13,535 matches
-
toți. Pentru a da satisfacție legionarilor, la 6 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu îl scoate din cadrele active ale Armatei pe comandantul Jandarmeriei, generalul Ion Bengliu. În aceeași zi ofițerii, subofițerii și trupa (activi și de rezervă) de jandarmi depun Jurământul de credință, Regelui Mihai I și Conducătorului Statului. Cu această ocazie noul comandant al Corpului de Jandarmi generalul Ioan Topor afirma: „să fim demni de situația noastră în Stat și de încrederea ce ni s-a arătat întotdeauna, fiindcă vreau
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
o dezvoltată ură de clasă și o voință nestrămutată de a nimici dușmanul prin luptă, necruțându-și nici viața; c/. Să aibă o vigilență ascuțită și veșnic trează; să fie pătruns de o disciplină de fier și să respecte întocmai jurământul militar, prescripțiunile regulamentelor și instrucțiunilor militare; d/. Să-și însușească o înaltă măestrie militară; să dovedească inițiativă creatoare, activitatea dinamică și ingeniozitate în acțiuni; să fie capabili să înșele cu dibăcie inamicul; e/. Să știe a folosi în mod just
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
drapelul României, la senestra celui din urmă. Arborarea drapelului României la manifestările care se desfășoară sub egida organizațiilor internaționale se face potrivit reglementărilor și uzanțelor internaționale. Drapelul de luptă este scos din vitrină la solemnitatea prezentării sale, la festivitatea depunerii jurământului militar, la paradele trupelor și revistele de front, la predarea sau luarea comenzii unității respective, la darea onorurilor militare în cadrul funeraliilor militare, sau în alte ocazii dacă se ordonă acest lucru. Pavilionul navei trebuie ridicat zilnic la bastonul de la pupa
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
de fapt cu regele lor sau despre eforturile care trebuiau depuse pentru organizarea unei cruciade pentru salvarea lui Ludovic. După ce au fost împrăștiați, câțiva dintre ei au ajuns în Aquitania și Anglia. Dor câțiva dintre ei au ajuns să depună jurămintele cruciate și au participat cu adevărat la luptele cu musulmanii. O altă mișcare a apărut în mai 1320 în Normandia, unde un cioban adolescent a pretins că a fost vizitat de Sfânul Spirit care i-a poruncit să lupte cu
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
în timpul războiului, în timp ce tatăl și bunicul său au stat la Londra împreună cu guvernul norvegian în exil. Unul dintre momentele notabile pe care și le amintește din acea perioadă este că a stat în spatele lui Franklin D. Roosevelt când a depus jurământul celui de-al patrulea mandat la Casa Albă în 1945. Aceste experiențe din copilărie se întrevăd într-o urmă de accent american atunci când vorbește în engleză. La sfârșitul războiului, în 1945, prințul Harald s-a întors în Norvegia împreună cu familia
Harald al V-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/306956_a_308285]
-
a fost pasionat de vâsle. În 1960 a vizitat Statele Unite cu ocazia aniversării a cincizeci de ani de la înființarea Fundației americano-scandinave. Prințul Moștenitor Harald a participat la Consiliul de Stat pentru prima dată la 27 septembrie 1957 și a depus jurământ pe Constituția Norvegiei la 21 februarie 1958. În același an a fost pentru prima oară regent în absența Regelui. După o relație de nouă ani, Harald s-a căsătorit cu Sonja Haraldsen la Oslo la 29 august 1968, o căsătorie
Harald al V-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/306956_a_308285]
-
candidaților de a exercita funcțiile de judecător și avocat general în cadrul Curții de Justiție și al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor membre să facă nominalizările (art.255 TFUE). Înainte de a-și exercita funcția, judecătorii depun în fața Curții de Justiție următorul jurământ: „Jur să îmi exercit funcția cu deplină imparțialitate și potrivit conștiinței; jur să nu divulg nimic din secretul deliberărilor.” Imediat după depunerea jurământului, judecătorii semnează o declarație prin care își iau angajamentul solemn de a respecta, pe durata funcției lor
Tribunalul de Primă Instanță () [Corola-website/Science/306976_a_308305]
-
facă nominalizările (art.255 TFUE). Înainte de a-și exercita funcția, judecătorii depun în fața Curții de Justiție următorul jurământ: „Jur să îmi exercit funcția cu deplină imparțialitate și potrivit conștiinței; jur să nu divulg nimic din secretul deliberărilor.” Imediat după depunerea jurământului, judecătorii semnează o declarație prin care își iau angajamentul solemn de a respecta, pe durata funcției lor și după încetarea acesteia, obligațiile care decurg din această funcție, în special îndatoririle de a da dovadă de onestitate și de discreție în
Tribunalul de Primă Instanță () [Corola-website/Science/306976_a_308305]
-
Dacă niciun candidat nu obține majoritatea absolută, se organizează alte tururi de scrutin până aceasta este obținută. Mandatul grefierului este de șase ani. După expirarea mandatului, aceeași persoană poate fi aleasă grefier din nou. Înainte de exercitarea funcției, grefierul depune un jurământ care are același conținut ca și pentru judecători. Tribunalul poate numi, urmând aceeași procedură, unul sau mai mulți grefieri adjuncți care să îl asiste pe grefier. Grefierul are următoarele atribuții: Tribunalul judecă: Împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunal în aceste materii
Tribunalul de Primă Instanță () [Corola-website/Science/306976_a_308305]
-
iunie la Constantinopol pentru a obține recunoașterea noii situații a țării de către Poartă, însă proiectul propus de aceasta era inacceptabil, astfel încât a fost respins de partea românească, care a demarat redactarea unei contrapropuneri. La 30 iunie 1866, Carol I depunea jurământul pe Constituție. Guvernul însă nu a ținut mult, din cauza neîncrederii dintre liberalii radicali (C.A. Rosetti și Ion C. Brătianu) și conservatorii lui Catargiu. Aceasta a fost potențată de respingerea soluțiilor financiare ale liberalilor radicali și de negăsirea unui punct
Guvernul Lascăr Catargiu (1) () [Corola-website/Science/306972_a_308301]
-
Oradea (1660). Partizanii lui Barcsay s-au regrupat sub steagul lui Ioan Kemény, care voia pentru sine tronul și care se confruntă cu Acațiu Barcsay lângă Ormeniș. Acațiu Barcsay, învins, abdică la 31 decembrie 1660 și își absolvă susținătorii de jurământul de supunere. Este luat apoi prizonier și condamnat la închisoare în fortăreața Chioar (Kövár). A fost ucis în timpul escortării spre locul de detenție, în primele zile ale lui 1661. Pe cheltuiala sa a fost tipărit în anul 1648 catehismul catolic
Acațiu Barcsay () [Corola-website/Science/307816_a_309145]
-
șederii la Grenoble (10 decembrie 1349 până în martie 1350). La câteva zile după sosirea sa, oamenii din Grenoble au fost invitați la Place Notre-Dame, unde a fost ridicată o platformă. Tânărul Carol, așezat lângă episcopul Jean de Chissé, a primit jurământul de credință al oamenilor. În schimb, el a promis în mod public să respecte carta comunității și a confirmat libertățile acordate de Humbert al II-lea, care înainte de a semna abdicarea a acordat o ultimă amnistie tuturor deținuților, cu excepția celor
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
Blake nu știa acest lucru și l-a invitat să plece crezând că nu are ce căuta acolo. Soldatul îi răspunde injurios iar Blake îl scoate cu forța din grădină, observând că este beat. Acuzația lui Blake a venit în urma jurământului soldatului în fața unui magistrat cum că Blake l-ar fi atacat și ar fi strigat : “La naiba cu Regele”(“Damn the King”) și ar fi numit armata și poporul drept “sclavi” pe care Napoleon i-ar putea lesne cuceri. Blake
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
din anul 1693 consemnează că în sudul orașului se afla o mănăstire de călugărițe din veniturile căreia erau întreținute, în perioadele de pace, aproximativ 40 de fecioare și văduve. Toate acestea trăiau după obiceiul vechi, fără a fi depus vreun jurământ, în toată evlavia și castitatea. La începutul secolului al XVIII-lea, Biserica Hagigadar era deteriorată în urma deselor invazii inamice. Nemulțumit de starea în care se găsea biserica și dorind ca aceasta să fie reparată, unul dintre strănepoții ctitorului Drăgan Donavac
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
vizitat Anglia și s-a întâlnit cu vărul sau, Edward Confesorul, care nu avea copii pe care să-i desemneze moștenitori. Potrivit istoricilor normanzi, Edward a promis să-l desemneze pe William că moștenitorul sau. Chiar însuși Harold a depus jurământ de credință noului moștenitor. Pe patul de moarte, cu toate acestea, Edward i-a acordat regatul lui Harold Godwineson (sau Godwinson), capul familiei nobiliare în Anglia, care era mai puternic decât regele însuși. În ianuarie 1066, regele Edward a murit
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
anumite momente cele două Camere să se reunească. Rolul lor este acela de a alege Președintele Republicii, de a-l pune sub acuzația de înaltă trădare sau de atentat la Constituție pe acestă (atricolul 90), de a asista la depunerea jurământului de către Președintele Republicii (articolul 91), de a alege o treime din membrii Consiuluilui Superior al Magistraturii (articolul 104) și o treime dintre judecătorii Curții Constituționale (articolul 135). Președintele este ales pe 7 ani de către un colegiu electoral compus din membrii
Constituția Republicii Italiene () [Corola-website/Science/307451_a_308780]
-
în satul Rușii-Mănăstioara, pe atunci în Ducatul Bucovinei (Austro-Ungaria), astăzi localitate în comuna Udești din județul Suceava. Era fiul preotului Ioan Popovici și strănepot al celebrului preot Andrei din Udeștii Sucevei, cel care, în anul 1777, a refuzat să depună jurământul față de noua stăpânire austriacă. Unchiul său era Dori Popovici (1873-1950), viitor ministru pentru problemele Bucovinei în guvernele conduse de generalul Alexandru Averescu. A studiat la Gimnaziul superior din orașul Suceava (1903-1911), apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul
Traian Popovici () [Corola-website/Science/302989_a_304318]
-
și de sărbători evreii, se roagă pentru revenirea în Țara Sfântă, în care și-au cristalizat în antichitate existența statală și specificul cultural-religios, își urează să sărbătorească Paștele viitor în Ierusalimul reclădit, iar la nunți mirele sparge un pahar reînnoind jurământul de 2.500 de ani al străbunilor trimiși în robie de urgia babiloniană : Spontan și neorganizat, evrei singuri, sau familii, plecau spre Țara Israelului, în pofida condițiilor grele de viață din patria săracă și nedezvoltată și a ostilității autorităților. Au fost
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
lor sau pentru împărat îi situeaza pe samurai în relație cu cavalerii europeni din evul mediu, dar cu deosebirea că din codul samurailor lipsea idealul religios. Cel mai mare samurai, secolul al XVII-lea pe nume Miyamoto Musashi spunea că jurământul samuraiului înseamnă devotament până la moarte. Codul războinicului impunea onoare, respect față de cuvântul dat, spirit de sacrificiu și dispreț total față de moarte. Spre a evita umilința captivității, iar mai târziu spre a demonstra credința față de stăpân, sau spre a protesta împotriva
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
Lincoln a trimis fiecărui guvernator o scrisoare în care îi informa că Congresul a adoptat o rezoluție comună pentru modificarea Constituției. Lincoln era deschis posibilității unei convenții constituționale care să promoveze și alte amendamente. În drumul cu trenul către depunerea jurământului, Lincoln s-a adresat publicului și legislativelor din tot Nordul. Președintele-ales a scăpat de la Baltimore, unde un complot a fost descoperit de șeful securității lui Lincoln, . La 23 februarie 1861, el a sosit în Washington, D.C. deghizat, orașul fiind bine
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
înțeles că „țara doarme pe un vulcan” și că Sudul se pregătește de război. Donald concluzionează că „eforturile sale repetate de a evita ciocnirile în lunile dintre inaugurare și schimbul de focuri de la Ft. Sumter demonstrează că și-a respectat jurământul de a nu fi primul care varsă sânge frățesc. Dar el a jurat și să nu predea forturile. Singura rezolvare a acestor poziții contradictorii a fost ca primul foc să fie tras de confederați; așa a și fost.” La 15
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a cerut să se țină rapid alegeri în condiții generoase de-a lungul războiului. din 8 decembrie 1863, oferea grațierea tuturor celor ce nu deținuseră funcții civile de conducere în cadrul Confederației, care nu maltrataseră prizonieri unioniști și care semnau un jurământ de credință. Pe măsură ce statele din Sud erau ocupate, trebuiau luate decizii critice în ce privește conducerea lor în timp ce administrația le era reformată. De o importanță deosebită erau Tennessee și Arkansas, unde Lincoln i-a numit pe generalii Andrew Johnson și, respectiv, ca
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a salutat și a spus: „acum aparține epocilor” (în ). Trupul lui Lincoln, înfășurat în drapel, a fost escortat apoi prin ploaie la Casa Albă, de ofițeri cu capetele descoperite, în timp ce toate bisericile din oraș băteau clopotele. Președintele Johnson a depus jurământul la ora 10:00 am, cu mai puțin de 3 ore după moartea lui Lincoln. Sicriul președintelui a fost depus în Camera de Est și apoi în Rotonda Capitoliului între 19 și 21 aprilie. Sicriul fiului său Willie care murise
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
De asemenea, doar cetățenii liberi erau admiși, sclavii fiind excluși. Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor și decernarea premiilor se făceau de către magistrați numiți "Helladonike". Jocurile durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă și cu jertfe, cu defilarea concurenților și jurământul olimpic. În ziua a doua avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani după care, în ziua a treia întreceri de alergare, lupte, pugilat și pancrațiu. Cea mai disputată probă, cea de pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de
Jocuri Olimpice antice () [Corola-website/Science/302316_a_303645]
-
dispute minore. Cazuri mai grave care implicau crimele, tranzacțiile cu terenuri mari și jefuirea mormintelor erau menționate la marele Kenbet, unde prezidau vizirul sau faraonul. Reclamanții și pârâții erau așteptați să se prezinte și li se cereau să depună un jurământ că au spus adevărul. În unele cazuri, statul a preluat atât rolul de procuror cât și judecător, și putea tortura acuzații prin bătăie pentru a obține o mărturisire și numele tuturor conspiratorilor. Dacă acuzațiile erau triviale sau grave, cărturari și
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]