12,731 matches
-
pseudo-TLD folosit de utilizatorii Tor pentru a indica pe loc software-ului Tor nodul lor de ieșire preferat pe care îl doresc utilizat în timp ce se conectează la un serviciu, cum ar fi un server web, fără a fi nevoie să editeze fișierul de configurare pentru Tor ("torrc"). Sintaxa utilizată cu acest domeniu este "hostname" + ".exitnode" + ".exit", astfel încât dacă un utilizator vrea să se conecteze la <nowiki>http://www.torproject.org/</nowiki> prin nodul "tor26", atunci trebuie să introducă URL-ul "<nowiki
.onion () [Corola-website/Science/337671_a_339000]
-
este o lucrare de referință dedicată literaturii universale. Primul volum a apărut în 1948, editat de câștigătorul Premiului Pulitzer William Rose Benét, fratele mai mare al scriitorului Stephen Vincent Benét. El s-a inspirat din clasicul "Dictionary of Phrase and Fable" al lui Ebenezer Cobham Brewer și a oferit un compendiu de informații curioase. Cea
Benet's Reader's Encyclopedia () [Corola-website/Science/337678_a_339007]
-
and Fable" al lui Ebenezer Cobham Brewer și a oferit un compendiu de informații curioase. Cea de-a doua ediție a apărut în 1965 și a avut adăugate ilustrații. Mai disponibilă pe scară largă este cea de-a treia ediție, editată de Katherine Baker Siepmann și publicată în 1987. Această ediție prezintă contextul în care au trăit mai multe personalități literare, extinzându-se tot mai mult în domeniul literaturii internaționale. Jeppe Aakjaer, de exemplu, apare ca un scriitor care „a fost
Benet's Reader's Encyclopedia () [Corola-website/Science/337678_a_339007]
-
Alexander Philips Nixon, Principesa Maria. Accesul presei este liber. Lansarea volumului “Anul Regal” Vineri, 6 mai 2016, la ora 18, în Foaierul Sălii Radio din Strada General Berthelot, va avea loc lansarea volumului „Anul Regal”, publicat de Editura Adenium și editat de Daniel Șandru și Alexandru Muraru. Vor prezenta volumul editorii lui, dnii Șandru și Muraru, precum și jurnaliștii Liviu Mihaiu și Ovidiu Nahoi. Vor lua parte Principele Radu, Principesa Elena și dl Alexander Philips Nixon, Principesa Maria. Accesul presei este liber
Anunțul Familiei Regale cu privire la sărbătorirea Coroanei Române by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101178_a_102470]
-
articol științific și cu povestirea fantastică "Cum am găsit piatra filosofală", pentru care i s-a acordat premiul I al ziarului), "Revista Fundațiilor Regale", "Cuvântul" (în care a publicat în 1926 "Romanul adolescentului miop"), "Universul", "Viața literară". MIRCEA ELIADE. A editat revistele "Zamolxis. Revue des etudes religieuses" (Paris, 1939-1942, redactor-șef), "Antaios" (Stuttgart, 1960-1972, împreună cu Ernest Junger) și a condus publicația "History of religions" (Chicago, 1961—1986). A mai redactat, împreună cu V. Ierunca, periodicele " Caiete de dor" (1951-1957), "Ființa românească" (1963-1968
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
Jurnalul Muzeului Boemiei] din 1830) și "Maria Stuart" de Schiller (publicată în 1831). În 1816 a devenit membru al Societății Latine din Jena. Șaptesprezece poezii scrise de Šafárik în acea perioadă (1815-1816) au apărut în suplimentul literar "Prvotiny pěkných umění", editat de Jan Nepomuk Norbert Hromádka la Viena, și l-au făcut cunoscut pe Šafárik în Ținuturile Cehe și Slovace. În Jena, care i-a plăcut foarte mult lui Šafárik, el a învățat să aplice metodele științifice în studii și și-
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
revistei "Časopis Českého musea", iar din 1841 a fost custode al Bibliotecii Universității Caroline din Praga. În Praga, el a publicat cele mai multe dintre lucrările sale, mai ales opera sa principală " Slovanské starožitnosti" („Antichități slavone”) în 1837. De asemenea, el a editat primul volum al cărții "Výbor" (selecții din vechii scriitori cehi), care a apărut sub auspiciile Societății Literare din Praga în 1845. În acest scop el a elaborat o gramatică a vechii limbi cehe ("Počátkové staročeské mluvnice"). În colecția de articole
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
desăvârșirii unității statului național român. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de către alte periodice. Ulterior desființării "Primului Corp de Voluntari", ziarul România Mare a fost editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie a voluntarilor și soldaților români în Franța și Italia”". Înainte de plecarea spre Iași pentru a se încadra în Armata Română, membrii "Corpului de Voluntari
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din inițiativa lui Victor Deleu, sume de bani necesare acoperirii multor nevoi. Dupa război, voluntarii români (incluzându-i și pe cei proveniți din Franța sau Italia) s-au organizat în "„Uniunea foștilor voluntari din Războiul pentru Întregirea neamului”" și au editat "„Gazeta voluntarilor”", organ de presă care a apărut între anii 1923 și 1937. Președinte al "Uniunii foștilor voluntari" a fost ales comandantul de la Darnița - fostul sublocotenent Victor Deleu, funcție pe care a deținut-o până la sfârșitul vieții. În perioada 29-30
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pentru replantarea teilor au continuat până în august 2015, când reprezentanți ai societății civile au predat primarului interimar, Mihai Chirica, un proiect complet pentru replantarea teilor pe tronsonul pietonal și în zonele conexe ale Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt. Proiectul, editat de Grupul Academic din Iași în colaborare cu Asociatia Dendro-Ornamentală "Anastasie Fătu" din Iași, Grupul de inițiativă civică "Iasul Iubeste Teii" și "Centrul de resurse pentru participare publică" (CeRe) București, a primit sprijinul unor importante personalități naționale din domeniul arhitecturii
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" din 1871, nume binomial care nu s-a impus. Compatriotul lui Linné, Christian Hendrik Persoon, a redenumit specia sub numele actual "Lactarius volemus" în cartea sa "Tentamen dispositionis methodicae Fungorum in classes, ordines, genera et familias", editată în anul 1797. În sfârșit, găsim taxonul "Lactarius piperatus" al lui Persoon ca "Lactifluus piperatus" pentru lăptuca iute la savantul francez Henri François Anne de Roussel în cartea sa "Flore du Calvados et des terreins adjacens, composée suivant la méthode
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
New York Times" și "New York Herald Tribune". "The Sun" a fost cel mai conservator din punct de vedere politic dintre cele trei ziare. "The Sun" a început să fie publicat la New York la 3 septembrie 1833, ca un ziar de dimineață editat de către Benjamin Day cu sloganul „It Shines for All” („El strălucește pentru toți”). Acesta a fost un ziar ieftin, în stil tabloid. "The Sun" a avut un conținut inovator, fiind primul ziar care a raportat crime și evenimente personale, cum
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
ci masei mari de oameni ai muncii. Day și "The Sun" și-au dat seama că masele deveneau rapid știutoare de carte și au demonstrat că se poate obține profit prin vânzarea către acei oameni. Înaintea lui "The Sun", tipografiile editau ziarele, adesea în pierdere. O ediție de seară a fost introdusă în anul 1887. Frank Munsey a cumpărat ambele ediții în 1916 și a fuzionat "Evening Sun" cu "New York Press". Ediția de dimineață a lui "The Sun" a fost fuzionat
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
modă full-time în istoria jurnalismului american. Filmul "Deadline - U.S.A." (1952) este o poveste despre desființarea unui ziar din New York numit "The Day", vag inspirat din vechiul "New York Sun", care s-a închis în 1950. Ziarul original "Sun" a fost editat de către Benjamin Day, iar numele ziarului din film era joc de cuvinte (a nu se confunda cu ziarul real cu același nume din New London, Connecticut). Antetul original al paginii principale a ziarului "Sun" este vizibil într-un montaj de
The Sun (New York) () [Corola-website/Science/336314_a_337643]
-
1975 Bodo a părăsit Teatrul municipal din Haifa pentru a conduce vreme de 15 ani o trupă de teatru proprie dedicată spectacolelor în limba idiș, cu care a făcut turnee prin Israel și în străinătate. La sfârșitul anilor 1970 a editat un disc de cântece în limba idiș intitulat „Idișkeit”. În anul 1992 s-a alăturat trupei noului teatru în limba idiș înființat la Țel Aviv - Idișpil. Bodo a jucat în majoritatea producțiilor acestui teatru, de exemplu în „Vrăjitoarea” de Avraham
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
lui Charles Baudelaire. Prima traducere în limba română a fost realizată de scriitorul și criticul literar Ion Hobana și publicată sub pseudonimul Horia Banu în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, anul XI, 15 aprilie 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. Povestirea a fost tradusă apoi de Petre Solomon (publicată în volumul "", tipărit în 1968 de Editura Tineretului din București, pp. 170-190), de Florența Drăghicescu (publicată în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. Povestirea a fost tradusă apoi de Petre Solomon (publicată în volumul "", tipărit în 1968 de Editura Tineretului din București, pp. 170-190), de Florența Drăghicescu (publicată în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași, reeditată în vol. "Misterul lui Marie Rogêt. Schițe, nuvele, povestiri. 1843-1849
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
de Editura Tineretului din București, pp. 170-190), de Florența Drăghicescu (publicată în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași, reeditată în vol. "Misterul lui Marie Rogêt. Schițe, nuvele, povestiri. 1843-1849" (2008) și "Cărăușul de aur și alte povestiri" (2011) ale aceleiași edituri). „Mellonta Tauta” este o povestire științifică în care Edgar Allan
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
Dârțu, Ed. Casă de Edituri Venus, Iași, 2004, Dicționar întocmit cu sprijinul Academiei Oamenilor de Știință din România, Ediție selectivă, pag. 164 - 173; American Biographical Institute îl nominalizează în 2005 în Contemporary Who's Who of Professionals; Fotografia - document etnografic, editat de Consiliul Județean Cluj și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, Ed. Hiperborea, Cluj, 2007, pag.26; Albumul-Catalog, Enciclopedia Personalităților din România - Hübners Who is Who, Enciclopedia biografica a femeilor și bărbaților contemporani cu carieră de succes
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
a femeilor și bărbaților contemporani cu carieră de succes din România, Ediția a II-a, 2007, publicată în Elveția, pag.559; Povestiri despre Iași și despre ieșeni - Constantin Ostap, Ed. Vasiliana’98, Iași, 2008, pag.212; Național Salfoto Buzău 2008 - editat de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Cultural Buzău, Ed. Editgraph, Buzău, 2008; Scriitori și publiciștii ieșeni contemporani, Dicționar 1945 - 2008, Nicolae Busuioc, Florentin Busuioc, Ed. Vasiliana’98, Iași, 2009, pag. 359; Fotografia - document etnografic, Photography - ethnographic document, editat
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
editat de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Cultural Buzău, Ed. Editgraph, Buzău, 2008; Scriitori și publiciștii ieșeni contemporani, Dicționar 1945 - 2008, Nicolae Busuioc, Florentin Busuioc, Ed. Vasiliana’98, Iași, 2009, pag. 359; Fotografia - document etnografic, Photography - ethnographic document, editat de Consiliul Județean Cluj și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, Ed. S.C. Clear Vision Prinț S.R.L. , Cluj, 2009, pag.40, 41; Liga scriitorilor români. Dicționar biobibliografic - Anda Dejeu, vol. 1, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, pag
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
41; Liga scriitorilor români. Dicționar biobibliografic - Anda Dejeu, vol. 1, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, pag. 189, 190; Istoria literaturii scriitorilor români postrevoluționari (1989 - 2010) - Mihai Marcu, Editura Socrate, Craiova, 2011, pag. 482 - 485; Fotografia - document etnografic, Photography - ethnographic document, editat de Consiliul Județean Cluj și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, Ed. Tradiții Clujene, Cluj, 2011, pag. 103, 104; Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică - Marian Petcu, Ed. Polirom, 2012, pag. 1061; Artă Naivă Județul
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
N. Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, Vasile Voiculescu, Anton Holban, T.T. Braniște, cu eseuri de C. Noica și V. Bârna, cu cronici literare de Oct. Șuluțiu. Acest lucru a fost urmat în 1933 de "Herald", un buletin literar editat împreună cu Miron Suru. Au contribuit la această din urmă publicație: [Eugène Ionesco]], Eugen Jebeleanu, Emil Botta, Vasile Voiculescu și Anton Holban. Între 1931-1932, Neagu Rădulescu frecventează Cenaclul Sburătorul, citește proze și prezintă caricaturile tuturor participanților. Este remarcat de Eugen Lovinescu
Neagu Rădulescu () [Corola-website/Science/336370_a_337699]
-
a mutat în Ohio pe când era copil. În anii adolescenței și la începutul anilor '20, el a predat la o școală, a strâns bani și a studiat timp de trei ani la Ohio University din Athens, Ohio. Apoi, el a editat ziarul "Spectator" din Wilmington, Ohio, dar și-a vândut participația în 1823. În anul următor, Reynolds a început un turneu de conferințe cu John Cleves Symmes, Jr. Reynolds a acceptat teoria lui Symmes că pământul este gol în interior. Ideea
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
1821, John Scott, editor al , s-au luptat în duel cu Jonathan Henry Christie cu privire la declarațiile calomnioase din revistă. John Scott a fost împușcat și ucis. Până la mijlocul anilor 1820 Lockhart și Maginn au plecat la Londra, primul pentru a edita "Quarterly" și al doilea pentru a scrie la o serie de reviste, deși în principal pentru "Fraser' s Magazine". După aceasta, John Wilson a devenit de departe cel mai important editorialist al revistei și i-a dat o mare parte
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]