13,698 matches
-
și a altor infractori de calibru; de ce; de ce?... Înghesuit de gravitatea Întrebărilor, l-am văzut p 264 m moșneguț, parcă și mai negru la fața, cu voce gâjâită și data În bolboroseala, voalata de emoții nestăpânite, cu alunița de pe câmpul obrajilor parcă mai pronunțată, cu buzele tremurându-i, Împleticindu-se din genunchi dar și În cuvinte, coborât la statutul de om pitic, peste care pedeapsă lui Dumnezeu nu iartă, nici În ultima clipă. O spunea privirea și figură lui rătăcita, de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
minciunii politicianiste. Dosarul lui Iliescu, fie că se va numi al revoluției deturnate, fie al mineriadelor cosmetizate, trebuie să conțină adevărul și numai adevărul. În fața istorie nu vinovăția unuia sau altuia contează, cât mai ales moralitatea. Lacrimile și rușinea de pe obrazul și din sufletul României numai cu adevărul faptelor pot fi spălate, șterse, pentru a ajunge la demnitate. Altminteri, Ion Iliescu și sfetnicii săi Piața Revoluției: În apropiere de statuia lui Corneliu Coposu „țeapă lui Ion Iliescu” lăsată românilor amintire, simbol
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
au scris până acum despre revoluție și mineriade, În presa dar mai ales In foile care, de obicei, se citesc după alți cincizeci, plus cincizeci de ani. De ce atunci și de ce nu acum? Lacrimile și rușinea României ț târziu, de pe obrazul mamei pe cel al fiului ei - Ion Iliescu. Că și el, În multe privințe s-a comportat me Ceaușescu. Dar cu alta mască. A comunistului mai tânăr. 266 n disident ieșean acuză statul român că, prin securitate, euro, atât ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se poate realiza culcat pe spate pe masa de masaj, pat sau covor; sau așezat într-un fotoliu sau scaun cu rotile, cu ochii închiși. Urmează: 1. Relaxarea care se face prin decontractare (destinderea) feței (fruntea, ochii, buzele, gura, maxilarele, obrajii și bărbia), relaxarea umerilor, gâtului și cefei, relaxarea spatelui și a burții, relaxarea brațelor și a mâinilor, relaxarea picioarelor. Este necesară atenție la respirație (în special expirație), atenție la ritmul mișcărilor respiratorii, în așa fel ca destinderea să 294 se
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Păsările și șobolanii... dulcele miros al cloroformului... ah! Dar să nu te mai rețin, sunt sigur că ai și altceva de făcut în această zi minunată. La revedere.“ Din cuvintele lui ies proze stranii, ilustrate cu driade și bărbați cu obrajii supți. Kouvostoliitto trebuie să fie un loc teribil de trist. Markku ar vrea să scrie o poveste dark pentru copii. Probabil că eroina principală ar fi o fetiță cu mască de gaze și la fel de probabil ea s-ar plimba prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
el unul din cei doi martori nepoftiți, un ăla mustăcios și lat în spate. — De unde să știu io? — Te-am văzut cu ochii mei! insistă mustăciosul. Așa-i că l-am văzut, Cornele? Minte, uite-l cum minte așa, de la obraz! — Da, minte de la obraz, repetă mai încet cel numit Cornel. — Ce mint? Ce mint? Gata, v-ați găsit fraieru’, aruncați măgăreața pe Aurică! Ce, mata n-ai auzit de prezumția de nevinovăție? Mustăciosul căscă ochii mari. Interveni și păgubitul, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
doi martori nepoftiți, un ăla mustăcios și lat în spate. — De unde să știu io? — Te-am văzut cu ochii mei! insistă mustăciosul. Așa-i că l-am văzut, Cornele? Minte, uite-l cum minte așa, de la obraz! — Da, minte de la obraz, repetă mai încet cel numit Cornel. — Ce mint? Ce mint? Gata, v-ați găsit fraieru’, aruncați măgăreața pe Aurică! Ce, mata n-ai auzit de prezumția de nevinovăție? Mustăciosul căscă ochii mari. Interveni și păgubitul, mai mult buimac decât furios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
s-a dat ordin de evacuare generală. Polițiștii comunitari din intersecțiile mari și-au luat figuri de filosofi pogorâți din dubă-n agora, supraveghind haosul general. Nu am încă de unde să știu dacă, până diseară, Băsescu se va pupa pe obraz cu Tăriceanu sau dacă Geoană va da mâna cu aceștia, așa, în văzul poporului. Sunt însă convins că subiectul „24 ianuarie la Iași“ va fi ilustrat, ca-n fiecare an, cu imagini ale indivizilor din fruntea statului, jucând Hora Unirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
a gîndi ei înșiși preceptele biblice, fără interpunerea și fără interpretarea clericilor. Din acest motiv, în comunitățile protestante din Anglia, Germania, Suedia etc., s-a răspîndit cunoașterea Bibliei și au devenit frecvente aluziile la textul ei: a întoarce și celălalt obraz, fructul oprit, a se spăla pe mîini, a da primul cu piatra etc. Acest fenomen s-a extins ulterior și în zonele neprotestante, dar el nu a putut fi inițiat în comunitățile catoli-ce, unde cunoașterea Bibliei este nulă și astfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
discuție admiră aceste scene de mare efect, însă îl sfătuiește să aștepte câteva clipe într-o emoție reținută și plină de dramatism înainte de a se repezi la dușman și îl invită pe adevăratul, Marele Agamemnon, venit să azvârle lumii-n obraz adevărul, să nu îl spună prea devreme, întrucât o operă adevărată trebuie să aibă mister până la capăt (III, p. 406). Afirmându-și identitatea și opțiunea pentru faptă în dauna exercițiului ludic (eu sunt Agamemnon !... Eu nu mă joc. Când ucid
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
stânci care se pot vedea prin alte părți, apa și pământul se înlănțuiau și se despărțeau încet, ca în vis. Anticul Pont Euxin, care, potrivit anumitor ipoteze, ar fi provocat, înălțându-și străfundurile, potopul biblic și înnoirea omenirii, dormea cu obrazul împurpurat de soarele care asfințea. Își scoase pantofii și traversă plaja, răscolind cu plăcere nisipul călduț. Pe malul apei, un câine mare, negru, culcat pe labe, pe care de departe îl luase drept o epavă eșuată pe plajă, își înălță
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și împovărate de taine de familie. Ziua se anunță frumoasă. Locotenentul se scoală bine dispus. Cât își face toaleta, Ion deschide valizele și aranjează lucrurile în dulap. Viața de regiment e pe cale să reintre în normal. Echipat în uniformă, cu obrazul încă arzându-i de tăișul briciului, iese pe terasă. Marea matinală îl amețește. Doamna Segal pare liniștită, lumina zilei i-o fi risipit temerile nocturne. Îi propune să-i servească micul dejun pe terasă. Începe să semene a vacanță. În
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ridică de cum încerci să-i culci: Vrei să-ți cânt ceva?" Mi-ai face o mare plăcere. Învățătorul își scoase din cutie vioara și atinse ușor corzile cu arcușul. Câteva clipe de concentrare și apoi, închizând ochii, își culcă tandru obrazul pe vioară ca pe o coapsă de femeie. Melodia se ridică blând, ducând cu ea clinuri însorite, miresme de tufișuri și tineri păstori urmăriți de fatalitate. Însuși sufletul Carpaților, sublimat de poezia populară, suia pe scara tristeții, căutând sprijin la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
își continuară drumul dincolo de Bugaz. Dacă crezi că asta ar putea să-mi diminueze antipatia, spune-mi povestea lui, zise locotenentul. Ura pe care o simt urcând în mine începe să mă apese. Este mai întâi povestea unei fete cu obraji proaspeți, cam neroadă, venită la București din orașul ei transilvan ca să intre servitoare la un bancher. Totul mergea bine și probabil ar fi reușit să-și realizeze, în câțiva ani, proiectul: să strângă o mică sumă cu care să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din prudență, corespondența. Le vârî cu grijă în buzunarul interior al vestonului ca să le citească acasă. Vremea era închisă. O primă picătură îi ateriză pe nas, urmată de altele, care își concentrară voioase tirul pe acest relief ce depășea suprafața obrazului, mai mult sau mai puțin protejată de cozorocul chipiului. Inutil să-și facă iluzii, ploua în aversă. Ajunse muiat tot, deși între timp ploaia se potolise și o spărtură ce se întindea pe toată lungimea orizontului lăsa să se ivească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai puțin, cu atât o să fie mai bine. Altminteri, nu știu cum faci de cazi mereu peste... În fine, nu ești cumva oleacă pervers?" În noaptea următoare, foarte târziu, locotenentul dormea deja, Nastia se strecură în pat lângă el. I-a mângâiat obrajii subțiați, părul uscat ca frunzișul de toamnă și i-a sărutat mâinile. Făcură dragoste amorțiți și fără bucurie. Ea ieși ca o umbră, fără să-și fi descleștat maxilarele. Soluția fusese găsită în vreme ce locotenentul alesese deja, de la un moment dat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
execuția tabloului. Pietricelele fixate cu ipsos își păstreaseră culorile frumoase, totul era lucrat curat, fără greș: "O adevărată operă de artist!" În clipa aceea, bătu cineva la ușă. Tăcere și teamă să nu-l vadă apărând pe vameș. Lillișu, cu obrajii înroșiți de căldura din bucătărie, se duse să deschidă: Panaiota și Grig își făcură intrarea, încărcați de sticle, oale și pachete. Se grăbiră să-i ușureze de poveri și de paltoanele care avuseseră timp, deși restaurantul era în apropiere, să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ciudat, ca un râu care își părăsise albia ca să ia un alt curs. Involuntar, intră în pielea unui elev bănuit că nu știe lecția: Da, da. Și mi-ai spus că operația n-a schimbat mare lucru." "Așa e..." Cu obrajii în flăcări, madam Segal irupse în salon: " Ce voia băgăcioasa aia? De ce a venit?" Să spună că a murit micul Adi... Madam Segal mai degrabă se prăbuși decât se așeză în fotoliu: "Ah, nu!" Ba da, a murit chiar înainte de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în tăcere. "Nel, e un secret, ți l-am spus doar ție." "Înțeles, nimănui nicio vorbă." Lillișu puse o ceșcuță de cafea dinaintea locotenentului. "Așază-te, Nel, începem!" Tânăra fată puse pe masă platoul și se așeză lângă locotenent, cu obrajii în flăcări. Tocmai obrajii ăștia începeau să îngrijoreze pe toată lumea. Constantin și Caterina, care se considerau răspunzători pentru ea, Grigore, care îi cunoștea foarte bine părinții, Panaiota, care se enerva, atât de extravagante i se păreau intențiile fetei, învățătorul care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un secret, ți l-am spus doar ție." "Înțeles, nimănui nicio vorbă." Lillișu puse o ceșcuță de cafea dinaintea locotenentului. "Așază-te, Nel, începem!" Tânăra fată puse pe masă platoul și se așeză lângă locotenent, cu obrajii în flăcări. Tocmai obrajii ăștia începeau să îngrijoreze pe toată lumea. Constantin și Caterina, care se considerau răspunzători pentru ea, Grigore, care îi cunoștea foarte bine părinții, Panaiota, care se enerva, atât de extravagante i se păreau intențiile fetei, învățătorul care credea că aceasta intrase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sine, era imposibil să știi ce misiune îi destina fetiței locotenentul: trebuia să facă, involuntar, oficiul de însoțitoare sau de meterez? Acum, de exemplu, el deschisese cartea la prima pagină și începuse să traducă, de parcă nu se întâmpla nimic, în vreme ce obrazul în flăcări al lui Lillișu probabil că îi frigea urechea: "În anul 79 după Iisus Hristos, erupția Vezuviului..." Mica societate schimbă, perplexă, priviri furișate. Drace! Existau prin apropiere niște vulcani. Visează cât e noaptea de lungă. Probabil același vis, și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Constantin: "Nu, mai ales să nu rostești cuvântul portret! De altfel, nici n-ai văzut portretul ăsta care a stârnit tot..." Chiar așa, Constantin, ce e atât de teribil în portretul ăsta? "Nel a făcut o gafă, i-a pictat obrajii ca două rotocoale roșii și Lillișu a văzut aici o aluzie... Dar n-o să-ți spun mai mult!" Să lăsăm atunci timpul să treacă?" Nu, nu, cu cât amâni să te întorci, cu atât ea ar da mai multă importanță
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să nu plece, se dau lupte împrejurul Cetății Albe, era riscant să se îndrepte într-acolo: "Aici, sovieticii sunt pe insulă, dar deocamdată nu avansează, iar noi am primit ordin să încetăm orice rezistență și să începem retragerea." Lillișu, cu obrazul boțit de somnul întrerupt, izbucni în plâns și se atârnă de gâtul locotenentului. Încercă zadarnic s-o liniștească, nu se desprindea de el, dar el nu avea timp de pierdut. Se desfăcu oarecum brutal: "Mă grăbesc. Căpitanul a murit azi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Silvia n-o interesa asta: "Hai să mergem, i-a spus lui Nel care, auzind noutatea, a simțit că învie, dar încă nu îndrăznea să dea drumul bucuriei. Știu unde e și e tocmai ora potrivită!" Ajunseră gâfâind și cu obrajii congestionați. Silvia sună și așteptară cu inima bătându-le tare, schimbând surâsuri complice. Într-un târziu, cineva invizibil deschise vizeta și le privi lung prin grilă. Silvia care, stând în plină lumină, nu-l distingea pe interlocutorul ei, explică precipitat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la începutul, ba chiar la înnoirea umanității? Cam ca după potopul biblic. Asta însemna să uiți necumpătarea ulterioară a lui Noe însuși și cunoscutele lui libații... Dar iată textul: Tânărul preot, cu privire aprinsă și bărbuță neagră, conturând fin un obraz palid, împinse aminul până la pierderea răsuflării și, cu un pas sprinten, dispăru în spatele iconostasului. Slujba se terminase. Îndreptându-și spatele cu un suspin de ușurare, elevele se puseră pe șușotit și chicotit. Directoarea se închină pioasă și trecu printre rânduri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]