15,319 matches
-
numai a tatălui său mort prematur și ne știut; [cel] care, din intemperanțele lui, mai transmisese poate băiatului acea tară congenitală a piciorului mai scurt, cum și - cine poate ști? - acea strălucire fulgurantă a minții lui de poet („doctă și sacră beție“, spunea Boileau, legislatorul Parnasului) nerezistând intemperiilor vieții și, de aceea, destrămată fărâme-fărâme În optsprezece ani, Îmi spunea Maia; iar văduva lui din a doua căsătorie, profesoara Lucia Borș-Bucuța, Îmi mai spu nea că abstinența și acțiunea lui de misionar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-l scoți din minte imediat ce îl părăsești. Cel care scria extraordinar, cel care îndruma generos tinerii scriitori, cel care ridica vocea împotriva unui sistem putred, stupid, inoperant, anacronic, vinovat - acela era el, cel adevărat, el, cel care-și îndeplinea misiunea sacră, el, cel care conta. Tovarășul Cameniță, când primea rapoarte de la gealații săi despre poziția critică pe care o arată Vlad față de cuceririle socialismului din patria noastră, râdea, se uita peste declarațiile spășite, cuminți, semnate de fratele meu cu numele său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
doua zi a Marii sărbători culturale românești, a corului Filarmonicii care poartă numele lui George Enescu, nu este întâmplătoare. Nu cred că doar respectul avut de maestrul dirijor pentru Enescu, pe care îl prețuiește, a primat. Interpretarea celor Quattro pezzi sacri (Ave Maria, Stabat Mater, Laudi alla Vergine Maria, Te Deum) de Verdi, memorabila Ținută academică, confirmă faptul că și-a dorit să aibă personal șansa unei reprezentări de excepție. Și iată că și-a găsit și partener, corul dirijat de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pe teren cultural l-au primit și de la refugiații moldoveni sosiți în Bucovina în 1848. În anul 1857, Doxachi Hurmuzaki, în testamentul care era tipărit și difuzat în secret, printre intelecualii din zonă, lasă urmașilor săi ca pe o poruncă sacră, îndemnul: “Să nu uitați că aveți de îndeplinit țării datorii mari și sfinte, pentru care aveți de a răspunde înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și urmașilor voștri. Românească este țara aceasta, în care trăim, câștigată și păstrată cu sângele străbunilor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
Martí asupra Americii Noastre, „ar Încăleca pe condorul său, Împrăștiind sămînța noii Americi printre națiile romantice ale continentului și printre insulele Înecate În mîhnire de pe mare.“ E un capitol inexorabil care, precum un fulger tragic, iluminează În fața ochilor noștri „spațiul sacru“ aflat În străfundurile sufletului celui care se numea pe sine „mic soldat al secolului XX“. Al celui care, conform speranței noastre neabătute, pornește din nou „pe drum“, cu scutul În mînă și simțind „coastele lui Rocinante“ sub călcîie. JURNAL DE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
amuțit. Drumul s-a curbat și am trecut un pod peste același rîu pe care-l văzuserăm mai devreme, dimineața, ca pe un firicel subțire de apă. Ilave se afla pe partea cealaltă. EL LAGO DEL SOL Lacul Soarelui Lacul sacru Își dezvăluia doar o mică parte din grandoarea sa. Limba Îngustă de pămînt care Înconjura golful Puno este construită pentru a-l ascunde privirii. Pe suprafața calmă a lacului plutesc ici-colo canoe din stuf, iar la gura de vărsare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
i-a adăpostit În interiorul ei pe ultimii membri ai unui popor liber. Conform lui Bingham, arheologul (nord-american) care a descoperit ruinele, locul reprezenta mai mult decît un refugiu Împotriva invadatorilor, era așezarea originară a rasei dominante quechua și o locație sacră pentru ei. Mai tîrziu, În perioada cuceririi spaniole, a devenit și ascunzătoarea armatei Învinse. La o primă vedere, se observă indicii care arată că arheologul menționat mai sus avea dreptate. În Ollantaytambo, de exemplu, cele mai importante construcții defensive sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
adevărată, marea Încercare a voinței individuale, proclamînd un mea culpa final. Îmi simt nările dilatîndu-se, savurînd mirosul caustic de praf de pușcă și sînge, moartea inamicului; Îmi Împietresc trupul, sînt gata de luptă și mă pregătesc să devin un spațiu sacru În care urletul bestial al proletariatului triumfător să răsune cu energie și speranță nouă. ANEXĂ: DISCURS PENTRU STUDENȚII LA MEDICINĂ Copil al mediului meu 20 august 1960 La opt ani după ce a scris Jurnalul de călătorie, Ernesto Che Guevara devenise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de frați, sau un episcop și 37 de preoți, ca o ceată de martiri ai credinței. Citind mărturiile lor, sau răsfoind printre jurnalele, caietele de predici, scrisorile și fotografiile lor, ai impresia că te afli într-un spațiu atât de sacru, încât nu poți să nu rămâi adâncit în meditație și admirație. Firește, nu s-au păstrat prea multe. După 1948, cărțile și obiectele personale ale fraților au fost confiscate, majoritatea au fost arse, iar după moartea lor, Provincia a moștenit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost lung și obositor. De la Fiume până la Ancona l-am străbătut cu vaporul, iar de la Ancona la Assisi iar cu trenul. Am sosit la Assisi a doua zi după sărbătoarea Sfântului Francisc, în 5 octombrie 1929. Aveam să petrec în sacrul Convent aproape 5 ani. Un an, am completat studiile de filozofie sub direcția pr. Egidio Vidoni, originar din Galați - România. Am trecut apoi în colegiul „Crociata missionaria” de pe via san Francesco, clădire foarte mare, sub conducerea bunului pr. Dr. Bernardino
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ordinului fiind Dr. Domenico Tavani (sau Orlici?). Țin să remarc că în timpul studiilor mele fusese trimis din țară la Assisi Pr. Gheorghe Anton, preot secular din Moldova, care avea să facă noviciatul și apoi ca franciscan, să facă ascultare în sacrul Convent. Aproape cinci ani am trăit alături de dânsul. Fire voioasă, talentat ca puțini alții, cunoștea multe limbi, poet adevărat, conducător de orchestră și profesor eminent, acest frate preot era numit de toată comunitatea „il Professore”. În acești ani am învățat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
alții, cunoștea multe limbi, poet adevărat, conducător de orchestră și profesor eminent, acest frate preot era numit de toată comunitatea „il Professore”. În acești ani am învățat multe de la el. În 10 iulie 1934 am părăsit acele locuri binecuvântate: Umbria, sacrul Convent cu mormântul sfântului Francisc, Santa Maria degli Angeli, Rivotorto... pentru a mă întoarce în țară. Am trecut prin Roma unde timp de o săptămână am vizitat și am admirat monumentele antice, catacombele și o bună parte a orașului sfânt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sfântă a Domnului luptă spre-a frânge noian de eresuri... Acum cinci luștri în urmă, primind miruirea divină, În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă că-n jurul tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
asemănătoare cu mulți, mulți ani în urmă. 8 septembrie 1955 Perspectiva unei enorme munci de făcut în domeniul de res publica. și teama că nu voi avea timpul necesar pentru asta. Teama de a nu avea timpul necesar pentru res sacra... Teama de a nu reuși să împlinesc într-un mod satisfăcător problemele de res domestica... Teamă, teamă și iar teamă... Sentimentul nenumăratelor răspunderi care apasă pe umerii mei. Simțământ de fericire de a fi scăpat cel puțin de res privata
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
permanent, toată mizeria acestui pământ? Noi, cei săraci și neajutorați, drojdia societății, flămânzii și înfrigurații acestui pământ, noi care îți aprindem lumânări la biserică și ne închinăm cu smerenie în fața sfintelor icoane de la templul tău; care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
l-am dus în fundul grădinii, făcându-i prohodul prin incinerare. Mirosul de carne arsă plutea printre copacii din livadă ca o blasfematoare cădelnițare asupra unor intruși ce-și primiseră pedeapsa binemeritată, fiind apoi absolviți de păcate doar post-mortem prin intermediul focului sacru și purificator al unui zeu aparținător unui cult religios barbar extraterestru. Un Auschwitz al șobolănimii la scară redusă. Dacă am crezut cumva și ne-am legănat în iluzia că am câștigat războiul, ne-am înșelat în totalitate. Și asta pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
amputarea tipicului și reducerea sa la punctele fundamentale se impuneau de la sine. Pe umerii mai firavi apăsa acum o triplă responsabilitate: aceea ce naș, de popă și de cantor. Două mi s-au părut verigile cele mai importante din cadrul acestei sacre operațiuni: lepădarea de Satan și acordarea numelui. Conform tradiției ecleziastice, întrebarea era adresată de trei ori. Am procedat ca atare. Te lepezi de Satan? Dobitocul a bătut cu piciorul în pământ, vrând în acest chip să-mi atragă atenția că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai puțin vechi, un anticariat, cum spun bucureștenii. Expresia face referință la cineva care are rădăcini țigănești, dar pierdute, aproape estompată. Am făcut un pas înainte în înțelegerea "spiritului" orașului București, orașul meu adoptiv. Orașul de mătase. Concert de muzică sacră la Radio, susținut de o corală a Patriarhiei Române. O corală a contrastelor: un bas profund, à la russe, înalt, bărbos, cu o burtă impozantă înfășurată cu un brâu de mătase de o culoare violentă. Un trac. Un altist mic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fir de aur. Sfântul este așezat într-o poziție ciudată, oarecum pe o parte, cu capul în căușul palmei, ca și cum ar fi fumat o narghilea. Efectul asupra grupurilor de vizitatori speriați este garantat, căci este prezentă în aer o "oroare sacră" pe care muzeificarea nu a izbutit să o îndepărteze. Pe de altă parte, am înțeles oarecum și de ce Reforma începută la Geneva a fost necesară pentru catolici, dar nu și neapărat utilă. Ies puternic tulburat din acest muzeu. Bem o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sate întregi de pe hartă, în timp ce femei și copii tremurau în fața monstrului de metal fumegând; un fel de scenariu de fâșia Gaza avant la lettre. Evident, nu am mai suportat și am protestat împotriva minciunii, invocând statutul meu de martor, cuvânt sacru în vocabularul memorial. Doctorandul tace încurcat, sala este nedumerită, eu mă lupt cu privirile care mă țintuiesc de ușă și simt mai acut ca niciodată ruptura generațională între noi, cei care am făcut liceul sub comunism și "ceilalți" mai mici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și Valceanu Dumitru. Descoperirile, din săpăturile arheologice de la Histria, făcute printre alții și de către colegul nostru, arheologul Valceanu Dumitru, sunt precizate astfel în revistă muzeelor: ...„Ajunge să menționam aici, pe scurt, deschiderea unor sectoare de lucru într-una din zonele sacre ale orașului grecesc (care a beneficiat de colaborarea, printre alții, a lui D.M. Pippidi, a Gabriellei Bordenache, a Victoriei Eftimie-Andronescu, a lui Petre Alexandrescu și Alexandru Simion Ștefan), în cartierul rezidențial al cetății române târzii (Iorgu Stoian, Emilian Popescu și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93337]
-
care exprimă statutul de demnitate al epocii istorice pe care o trăim, trebuie să folosească «limba umanismului revoluționar, a concepției filozofice a materialismului dialectic și istoric».“ (Convorbiri literare, ianuarie 1978) „Și viața lui se va-ntrupa-n lumină Înveșnicită-n sacrul înțeles Că patria se vede-n el, deplină, Și că privirea țării l-a alesă“ („Cel ce privește-n ochii țării sale“, Cronica, 24 ianuarie 1986) BALOTĂ Ileana „În compozițiile mele de mari dimensiuni, destinate unora dintre importantele edificii publice
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
peste sat, marginea sa De vis punând-o Aproape de ochii lui, de tâmpla lui, De inima sa care șoptea un cântec. Arcul acela trecu maiestuos și înalt Carpații, Învălui ape și gânduri, lăsându-și temelia pe miriștea vie, în loc binecuvântat, sacru nouă: Alba-Iulia! Născut în anul Unirii, revoluționar român, comunist român, de-o vârstă cu țara unită, Nicolae Ceaușescu duce în sine un steag din arcul acela ivit din fântână de suflet peste câmp, peste patrie, peste națiunea română.“ („Destin de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse să-i cumpere alții. În timp, dezvoltasem un soi de duioșie și de fascinație pentru Mioara, chiar dacă era la fel de stupidă ca și oaia sacră al cărui nume îl purta. Când i-a avut prima menstruație, nu a știut ce i se întâmplă. A crezut că a băut prea mult compot de vișine. Maică-sa a fost prima care și-a dat seama, deși ea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aria spirituală, pentru toți membrii familiei, indiferent de vârstă. Postul, participarea la slujbele religioase, spovedirea, împărtășirea, frecventarea deniilor din Săptămâna Mare, a slujbei de Înviere completau tabloul sărbătoreștilor preocupări. Era bine, era frumos, era înălțător! La drept vorbind, profunda și sacra semnificație a marii sărbători Pascale nu era prea clară pentru noi, copiii. Așteptam cu nerăbdare cozonacii, pasca, plăcintele (pe care le savuram calde, înainte de a fi sfințite), ouăle roșii, friptura de miel, răciturile, zama de găină și toate celelalte bunătăți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]