa, o femeie religioasă, a favorizat clerul. În micul ei stat, au fost fondate șaptesprezece mănăstiri noi în cei șase ani de domnie ai ei. Printre proiectele pe care le-a realizat au fost construirea unui nou apeduct și dezvoltarea Viareggio, portul Ducatului. Din punct de vedere politic, Maria Luisa nu a luat în considerare constituția impusă de către Congresul de la Viena și a
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
măriei sale o au făcut de isnoavă însă iar, de lemn.”" Mai târziu, în 1695, însuși domnitorul Constantin Brâncoveanu, trecând prin satul Lungești și vizitând vechea mănăstire ctitorită de mama sa, hotărăște refacerea ei din zid, în al șaptelea an al domniei. Din acest moment, istoria sfântului lăcaș e cunoscută pas cu pas. Pisania de la 1 august 1696 (7204), scrisă pe piatra de deasupra ușii de intrare în biserica Sfântul Nicolae spune astfel: Pe peretele din pronaos în partea de la vest, deasupra
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
monedă slabă înlocuia una bună. Cu anarhia militară din secolul al III-lea, multiplicarea atelierelor monetare și instabilitatea politică, sistemul monetar este în suferință. Monedele se depreciază în mod constant, conținutul de metale prețioase fiind din ce în ce mai scăzut. În 258, sub domnia lui Publius Licinius Valerianus, antoninianul nu mai avea decât un titlu de circa 20% argint, iar guvernarea a început să trateze monedele cu un „"procedeu de îmbogățire în argint a suprafeței"”, pentru îmbunătățirea aspectului lor și pentru a le face
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
circa 20% argint, iar guvernarea a început să trateze monedele cu un „"procedeu de îmbogățire în argint a suprafeței"”, pentru îmbunătățirea aspectului lor și pentru a le face să pară de o calitate mai înaltă decât erau în realitate. Sub domnia lui Claudius Gothicus, antoninianul nu va mai conține decât 3 sau 4 % argint, iar atunci, aspectul său va fi mai apropiat de cel al unei monede de bronz decât de cel al unei monede de argint sunătoare și grea. Sesterțul
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
sunătoare și grea. Sesterțul, care valora 1/8 dintr-un antoninian, aproape că nu mai este emis. În secolul al III-lea, un legionar (soldat încadrat într-o legiune) primea 10 - 15 antoninieni pe zi. Câteva exemple de prețuri: În timpul domniei lui Domițian, situația politică și militară se stabilizează, în timp ce inflația galopantă persistă. La sfârșitul anului 294, Domițian promovează o nouă reformă monetară, diminuează aureus-ul lui Aurelian, care trece de la 1/50 la 1/60 dintr-o livră de aur, și
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
lui Antoninus Pius). Aceasta este notația originară a cifrelor romane, formele sustractive, de tipul IV, IX, sunt mai recente și nu sunt folosite pe monedele romane. Cifre apar și în secolul al IV-lea, pe reversurile monedelor bătute pentru aniversarea domniei. Și acolo se găsesc notații aditive pentru cifre: o monedă emisă la 30 de ani de domnie a lui Constanțiu al II-lea poartă inscripția VOT XXX MULTIS XXXX. Începând cu secolul al III-lea, atelierele monetare romane se multiplică
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]