14,807 matches
-
ocrotitoare și tristă. Mi-e așa de grije de tine să nu-ți fie frig, să nu-ți fie foame. Nu știu de ce îmi aduc acum aminte de tine la 4 ani, în capotul de noapte de flanelă albă, în genunchi făcându-ți rugăciunea. Mi-e dor de tine, de totdeauna, Mamina II Sâmbătă, 6 decembrie [1947] [...] Eri o zi grea, cu cinci ore pline de explicații și stăruințe 8-1; în galop acasă și la 2.20 la Crematorium unde era
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de singurătate, tu nu trebuie să te întorci. Cei patru expulsați, sau câți sunt, sunt în oraș. Îți închipui ce vi s’ar întâmpla vouă. Te iubesc, Monică. În această iubire voi încerca să prind putere, mă voi târî în genunchi să trăiesc, să te revăd. De multe ori îmi spun că astfel de iubire e o nebunie, și cer tinereții tale să iubești, să-ți faci viața, să te măriți, să ai copii, ca nicio dată să nu cunoști tragedia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
continuat turul complet al bisericilor; vinerea trecută am vizitat șapte. Dimineața trei și după-amiaza patru. Bisericuța Bucur, prima biserică din București, inima orașului, înălțată pe un deal, mi-a oferit slujba cea mai emoționantă. Lumea a ascultat toată slujba în genunchi, chiar și preotul a oficiat în genunchi. Era mișcător și cumplit, ca în vremurile de cataclism, de credință disperată. Mireasma de tămâie și de ceară parfumată cu esențe de flori, slujba cântată pentru toți cei îngenuncheați, toate acestea sfâșiau inimile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am vizitat șapte. Dimineața trei și după-amiaza patru. Bisericuța Bucur, prima biserică din București, inima orașului, înălțată pe un deal, mi-a oferit slujba cea mai emoționantă. Lumea a ascultat toată slujba în genunchi, chiar și preotul a oficiat în genunchi. Era mișcător și cumplit, ca în vremurile de cataclism, de credință disperată. Mireasma de tămâie și de ceară parfumată cu esențe de flori, slujba cântată pentru toți cei îngenuncheați, toate acestea sfâșiau inimile; lacrimile curgeau încet și cădeau pe lespezi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zice, în timpurile astea -, ar fi să nu mă mai ai alături? Ce s ar întâmpla cu adâncile rădăcini în trecut, cu viața pur exterioară pe care o trăiești acum? Nu, nu-mi place deloc. Te rog, te rog în genunchi, mărită-te, dacă Cinci te cere. Mărită-te cu el. Prietenia voastră care durează de cinci ani dovedește clar că e capabil, totuși, de un atașament profund. Aici toată lumea ar fi de acord și ar fi încântată! Îți spun sincer
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tresare, se ridică și începe să se frece la ochi. Are cârlionții turtiți, iar ochii albaștri deschis îi sunt și mai roșii decât dimineață, când mi-a răspuns la ușă. Un tricou gri vechi îi acoperă trupul costeliv, iar un genunchi osos iese prin blugii tăiați, împreună cu coaja unei bube pe care și-a făcut-o în weekend, cu rolele. Arată ca un puști de zece ani, căruia i-au dat tuleiele. — Becky! zice cu privirea încețoșată. Salut! Ce faci aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
preferi pe Donna Karan în locul meu? — Normal că nu! Dar zău, cel puțin există, cusăturile sunt chiar cusute... — Îmbracă-te cu rochia mea. — Danny... — Îmbracă-te cu rochia mea! Te rog! Se aruncă pe podea și vine spre mine, în genunchi. O să fiu gata, o să lucrez toată ziua și toată noaptea. — Nu avem toată ziua și toată noaptea! N-avem decât vreo... trei ore. — Atunci o să lucrez trei ore neîntrerupt. Nonstop! — Chiar poți să faci un corsaj brodat, cu balene, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și o grădină de trandafiri protejată de ziduri, toată numai straturi de flori, alei cu pietriș și garduri vii, și ăsta e locul în care Tarquin a cerut-o de nevastă pe Suze. (Se pare că chiar a pus un genunchi pe pământ și, când s-a ridicat, avea pietriș lipit de pantaloni. Ăsta e Tarquin.) În dreapta e un vechi teren de tenis și pe urmă iarbă pur și simplu, până la un gard viu, dincolo de care e cimitirul bisericii din sat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aduc ideile în fața celor care le vor iubi, începe iar Danny. Unica mea dorință este ca cineva, într-o zi, să poarte o haină făcută de mine și să se simtă transformat. Și mă târâi mergând în mâini și pe genunchi, și toate ușile mi se trântesc în față... — Hai, gata! zice Christina, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată. Vrei să-ți dau șansa vieții tale? Dă-mi să-ți văd creațiile. Se lasă o tăcere intrigată. Îi arunc lui Danny
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în chestia asta, pentru a face un lucru cu adevărat special. Nu poți să fugi pur și simplu în lume! Trebuie să înfrunți singură toate astea, chiar dacă asta înseamnă să-ți ceri scuze la patru sute de persoane în parte, în genunchi. Dacă fugi, atunci... ești doar o egoistă nesimțită și lașă. Se oprește respirând precipitat și îl aud pe Ernie plângând în surdină, în fundal. Sunt complet șocată, de parcă tocmai mi-ar fi dat o palmă zdravană peste față. — Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
20 de prozatorul odessan Isaac Babel, este simptomatic În acest sens. În timpul pogromului din 1905, desfășurat la Nikolaev pe Bug (și În alte târguri evreiești din vestul Ucrainei), copilul de 11 ani Își privește cu umilință tatăl târându-se În genunchi și cerșind milă În noroi, la picioarele calului unui ofițer cazac. Bunicul fusese ucis, iar prăvălia tatălui devastată. Închizându-și ochii, copilul se imaginează făcând parte dintr-o grupare evreiască de autoapărare, trăgând cu pușca În pogromiști <endnote id="(793
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
steagului roșu cu ciocan și secere. Acesta a felicitat-o pe directoarea școlii, „...Eugenia Avocat Herșcovici” amintindu-i de „...educația progresistă” ce trebuia să guverneze programele școlare. a.o. Comuniștii - majoritari Într-un comitet Făcându-și loc cu coatele, cu genunchii și cu cine mai știe ce organe cât de cât contondente, bolșevicii evrei din Huși Începuseră să ia fața celorlalte partide ce mai funcționau, târâș-grăpiș, În epocă. Astfel, În „Raportul de activitate pentru perioada 23 februarie - 1 aprilie 1947” am
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Evreii În număr de 3-4. Poartă măști (caracteristice spectacolelor tradiționale). Se Încing cu un brîu și În mîini au cîrje”. Și cu asta, basta! „Jidanul” „Vălăretului” de la Bogdănița, fusese descris astfel: „Poartă un trenci sau un raglan lung pînă la genunchi, rufos și zdrențăros. Pe cap are o pălărie Înaltă. Pe față Își trage o mască cu coarne de drac, vopsită În negru, cu nas roșu ascuțit, cu mustăți mici, zburlite și Încîlcite. În mîini duce o cîrjă și un coș
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
era repetat mai multe zile la rând. Deținuților supuși la o astfel de tortură li se dislocau oasele metatarsiene. Bătaia pe capre. Considerată ca fiind cea mai „obișnuită” metodă de tortură fizică. Deținutul era legat de mâini și de picioare, genunchii trecuți printre brațe, iar pe sub genunchi și brațe i se introducea un baston, care era ridicat cu victimă cu tot pe două birouri. Căzut cu capul În jos, deținutul era bătut cu cruzime. Metoda tapetului. Deținutul era legat la mâini
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
rând. Deținuților supuși la o astfel de tortură li se dislocau oasele metatarsiene. Bătaia pe capre. Considerată ca fiind cea mai „obișnuită” metodă de tortură fizică. Deținutul era legat de mâini și de picioare, genunchii trecuți printre brațe, iar pe sub genunchi și brațe i se introducea un baston, care era ridicat cu victimă cu tot pe două birouri. Căzut cu capul În jos, deținutul era bătut cu cruzime. Metoda tapetului. Deținutul era legat la mâini, la glezne și la ochi. Pus
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de luptă în cel de-al doilea Război Mondial, i s-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară și Veteran de război. Anii i-au gârbovit umerii și i-au înțepenit genunchii greu încercați în război. Juristul Octavian Davideanu a trecut în neființă în ziua de 7 ianuarie 2003 și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea Iași. REFERIRI ARTICOLE : -IOLU, LIVIU, Omul c-un secol școală, „Opinia studențească”, nr. 116, 5-11 noiembrie
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
sunt ușor nefirești deoarece, de regulă, apar tot felul de valori în roșu care trebuie corectate. Continuă să studieze marea de măsurători, apoi găsește ceva în neregulă cu articulațiile, mai ales în zona picioarelor. Aprob frenetic explicând că am un genunchi pe care cred că l-am lovit cândva deoarece mă doare din când în când, mai ales după multă mișcare. Evident, mă bucur că ceva a ieșit totuși, altminteri demonstrația ar fi complet sterilă. Leslie pare să gândească și ea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nou!), este o Shipibo din zona Pucallpa, situată cam la o oră de zbor în sudul Iquitosului, întinsă de-a lungul râului Ucayali. Eliza are cam patruzeci de ani, este îmbrăcată cu o bluză roz strălucitoare și o fustă până la genunchi de culori mai șterse și poartă pe cap o ciupilică cilindrică, înaltă de vreo cincisprezece centimetri, caracteristică portului indigenilor shipibo. Eliza povestește cum tatăl ei a fost șaman și ea a crescut pe lângă tot felul de ceremonii, dar decizia de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
bucată de mers printr-o pădure virgină, prin noroi, până la destinație. Unii din grup, printre care și eu, am fost prevăzători și avem cizme lungi de cauciuc cumpărate special din Iquitos. Restul înoată desculți prin noroiul care uneori ajunge până la genunchi. Ajungem într-o poiană deschisă în mijlocul căreia este o maloca mare, circulară, cu câteva extensii în spate. Desenul este similar cu Soga del Alma, templul organizatorilor conferinței, doar că maloca este mult mai mare, pare construită cu ceva mai multă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
prin orice mijloace. După noaptea tensionată, fix de confesiunea asta nu am eu nevoie. Coborâm către malul noroiat și auzim brusc pași grăbiți în spatele nostru. Mă întreb de unde atâta trafic la patru dimineața apoi piciorul mi se scufunda brusc până la genunchi în noroi, cad în genunchi încercând să-l scot, și simt pașii chiar lângă noi. Ridic privirea și aud un bună dimineața al unui sătean care trece grăbit pe lângă noi. Apuc brațul protector al lui Chris și nu îi mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tensionată, fix de confesiunea asta nu am eu nevoie. Coborâm către malul noroiat și auzim brusc pași grăbiți în spatele nostru. Mă întreb de unde atâta trafic la patru dimineața apoi piciorul mi se scufunda brusc până la genunchi în noroi, cad în genunchi încercând să-l scot, și simt pașii chiar lângă noi. Ridic privirea și aud un bună dimineața al unui sătean care trece grăbit pe lângă noi. Apuc brațul protector al lui Chris și nu îi mai dau drumul până la urcatul în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de prețioasă ! (scuze pentru versuri, dar cred că se potrivesc), e singura pe care o cunoaște realizatoarea n-a ieșit niciodată din ea. De la un punct încolo, Marie Antoinette arată și sună ca reveria unei eleve pretențioase care leagănă pe genunchi manualul de istorie deschis la capitolul despre eroina ei preferată, în timp ce ascultă muzica ei preferată. Problema mea cu genul ăsta de reverie nu e că stă în calea oricărei prospectări istorice sau psihologice (deși stă : filmul are la fel de multă forță
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
portiera mașinii dar nu puteam să înțeleg poziția în care mă aflam și de ce nu găsesc mânerul să deschid ușa. Dumnezeu a lucrat în așa fel ca soția mea să fie aruncată din mașină, având doar o ușoară contuzie la genunchiul stâng și cu o eșarfă pe care o avea la gât, a reușit să facă semn unui TIR ce venea spre noi cu mare viteză. (Era noapte și având farurile avariate, mașina nu mai era vizibilă). Soția mea striga cu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
i se frângea văzând atâtea suflete fără Hristos. Mulți îl criticau, dar el nu ținea cont de criticile lor și drept urmare și-a continuat lucrarea acolo, în Africa. El spunea: ,, Am călătorit cu mâinile sângerânde și cu pantalonii rupți în genunchi. Nu voi pune preț pe averea mea, decât în legătură cu Împărăția lui Dumnezeu. Voi dărui sau voi păstra orice, după cum dărnicia sau păstrarea vor promova Împărăția Aceluia de care se leagă speranța mea și să pot identifica nu numai în cuvânt
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
se descurcau greu cu banii se adaptau repede la astfel de situații. Un “frate” care candida din partea unui anumit partid a promis că va termina locașul și a oferit unor frați sărmani din comunitate câte 50 Euro, iar aceștia, în genunchi îi sărutau mâna. Nu a ajuns în funcția dorită și nici locașul de închinare al lui Dumnezeu nu l-a mai terminat, așa cum a promis. Au stat zidurile neridicate, doar fundația exista și câțiva stâlpi, timp îndelungat (aprox. 3 ani
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]