14,215 matches
-
ei. Dar tu, Răduțule, pentru ce ești de acord cu fratele tău? Eu vreau ca fratele meu să fie deștept și să mă plimbe cu avionul... Răspunsul fratelui meu Radu a binedispus-o, mama, izbucnind într-un hohot vesel de râs. Bine, bine, Răduțule, dar mai ai de așteptat până la plimbatul cu avionul... Acestea fiind spuse, dosarul a rămas în pronunțare. S-a trecut la dosarul numărul doi. Titi și Țuki, la ce nume v-ați gândit voi? Mama, frățiorul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care Loghin Octavian, Luchian Dragoș, Nandris Gheorghe, Sorea Niculai, Rusu Titus, Bucescu Dragoș și alții, dar din solidaritate și ei spuneau invariabil că nu știu. În realiatate, noi toți cei exmatriculați și cei din clasă, pentru a nu face de râs pe dirigintele nostru, învățăm atunci cel mai mult la limba română. Era o acțiune de pregătire la română, ca pentru olimpiada, învățăm tot ce se predă și poate mai mult, iar când au venit și ultimii eliminați, spre marea surprindere
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
de pe Dacie profită de ocazie pentru a claxona și el puțin. Își descarcă nervii. Șoferul de Mercedes deschide ușa ușurel, râde cu poftă și-i spune celui din Dacie pe un ton superior-ironic: "mă săracule!". Apoi râde în hohote, mulțumit. Râs sănătos, mitocănesc. Oare de ce toți mitocanii par mai sănătoși, mai în formă decât restul oamenilor? În aceeași intersecție există o mare concurență între țigănușii care spală parbrize. În timp ce unul număra banii adunați grămăjoară pe jos, celălalt scuipă în mijlocul monedelor asudate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imaginii femei din acest videoclip, folosirea femeii ca obiect sexual etc. Atmosferă plină de jenă, bietul Leonard nu înțelege ce nu a fost în regulă cu conferința sa. Eu și Bill, un alt student din România, abia ne mai ținem râsul când vedem atâta îndârire inutilă, consumată degeaba. Bariera dintre Ei și Noi pare de netrecut. Mi-a dat seama, încă odată, că mă simt mai aproape sufletește de un african din Benin decât de un european din Berlin. Mircea Dinescu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prin bucătărie și mă întrebam ce căuta acolo. Trebuie să recunosc că am rămas și fără glas, și fără soluție. Tot despre vecini și vecinătăți interculturale. Sunt obligat de aproape patru luni să suport zilnic (mai degrabă noptic) chicotelile, urletele, râsul, discuțiile polemice nesfârșite, sunetul de telefon la miez de noapte ale vecinului meu din Coasta de Fildeș. Mă întreb, total incorect politic, dacă africanii nu au cumva o sociabilitate total diferită de a noastră. Se pare că acest lucru l-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și a tradus aproape 70 din autori englezi, americani, francezi și canadieni: John Steinbeck, Julian Barnes, Jonathan Coe, William Burroughs, William Golding, Kazuo Ishiguro, David Lodge, Salman Rushdie, Virginia Woolf, François Mauriac etc. La Humanitas coordonează colecția de carte comică „Râsul lumii“. Participă la emisiuni de radio și de televiziune pe teme literare sau sportive. Este deținătorul Premiului Ioan Chirilă pentru cea mai bună carte de sport a anului 2005 (Fanionul roșu, Humanitas, 2005). Antoaneta Ralian (n. 1924), absolventă a Facultății
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
m-a învățat, papagalicește, părți din Scrisoarea III, care o fermeca pe ea. Mă punea să le recit în fața musafirilor. Făceam o reverență - knicks, așa se numea - și turuiam. Și nu înțelegeam nici în ruptul capului de ce izbucneau cu toții în râs când eu declamam patetic întâlnirea dintre Baiazid și trimisul lui Mircea: „Iată, vine-un solz de pește c-o năframă-n vârf de băț“. „Sol de pace“ nu avea, pentru mine, nici un înțeles. „Solz de pește“ avea sens. Dar până la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu teancul de teze corectate, și ne-a spus că toate tezele sunt slabe, mediocre, superficiale etc. Pe urmă a între bat: „Cine este domnișoara Stein Antoinette?“ (Eu în acte sunt Antoinette.) Am înghețat. Credeam c-o să mă facă de râs în fața tuturor studenților. M-am dus tremurând la catedră. M-a privit foarte încruntat peste ramele ochelarilor și mi-a spus: „Ți-am dat foarte bine, domnișoară. Ai teza cea mai bună.“ Al doilea succes l-am avut la Nina
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
franci...” Aiurea, zic avocații societății de filme Gaumont, Fantomas al dumitale e un personaj din secolul trecut; azi nici unui copil de patru ani nu i-ar mai fi frică de Fantomas al dumitale; azi e normal ca Fantomas să stârnească râsul și de aceea filmele cu el sunt comice; nu-ți dăm nici un ban... La 85 de ani, Allain nu înțelege (sau se preface, zic cei informați) că nu ne mai sperie nimic, că suntem pertu cu odiosul, că ne tragem
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și milioanele de valuri, mie îmi place cel mai mult proiectul dlui William Davis, noul redactor-șef al revistei Punch, cea mai tradițională și mai „engleză” revistă de umor britanic. Pentru ’70, domnia sa are vaste planuri în vederea stimulării potențialului de râs și bună dispoziție al planetei. Într-adevăr, iată un potențial îmbogățit cu zgârcenie sau cu prea multe echivocuri. La anu’, dl William Davis vrea să organizeze un colocviu internațional al tuturor revistelor umoristice în frunte cu Le canard enchaâné de la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
colocviu bancuri, anecdote și „spirite de glumă”, înveselindu-și la maximum vecinii. Văd limpede, ca într-o utopie fantastică, umoriști ai marilor puteri surâzând destinși alături de cei ai țărilor mici și mijlocii, văd umoriști din țările puternic dezvoltate murind de râs împreună cu cei din țările sub și sub-sub, văd pe cei bogați pricepând până la capăt bancurile celor veniți din țările sărace (și invers), văd... văd... Dar ce nu văd la capătul acestui proiect științifico-fantastic? Noi dormeam, în calitatea noastră minunată de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu o bază mai puțin științifică decât „Ra”-ul lui Thor și la care savanții nu zic nici pâs. Nebunilor pașnici să le lăsăm măcar hârtia și Apa cea Mare - altfel, ne aude posteritatea (sau trecutul) și ne facem de râs: ce se întâmpla în ’69 - se va întreba ea, indignată cum o știm - dacă se cerea fiecărei nebunii bază științifică și fiecărei îndrăzneli, fundament istoric? Directorul comercial al unei fabrici de gulere, Michael Booty, dovedește calitatea excepțională a produsului (rezistență
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai folosește ceasul cel mai precis din lume, dacă-l găsești pe lună, pe Venus, pe Marte? Am hotărât să revendicăm altceva. Afirmăm acum că ceasul noastru este cel mai precis din Univers”. Într-un cinematograf elvețian, publicul izbucnește în râs la o scenă patetică din filmul Jane Eyre, atunci când contele Rochester, pentru a-și dovedi dragostea față de Jane, strigă: „O voi duce pe Lună!”. Corespondentul la Washington al Pravdei scrie că astronauții americani sunt la fel de simpatici și de sociabili ca
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
propuneau „bis”-uri, ca unui Richter, după un recital Bach. Kaminska amestecă surâzând bilețelele și anunță: Șalom Alehem; zice, într-un alt ritm, o schiță scurtă la care sala, brusc destinsă din evlavia cu care ascultase Cehov, se prăpădi de râs; mai scoase un bilet - Mark Twain, îl „execută” într-o veselie de presto vivace, după care am înțeles - din mișcarea și aplauzele sălii - că le mulțumea și era vremea unui koneț. Într-o tăcere la fel de rapid instalată, într-o ordine
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
întotdeauna pe nervi. Așa că nici nu râd, nici nu plâng și spun aproape urlând nu-i nimic comic aici domnule ce mama naibii nu vedeți că-i o mare porcărie. Brusc, de parcă aș fi schizofrenică, mă umflă și pe mine râsul, fiindcă îmi dau seama că de fapt eu mă duc la prietenii mei după o jumătate de porc destul de mărișor. O iau pe scurtătură și nu mai povestesc cum domnul de la Asociația Nevăzătorilor (unde, peste zece ani, o să mă înscriu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nov., ora 16,30. Cu M. și Vio lemne și cărb. pe Fucsik. 2 ture cu M. și căruc. plin pe p. Michelang. Mașini și clacs. Tura 3 singură. Parcul Pion. Vreasc. în spin. Baba Clnț. pe întun. Deznăd. Oana râs. Mai pe larg, povestea sună așa. E tot toamnă mohorâtă, tot după-amiază spre seară, iar eu mă îndrept tot spre strada Fucsik la familia Fodor, unde de data asta maestru de ceremonii e Rigo, bărbatul lui Teri. Rigobigo, cum îl
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
piciorul în roata căruciorului, mai să mi-l rup. Din curte răsare Oana cu o lanternă și cu pisica Țila în brațe. Se apropie de poartă încet, nedumerită, îmi vâră lumina în ochi prin grilajul de fier, apoi izbucnește în râs și spune iau mami cum arăți parc-ai fi babacloanța. Îmi vine să-i ard una, dar nu pot, fiindcă am mâinile ocupate și oricum e dincolo de gard. Țip isteric în aia mă-tii oană nu sta cu limba-n
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fi babacloanța. Îmi vine să-i ard una, dar nu pot, fiindcă am mâinile ocupate și oricum e dincolo de gard. Țip isteric în aia mă-tii oană nu sta cu limba-n gură și-ajută-mă. O văd cum se-ndoaie de râs și cum scapă pisica din brațe. Din inerție, mai scot două-trei smiorcăituri și gem patetic unde-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Iar când ea strigă veselă pe victoriei acasă ai ajuns mămăloi, mă umflă și pe mine râsul. Trag
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de râs și cum scapă pisica din brațe. Din inerție, mai scot două-trei smiorcăituri și gem patetic unde-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Iar când ea strigă veselă pe victoriei acasă ai ajuns mămăloi, mă umflă și pe mine râsul. Trag adânc aer în piept, dau de pământ cu crengile, salt sacul de cărbuni în brațe, îl târâi gâfâind până în pivniță, urc treptele înapoi și mă năpustesc triumfătoare în hol ca Amazoana în cort la Alexandru Macedon. PS. Vremile de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios în ochii mei era că freza ondulată, favoriții retezați și obrajii proaspăt rași îi dădeau mai degrabă un aer de tovarăș cu răspunderi, perfect compatibil cu costumul maro și servieta diplomat, decât
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dat și a mâncat ce a găsit și ea, mititica, prin frigider, că am găsit-o cu ciocolată pe la gură...“ Rodica se învârtea printre femeile gureșe cu mâinile în buzunarele halatului, încercând să fie serioasă. Dar tot o mai bușea râsul când le auzea povestirile. Și mai ales când știa că vin nopțile la muncă numai ca să-și tapeze un piept de curcă pe sub fuste, să ducă la copii. În sinea ei, înțelegea că nu e chiar ceea ce i se ceruse
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
decât în clasă, unde mișcările ne erau limitate de obligația de a sta locului. Sau armata. Cică făceam și noi, fetele studente, armată. Dar nu chiar cot la cot cu băieții, de fapt. Noi făceam armata sâmbăta dimineața. Era de râsul lumii. În primul rând, îmbrăcămintea. Mai ales iarna. Îmi era o groază teribilă de diminețile de sâmbătă, când trebuia să-mi pun tot harnașamentul. Mai ales vestonul, cred că așa îi zicea. Un fel de paltonoi enorm, kaki bineînțeles, încins
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
comunism. Doar că, în loc să ne plângem de milă, ne râdem de milă! Avem chiar, ca bătrânii, momentele noastre preferate de „veșnică reîntoarcere a acelorași...“. Nici nu mai ducem frazele până la capăt. Ajunge să pronunțăm un singur cuvânt și ne apucă râsul. Știm poveștile, știm ce urmează să spunem. Adăugăm mereu câte ceva în „fefeză“, un fel de franceză cu un accent mortal, marca Feli, ca să fie totul și mai distractiv. Sau în „memeză“ (un alt dialect felician în care intervin și englezisme
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
felician în care intervin și englezisme sau „felicisme“, cuvinte inventate). Cel mai folosit adjectiv însoțitor al istoriilor noastre este horror (pronunțat apăsat, românește, horor - cuvânt exorcizant-ilariant, uneori un fel de cool folosit la mișto). Așadar: Tetra, zicem, și ne-apucă râsul. Cool! Îmi vine în minte Kundera, cu Viața e în altă parte, pe care am citit-o prin anii ’80, în franceză. Acolo e o scenă în care personajul principal, un băiat, ajuns în vizită la o fată, în timp ce o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
talpa și nici genunchiul. Le-am asociat multă vreme cu comunismul. Horor. Și-acum, cred, dacă m-ar pune cineva să desenez simbolurile comunismului, în loc de seceră și ciocan, aș desena o talpă și un genunchi. Blugi, zicem, și ne apucă râsul. Prima mea pereche de blugi „originali“ am avut-o la 18 ani (până atunci purtasem doar jalnice imitații). Eram în anul întâi de facultate. A trebuit să merg până în Regie, să-l caut pe-un tip despre care aflasem că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]