13,416 matches
-
ți-au rămas în memorie... Ți-am răspuns mai sus...! Mai adaug doar faptul că optzeciștilor le-a fost și le este deopotrivă tată și mamă. Despre întâlnirile noastre am mai povestit în altă parte și cu alte prilejuri. Mă doare faptul că anul trecut, când s-au împlinit 10 ani de la plecarea sa dintre noi, nu s-a întâmplat nimic cu excepția acelui volum coordonat de mine "Laurențiu Ulici 10 ani de posteritate" la care au răspuns foarte puțini dintre cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind aceste rezonanțe magnetice ale particulelor or și ori, simți altfel, din interiorul cel mai intim al graiului matern, cuvintele dor, zori (zi-ori, ziorel de ziuă), fi-ori, care funcționează parcă într-o altă mecanică fonetică și semantică, cu totul stranie, mai apropiată de ce se întâmplă în zona cuantică a particulelor elementare, decât de legitățile de evoluție ale lingvisticii clasice. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întors prin noroaie, în cizme de cauciuc, din Târgu Lăpuș, unde stătea în gazdă, apoi s-a mutat și a locuit singură într-o cămară părăginită a școlii și mai părăginite, din acel sat "prăpădit între dealurile Țării Lăpușului". Mă durea atât de mult singurătatea ei și am luat-o să cânte cu mine la câteva mari spectacole ale Cenaclului Flacăra, inventasem un instrument nou, din clopoței acordați, cumpărați din târg, eu cântam vocal, ea mă acompania la "Talanga" instrumentul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-și sacrifică tinerețea pentru poezie e un farseur. Poezia ca sacrificiu? Am să duc mai departe ideea și am să-ți amintesc un vers al lui Cesar Vallejo: "Poezia este o rană prin care se scurge tot sângele din trup". Doare? Scurgerea sângelui din trup nu e dureroasă, după cum ne asigură medicii hematologi, după cum depun mărturie sinucigașii care își ratează acțiunea. Dimpotrivă, e vorba de o plăcere dramatică, de o liniște care se insinuează în carne, în inimă, în creier. Sângele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noi. Mi-am amintit de un cântec pe care Îl cânta tata: „Pe Drum, cu spini Încununat, / Cu Crucean spate, nemâncat / Iisus azi trece iar. E cald și Crucea este grea, / Sudori se scurg pe Fața Sa / Și spinii Îl dor amar. / El urcă În tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / În scumpa Fața Sa”. Înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ne bucure, că ne iubește mult și adevărat. Slavă Ție, Doamne! Slavă Bunătății Tale, Doamne! Slavă Iubirii Tale, Doamne! Ce să mai zic? Atmosfera sacră și sfințitoare ne-a transformat pe toți. Parcă ne-am născut din nou. Nu ne doare nimic trupește sau sufletește. Avem ceva bun, ceva sfânt În noi. Ne-a transformat sfințenia lui Dumnezeu. El este prezent În noi, În inimile noastre. Locuiește În noi. Ce bine ar fi să putem păstra În sufletul nostru acea sfințenie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lumii, vin să se roage. Se roagă lui Dumnezeu În fața zidului, să-i vezi cum pun capul pe zid, Îl sărută, Îl Îmbrățișează, se roagă În taină; fiecare În legea lui se descătușează tot și-și spune tot ce-l doare și-l apasă pe suflet. Bărbații aparte și femeile aparte. Între bărbați și femei este un gard care-i desparte. Când pleci de acolo parcă ești altul. Ți-ai lăsat povara lui Dumnezeu, ți-a luat sarcina care o duci
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
jos, la poalele muntelui. Greu am urcat pe munte și tot greu am coborât. E cu anevoie de coborât, că picioarele și genunchii slăbănogiți nu te mai ajută la mers. Și vrând-nevrând te mai poticnești, mai cazi. Oricum, nu te doare nimic atunci când cazi, e ca și cum te-ar atinge un fir de iarbă. Grija și Mila lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, dimineața la ora 6 am ajuns la mănăstire, jos. Dragii mei frați și surori În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Drept Zălog și Legământ. Dragostea din cer coboară Și e viață pe pământ Cine o are-i lucru mare Poate ajunge chiar un sfânt. Dacă ajută pe oricare Frânt, nenorocit În drum, Turnând dragoste și milă, Peste rănile ce-l dor. Și apoi nu-l părăsește Iubitor și rugător Lui Iisus smerit se roagă Să-l primească-n a Lui turmă Iar Iisus atunci deschide Cu drag brațele amândouă Și În turmă il primește Bucuros de-o oaie nouă. Iisuse bun
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Pasăre Măiastră (bis) Părinte Iubit! (bis) Pe Drum cu Spini Pe drum cu spini Încununat Cu Crucea-n spate nemâncat Iisus azi trece iar, E cald și Crucea-i este grea Sudori se scurg pe Fața Sa Și spini-L dor amar Ia uite cum se uită Blând La ce-i care-L hulesc scuipând În scumpa Față a Sa. El urcă În tăcere dealul Golindu-și singur paharul Ce-a fost dat să-l bea Dar pentru ce răbdare-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ce an ? A.M.: - Până în anul 2005, când atunci a fost și lichidată Nicolina. Treizeci de ani fără o lună, 2005 decembrie s-a lichidat, și pe 14 ianuarie făceam 30 de ani. S. P.: - Și ? A.M.: - Regret și acuma, mă doare sufletul când trec pe-acolo..., când văd ruinat tot, mi se face un gol de stomac... S. P.: - Ați spus că ați făcut școala profesională, ați mai continuat cu altceva?... știu că se făceau școli de maiștri... A.M.: - Nu. Asta
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
că se dărâmă toate. Am intrat în bancă ș-acum îs datoare până peste cap... S. P.: - Am înțeles... A.M.: - Și vă dați seama: te gândești că te trimit iar, în fără salariu, cu ce plătești datoriile ?... Ș-asta mă doare cel mai tare, cred că de asta... nu ai, nu ai chef să mai zâmbești... S. P.: - Asta așa-i... A.M.: - ...Ăsta a fost visul meu, c-o să ies la pensie, chiar, dac-am intrat în șomaj, în 2005, m-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Îmi simțeam fața umflîndu-mi-se. M-am așezat pe pat lîngă Herman. Degetele mi se-ngroșaseră, se dublaseră-n volum. - Așa, a zis Herman. E-n regulă? - Nu. Buzele mi-erau tumefiate, ca și cum aș fi fost lovit peste gură. Capul mă durea groaznic. Am Început să mă plimb prin cameră, fiindcă aveam o teorie vagă cum că dacă-mi stimulez circulația, sîngele o să Împrăștie codeina. După o oră m-am simțit ceva mai bine și m-am dus la culcare. Herman mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Îmbiba hainele. Mă lua cu valuri de frig și de căldură, ca și cum o ușă de cuptor s-ar fi tot deschis și Închis lîngă mine. M-am Întins pe patul de metal, prea slăbit ca să mă pot mișca. Picioarele mă dureau și mi se contractau În așa hal, că orice poziție era de nesuportat, și mă-ntorceam de pe-o parte pe alta, bălăcindu-mă-n hainele mele fleașcă. O voce de negru cînta „Scoală-te, femeie, scoală, mișcă-ți curu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și i-a acoperit toată fața. Îmi simțeam ochii rostogolindu-se În orbite. Mi-am revenit după cîteva ore. Pat plecase. Eram Întins pe pat, cu gulerul desfăcut. M-am ridicat și am căzut În genunchi. Eram amețit și mă durea capul. Îmi lipseau zece dolari din buzunarul interior. Cred că se gîndise că n-o să mai am nevoie de ei. Peste cîteva zile m-am Întîlnit cu Pat În același bar. - Doamne Sfinte, a zis el, am crezut c-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
revistă. A ridicat ochii. - De ce? Vrei? - Da. - O aduc imediat. Ike s-a-ntors după două ore. - A trebuit să-l aștept pe gagiu să vină de la masă ca să-mi deschidă seiful de la hotel. Îmi țin marfa-n seif. Așa nu mă doare capu’. Le-am zis la hotel că e praf de aur, pe care-l folosesc la ... - Da’ ai adus-o? - Da, am adus-o. Unde-ți sînt ustensilele? - În baie. Ike s-a Întors din baie cu ustensilele și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ochii-nchiși, În camera care se-ntuneca. Ike Bătrînu’ a intrat cu un doctor și-a aprins lumina. Un doctor chinez - unul dintre rețetarii lui Ike. A spus că nu era uremie, fiindcă puteam să fac pipi și nu mă durea capul. - Cum se face că put așa? am Întrebat. Doctorul a dat din umeri. Ike a spus: - Zice că nu-i nimic grav. Zice că tre’ să te-oprești din băut. Zice că mai bine te-ntorci la aialaltă decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rugasem de Cos tache să mi le iau la Pasărea și la nevoie să le arunc în baltă. El însă, temându-se de vreo trădare, nu mi-a îngăduit și am rămas fără nici o tingire din multele ce aveam. Mă durea mai ales că vor servi la munițiuni contra noastră. Bronzurile, statuile și lămpile fuseseră asemenea catalogate. Când a fost vorba de bustul tatii ce-mi încredințase Ionel la plecare, nu am șovăit și, pe furiș de băr batul meu, l-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
În casa aceea fusese o devastație sistematică. Institutrița, Fräulein Adelmann, lăsată în casă pentru a o păzi, scrisese dinainte în Germania de această fericită însărcinare și de la gară direct s-a coborât aci ofițerul comandant al telegrafiei fără fir. A dor mit cu gazda lui în camera Adinei; dânsa, gătită cu rochiile stăpânei, prezida prânzurile și îl trimitea la noi pentru rechiziții. Când a simțit sfârșitul, a pornit cu toate lucrurile din casă: serviciile de Copenhaga, cristaluri de Karlsbad, bibelouri, covoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
doctorii Angelescu și Leonte 288, chirurgi și vecini, dar care nu erau acasă. Eliza, întâlnită în intrare, voi să mă împiedice, dar nimic nu m-ar fi putut opri din drum. Îi sărutai mâna întinsă pe pat, deschise ochii. „Te doare?“ Făcu semn afirmativ și îi închise din nou. Sosiră frați și surori, colegi, amici și toți medicii din București. Hotărâră să nu-l miște, de teama gloanțelor, care nu știau unde se aflau, și nu-l hrăniră două zile decât
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mort de la primul glonț intrat în ceafă. Pe un cărucior de bagaje fu dus în biroul șefului de gară și se telefonă în toate părțile. Atunci numai, dr. Costi nescu observă că piciorul îi era plin de sânge și îl durea. După un ușor pansament la infirmeria gării, se pregătea să transporte corpul lui Duca la vila Costinescu, când regele ceru să fie dus la Palat. Acolo rămase până a doua zi, când sosi doamna Duca și plecară la București. Ciudat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
așa de obosit și surmenat, doarme 3 ore pe noapte, nici la masă nu se astâmpără, scrie și lucrează toată ziua și toată noaptea.“ „Nu mă supăr, doamnă, dar sunt îngrijorată și mâhnită văzând în ce stare este, și mă doare, căci pe dânsul credeam că ne putem asigura viitorul țării. Potoliți-l, căci va ajunge să fie doborât. Nu credeam că gl An to nescu, chiar furios, ar putea fi atât de nepoliticos. E un semn rău. Trebuie îngrijit.“ Și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai prolifică armă. * Prostia nu e molipsitoare, dar nici vindecabilă. * Stafiile nu bântuie vechile castele, ci mințile bolnave. * Vrăjitoria e o escrocherie bănoasă. * Din comerțul ilegal cu ciuperci câștigă mai ales doctorii și preoții. * Nu scoate dintele care nu te doare. * Taie în carne vie, dar fii cu băgare de seamă. * Ca să fii văzut, trebuie să ai ce arăta. * Dacă vrei să ieși în evidență în mod ostentativ, nu vei fi observat decât de cei ca tine. * Locul întâi nu este
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
tu însuți. * Laudele excesive sunt critici mascate. * Critica în absență se cheamă bârfă. * Bârfa este recunoscută, dar nu și legiferată. * Nu litera legii, ci spiritul ei; uneori, însă, spiritul anulează litera. * Brațele se mai odihnesc, spiritul niciodată. * O vorbă subțire doare mai mult decât o grosolănie. * În interpretări proaste, comicul devine vulgar. * Și contextul influențează textul. * A debita glume proaste nu este egal cu a fi om de spirit. * Cele mai proaste sunt spiritele... de glumă. * Obrazul subțire cu spirit se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
babei și față moșneagului” Reporterul: De ce i-ai spus fetei tale să plece de acasă? Moșneagul: Ca să nu mă mai sâcâie babă. Reporterul: De ce n-ai plecat și tu cu fața ta de acasă? Moșneagul: Pentru că sunt bătrân și mă dor picioarele. Schimba finalul constă în găsirea unui alt sfârșit poveștilor sau povestirilor cunoscute de copii.De multe ori se întâmplă că finalul povestirilor să-i întristeze pe copii și să-și dorească alt sfârșit Astfel, după lecturarea povestirii ,,Puiul” de
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]