14,766 matches
-
regine anterioare deoarece erau romano-catolice iar Louise a devenit prima regină de după Evul Mediu care a fost încoronată în Norvegia. A fost foarte populară în timpul vizitei ei în Norvegia. Louise nu a fost o prințesă moștenitoare de succes și nici o regină de succes, având o personalitate timidă și liniștită, complet opusă celei a regelui. S-a spus că nu avea abilitatea de a conversa. Nu era interesată de politică în contrast cu reginele consoarte anterioare. Louise s-a ocupat de operele de caritate
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
nu a fost o prințesă moștenitoare de succes și nici o regină de succes, având o personalitate timidă și liniștită, complet opusă celei a regelui. S-a spus că nu avea abilitatea de a conversa. Nu era interesată de politică în contrast cu reginele consoarte anterioare. Louise s-a ocupat de operele de caritate, a fondat câteva instituții cum ar fi "Kronprinsessan Lovisas vårdanstalt för sjuka barn" (Organizația de sprijin a copiilor Prințesa Moștenitoare Louise), "Drottning Lovisas understödsförening" (Organizația de sprijin regina Louise) și
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
politică în contrast cu reginele consoarte anterioare. Louise s-a ocupat de operele de caritate, a fondat câteva instituții cum ar fi "Kronprinsessan Lovisas vårdanstalt för sjuka barn" (Organizația de sprijin a copiilor Prințesa Moștenitoare Louise), "Drottning Lovisas understödsförening" (Organizația de sprijin regina Louise) și "Dronning Lovisas asylum" (Azilul regina Louise) în Norvegia, a tradus lucrări religioase și a sprijinit financiar activitatea de caritate. Și-a petrecut întraga viață ocupându-se de activitățile casnice și de finanțele familiei încercând să facă pe placul
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
a ocupat de operele de caritate, a fondat câteva instituții cum ar fi "Kronprinsessan Lovisas vårdanstalt för sjuka barn" (Organizația de sprijin a copiilor Prințesa Moștenitoare Louise), "Drottning Lovisas understödsförening" (Organizația de sprijin regina Louise) și "Dronning Lovisas asylum" (Azilul regina Louise) în Norvegia, a tradus lucrări religioase și a sprijinit financiar activitatea de caritate. Și-a petrecut întraga viață ocupându-se de activitățile casnice și de finanțele familiei încercând să facă pe placul soțului. Relația ei cu regele nu s-
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
atașat de fiica lor, în timp ce Louise era îngrijorată de comportamentul "ca un fiu" al fiicei lor. Împreună cu fiica ei a luat lecții de înot de la Nancy Edberg, pioneră înotătoare. Inițial înotul nu a fost considerat potrivit pentru femei însă după ce regina și prințesa Lovisa au susținut acest sport, înotul a devenit la modă. Louise a angajat-o pe prima femeie dentist din Suedia, Rosalie Fougelberg, ca dentistul ei perosnal în 1867. În 1870, ea și-a vizitat în Olanda mama, care
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
vizitat în Olanda mama, care va muri câteva luni mai târziu. La întoarcere și-a găsit soțul bolnav și l-a îmgrijit. Îi plăcea să facă plimbări cu trăsura și în una dintre aceste plimbări s-a îmbolnăvit de pneumonie. Regina Louise a murit la 30 martie 1871 la Stockholm, la vârsta de 42 de ani. Soțul și mama lui nu au putut participa la funeralii pentru că erau bolnavi. Tatăl ei, Prințul Frederic al Țărilor de Jos, i-a supraviețuit zece
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
Anne, Ducesă de Bretania (25 ianuarie 1477 - 9 ianuarie 1514 ), cunocută sub numele Anna de Bretania (), a fost conducător breton, care a devenit regină a doi regi francezi succesivi. S-a născut la Nantes, Bretania și a fost fiica lui Francisc al II-lea, Duce de Bretania și a Margaretei de Foix. Bunicii materni au fost Gaston al IV-lea de Foix și Eleanor
Anne de Bretania () [Corola-website/Science/317480_a_318809]
-
cea mică nelegitimă a regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de Montespan. Inițial, mama Elisabetei a dorit ca fiica ei să se căsătorească cu regele William al III-lea al Angliei care rămăsese văduv după decesul reginei Maria a II-a a Angliei însă din cauza diferențele religioase dintre cei doi planul nu s-a materializat. Alți candidați luați în considerare au fost Iosif I, Împărat romano-german , vărul ei primar care era văduv, "Marele Delfin", fiul acestuia, "Micul
Élisabeth Charlotte de Orléans () [Corola-website/Science/317490_a_318819]
-
Maria Tudor (18 martie 1496 - 25 iunie 1533) a fost sora mai mică a regelui Henric al VIII-lea al Angliei și regină a Franței în timpul mariajului ei cu Ludovic al XII-lea al Franței. După moartea acestuia, s-a căsătorit cu Charles Brandon, Primul Duce de Suffolk. Maria a fost al cincilea copil al regelui Henric al VII-lea al Angliei și
Maria Tudor, regină a Franței () [Corola-website/Science/317481_a_318810]
-
Franței în timpul mariajului ei cu Ludovic al XII-lea al Franței. După moartea acestuia, s-a căsătorit cu Charles Brandon, Primul Duce de Suffolk. Maria a fost al cincilea copil al regelui Henric al VII-lea al Angliei și a reginei Elisabeta de York. S-a născut la Palatul Richmond. Ea și fratele ei Henric au fost apropiați în timpul copilăriei—el și-a numit fiica, viitoarea regină Maria I, după ea. Nava de război "Mary Rose", de asemenea, a fost denumită
Maria Tudor, regină a Franței () [Corola-website/Science/317481_a_318810]
-
fost al cincilea copil al regelui Henric al VII-lea al Angliei și a reginei Elisabeta de York. S-a născut la Palatul Richmond. Ea și fratele ei Henric au fost apropiați în timpul copilăriei—el și-a numit fiica, viitoarea regină Maria I, după ea. Nava de război "Mary Rose", de asemenea, a fost denumită în onoarea ei. În timpul adolescenței ei, Ducele de Milano a încercat să aranjeze o căsătorie între ea și fiul lui cel mic, Massimiliano Sforza, ca o
Maria Tudor, regină a Franței () [Corola-website/Science/317481_a_318810]
-
lui cât și pentru Brandon, cuplul a primit doar o amendă grea. Oficial, ei s-au căsătorit la 13 mai 1515 la Palatul Greenwich. Chiar și după a doua căsătorie, Mariei a continuat să i se spună la curtea engleză "regina Franței" și nu "ducesa de Suffolk". Cea mai mare parte a timpului, Maria a petrecut-o la moșia Ducelui în Suffolk. Relațiile dintre Henric al VIII-lea și Maria au fost tensionate la sfârșitul anilor 1520 când ea s-a
Maria Tudor, regină a Franței () [Corola-website/Science/317481_a_318810]
-
și Maria au fost tensionate la sfârșitul anilor 1520 când ea s-a opus încercării regelui de a anula căsătoria cu Ecaterina de Aragon, pe care Maria o cunoștea de ani de zile. A dezvoltat o aversiune puternică față de viitoarea regină, Anne Boleyn, cu care s-a întâlnit prima dată în Franța. Maria a murit la Westhorpe Hall, Westhorpe, Suffolk la 25 iunie 1533, și inițial a fost înmormântată la Suffolk. Corpul a fost mutat după ce abația a fost distrusă în timpul
Maria Tudor, regină a Franței () [Corola-website/Science/317481_a_318810]
-
V-lea al Angliei și părinții săi l-au dezmoștenit din funcția de moștenitor al tronului susținând că era copilul unei aventuri extraconjugale a mamei sale. Umilit, Delfinul a căutat protecție în sudul Franței, la Iolanda de Aragon, așa numita regină a celor patru regate; s-a căsătorit cu fiica ei Maria. La moartea regelui Carol al VI-lea, succesiunea era în cumpănă: dacă Delfinul era legitim, atunci avea drepturi asupra tronului; dacă nu, atunci moștenitorul era Ducele de Orléans care
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
Valois, fiica lui Carol al VI-lea. Carol a pretins pentru sine titlul de rege al Franței. Un ajutor important l-a primit de la puternica și bogata familie a soției sale Maria d'Anjou (1404-1463), în particular de la soacra sa regina Iolanda de Aragon. În ciuda afecțiunii pe care Carol a avut-o pentru soția sa, marea iubire a fost metresa sa, Agnès Sorel. Carol și Filip cel Bun, Duce de Burgundia, au semnat Tratatul de la Arras în urma căruia Carol și-a
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
al II-lea, a domnit până la moartea sa în 1893. Pentru că a murit fără copii, tronul celor două ducate a trecut descendenților masculini ai fratelui mai mic al ducelui Ernest al II-lea, Albert, Prinț Consort. Însă Albert era soțul reginei Victoria a Regatului Unit și fiul său cel mare, Eduard, Prinț de Wales era moștenitorul aparent al reginei. Prințul Eduard a renunțat la pretenția sa asupra ducatelor în favoarea următorului său frate, Prințul Alfred, Duce de Edinburgh. Astfel, Alfred a devenit
Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321782_a_323111]
-
ducate a trecut descendenților masculini ai fratelui mai mic al ducelui Ernest al II-lea, Albert, Prinț Consort. Însă Albert era soțul reginei Victoria a Regatului Unit și fiul său cel mare, Eduard, Prinț de Wales era moștenitorul aparent al reginei. Prințul Eduard a renunțat la pretenția sa asupra ducatelor în favoarea următorului său frate, Prințul Alfred, Duce de Edinburgh. Astfel, Alfred a devenit următorul Duce de Saxa-Coburg și Gotha. Singurul fiu al lui Alfred, numit tot Alfred, s-a sinucis în
Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321782_a_323111]
-
a fost al treilea fiu al regelui Taejong. Când avea 12 ani a devenit Marele Prinț Chungnyeong și s-a însurat cu fiica lui Shim On din Cheongchun, cunoscută sub numele de doamna Shim și mai tarziu sub titulatura de regina consoarta Soheon. Ca tânăr prinț,Sejong a excelat în studii, si era favorizat de tatăl său mai mult decât cei doi frați mai mari ai săi. Ascensiunea să la tron a fost diferită de cea a celorlalți regi. Fratele său
Sejong cel Mare de Joseon () [Corola-website/Science/321785_a_323114]
-
și tatăl său, în timpul domniei străbunicului său, împăratul Wilhelm I. A fost cel mai mare copil din cei șapte ai kaiserului și nașterea sa a stârnit o ceartă între părinții săi și bunica sa (care era fiica cea mare a reginei Victoria a Regatului Unit). Înainte ca Frederic Wilhelm să se nască, bunica sa s-a așteptat să fie rugată pentru a ajuta la găsirea unei asistente medicale, însă fiul ei și-a rugat mătușa Helena să-l ajute. Mama lui
Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei () [Corola-website/Science/321792_a_323121]
-
direct al lui Henric Leul. Străbunicul lui Ernest, Prințul Ernest Augustus, Duce de Cumberland, al cincilea fiu al regelui George al III-lea al Regatului Unit, a devenit rege al Hanovrei în 1837 din cauza Legii Salice care i-a interzis reginei Victoria să domnească în Germania. Prințul Ernest Augustus de Hanovra, Prinț al Marii Britanii și al Irlandei, intitulat " Prințul Ernest de Cumberland" s-a născut la Penzing în apropiere de Viena ca al șaselea și cel mai mic copil al Prințului
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
Această căsătorie a încheiat ruptura de decenii între Casele de Hohenzollern și Hanovra. Nunta prințului Ernest Augustus și a prințesei Victoria Louise a fost, de asemenea, ultima mare adunare a suveranilor din Europa (mulți dintre ei erau descendenți atât ai reginei Victoria cât și ai regelui Christian al IX-lea al Danemarcei), înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. Au participat în plus față de împăratul german și împărăteasă, ducele și ducesa de Cumberland, George al V-lea al Regatului Unit și regina Mary, țarul Nicolae
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
descendenți atât ai reginei Victoria cât și ai regelui Christian al IX-lea al Danemarcei), înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. Au participat în plus față de împăratul german și împărăteasă, ducele și ducesa de Cumberland, George al V-lea al Regatului Unit și regina Mary, țarul Nicolae al II-lea. La anunțarea logodnei sale cu prințesa Victoria Louise, în februarie 1913, prințul Ernest Augustus a făcut un jurământ de loialitate față de împăratul german și a acceptat comanda cu rangul de căpitan de cavalerie și
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
în conformitate cu aceeași lege. Când tatăl lui a murit în 1923, Ernest Augustus nu i-a succedat la titlul de Duce de Cumberland. Prințul Ernest a trăit să vadă cum unul dintre copii săi - fiica sa Federica - a devenit în 1947 regină a Greciei când soțul ei, prințul Paul al Greciei și Danemarcei i-a succedat fratelui său ca rege. Ducele de Brunswick este bunicul matern al reginei Sofía a Spaniei și al regelui Constantin al II-lea al Greciei. A murit
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
să vadă cum unul dintre copii săi - fiica sa Federica - a devenit în 1947 regină a Greciei când soțul ei, prințul Paul al Greciei și Danemarcei i-a succedat fratelui său ca rege. Ducele de Brunswick este bunicul matern al reginei Sofía a Spaniei și al regelui Constantin al II-lea al Greciei. A murit la castelul Marienburg în apropiere de Hanovra în 1953, la vârsta de 65 de ani.
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
mare al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. Cecilie a fost fiica cea mică a lui Francisc al III-lea de Mecklenburg-Schwerin și a Marii Ducese Anastasia Mihailovna a Rusiei. Frații ei mai mari au fost: Prințesa Alexandrine, viitoare regină a Danemarcei, și Prințul Frederic Francisc, viitorul Mare Duce de Mecklenburg. Și-a petrecut mare parte din copilărie la Schwerin la reședința regală de la Ludwiglust și la castelul de vânătoare de la Gelbensande, situat la doar câțiva kilometri de coasta Marii Baltice
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]