13,967 matches
-
desen și caligrafie la Liceul teoretic de băieți „Radu Greceanu” din Slatina. În anul 1928, la absolvirea academiei, are loc debutul său la Expoziția de Pictură și Sculptură din București, unde a expus lucrarea "Eden". În anul 1929 participă la Salonul oficial de pictură și sculptură, unde expune "Nud de fată" și la Salonul artiștilor francezi. În 1930, obținând o bursă de studii pentru Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, pleacă la Paris și se înscrie la "Académie de la Grande Chaumière", unde lucrează
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
anul 1928, la absolvirea academiei, are loc debutul său la Expoziția de Pictură și Sculptură din București, unde a expus lucrarea "Eden". În anul 1929 participă la Salonul oficial de pictură și sculptură, unde expune "Nud de fată" și la Salonul artiștilor francezi. În 1930, obținând o bursă de studii pentru Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, pleacă la Paris și se înscrie la "Académie de la Grande Chaumière", unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard, fiind în special influențat de sculptura lui Antoine
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
se înscrie la "Académie de la Grande Chaumière", unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard, fiind în special influențat de sculptura lui Antoine Bourdelle. În 1932 i se acordă Mențiunea de onoare a Societății artiștilor francezi, pentru lucrarea "Autoportret", expusă la Salonul de primăvară de la Paris. La Salonul de toamnă de la Paris din același an participă cu lucrarea "Portret de fată". Din 1933, anul întoarcerii în România, participă la toate expozițiile organizate, atât în țară cât și în străinătate. În 1940 este
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
Chaumière", unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard, fiind în special influențat de sculptura lui Antoine Bourdelle. În 1932 i se acordă Mențiunea de onoare a Societății artiștilor francezi, pentru lucrarea "Autoportret", expusă la Salonul de primăvară de la Paris. La Salonul de toamnă de la Paris din același an participă cu lucrarea "Portret de fată". Din 1933, anul întoarcerii în România, participă la toate expozițiile organizate, atât în țară cât și în străinătate. În 1940 este numit profesor la Academia de Belle
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
străinătate. În 1940 este numit profesor la Academia de Belle Arte din Iași, mai târziu (1950) la Cluj, iar din 1966 funcționează ca profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București. În 1942 este prezent la Salonul oficial al Moldovei din Iași, unde i se acordă premiul Ministerului Culturii și al Artelor. Tot în anul 1942, participă la Expoziția de Artă românească din cadrul Bienalei de la Veneția, cu lucrarea "Cap în stil florentin". În 1956 participă la Bienala
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
și Sántha Attila la un atelier de traducere în Arcuș, în urma căruia apar două volume de poezie "Milionarii timpului. Poeți maghiari contemporani", respectiv "A gyönyör román művészete. Kortárs román költők". În anul 2014 a apărut în volumul colectiv de poezie "Salonul Ludicilor", apărut „sub direcția” actorului George Mihăiță, lansat la București în cadrul festCO - Festivalul Comediei Românești. A primit premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1984) și premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO (1998). Premiul Filialei
Romulus Bucur () [Corola-website/Science/297756_a_299085]
-
Albert Marquet. Mai târziu frecventează clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia mai ales finețea desenului și strălucirea culorilor, fără a-i urma principiile estetice academizante. În 1904 se întoarce în țară și expune la Ateneul Român și la Saloanele Oficiale. Menține însă legătura cu Parisul, unde deschide mai multe expoziții personale, până în anul 1940. Expune la Bienala din Veneția în anii 1924, 1940 și 1942. Cu o formație complexă, provenită din rigoarea școlii germane unită cu simbolismul promovat de
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
al mișcări literare "Sturm und Drang" Timp de cincisprezece ani, inițiată la Strassburg și continuată până la plecarea la Weimar, producția lirică a lui Goethe a fost prestigioasă, de o varietate întinsă, de la ingenuitatea populară din "Heidenröslein" („Măceșul”) până la grația de salon din ciclul "Kleine Blumen, kleine Blätter" („Flori mărunte, frunze mici”). În acest timp a început să lucreze la primele versiuni ale lucrării sale "Faust" (așa-zisul "Urfaust"), care cuprinde printre altele „cântecele lui Gretchen”. În 1772 la Frankfurt, publică drama
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
pictează împreună cu Francisc Șirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri și desene cu peisaje din Balcic. În 1939 se îmbolnăvește grav și la 26 februarie 1940 se stinge din viață. În semn de omagiu îi sunt expuse lucrări la "Salonul Oficial" și la expoziția din cadrul "Lunii Bucureștilor". O privire retrospectivă asupra operei lui Tonitza ne revelează în prima perioadă o pictură academistă purtând pecetea școlii müncheneze, și, drept corolar, un interes major pentru desen, în detrimentul picturii. În scurtul său popas
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
reprezentând-o pe zeița "Venus" în chip de curtezană. Nu se vorbește încă de impresionism, dar se pot deja întrevedea caracteristicile principale ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer liber să picteze faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial, Manet își va expune picturile, printre care celebra " Le Déjeuner sur l'herbe", împreună cu Pissarro, Jongkind, Fantin-Latour și alții în "Salonul refuzaților" ("Le Salon des Refusés"), spre stupefacția publicului conservator și entuziasmul tinerilor pictori, care se vedeau confruntați cu
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer liber să picteze faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial, Manet își va expune picturile, printre care celebra " Le Déjeuner sur l'herbe", împreună cu Pissarro, Jongkind, Fantin-Latour și alții în "Salonul refuzaților" ("Le Salon des Refusés"), spre stupefacția publicului conservator și entuziasmul tinerilor pictori, care se vedeau confruntați cu problemele ce-i frământau. Salonul din [1866] acceptă lucrările unora din pictorii aparținând noii orientări, ca Edgar Degas, Frédéric Bazille, Berthe Morisot
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
care îl vor duce în aer liber să picteze faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial, Manet își va expune picturile, printre care celebra " Le Déjeuner sur l'herbe", împreună cu Pissarro, Jongkind, Fantin-Latour și alții în "Salonul refuzaților" ("Le Salon des Refusés"), spre stupefacția publicului conservator și entuziasmul tinerilor pictori, care se vedeau confruntați cu problemele ce-i frământau. Salonul din [1866] acceptă lucrările unora din pictorii aparținând noii orientări, ca Edgar Degas, Frédéric Bazille, Berthe Morisot, Claude Monet, Camille
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
expune picturile, printre care celebra " Le Déjeuner sur l'herbe", împreună cu Pissarro, Jongkind, Fantin-Latour și alții în "Salonul refuzaților" ("Le Salon des Refusés"), spre stupefacția publicului conservator și entuziasmul tinerilor pictori, care se vedeau confruntați cu problemele ce-i frământau. Salonul din [1866] acceptă lucrările unora din pictorii aparținând noii orientări, ca Edgar Degas, Frédéric Bazille, Berthe Morisot, Claude Monet, Camille Pissarro, respinge însă pe Cézanne, Renoir și din nou pe Manet, ceea ce provoacă reacția scriitorului Émile Zola într-o diatribă
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
În anul 1874, din nou reuniți sub numele " Société anonyme des peintres, des sculpteurs et des graveurs" ("Societatea anonimă a pictorilor, sculptorilor și graficienilor"), compusă din Pissarro, Monet, Sisley, Degas, Renoir, Cézanne și Berthe Morisot, organizează o expoziție colectivă în saloanele fotografului Felix Nadar. Monet adusese, printre altele, o pictură reprezentând un peisaj marin din Le Havre. Întrebat asupra titlului tabloului pentru alcătuirea catalogului, răspunse: ""Mettez, Impression: Soleil levant"" ("Puneți, Impresie: Răsărit de soare"). În ziua următoare, în revista "Charivari" apare
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
de acest mediu artistic, Grigorescu este preocupat de însușirea unor modalități artistice novatoare de expresie în atmosfera cultului pentru pictura ""en plein-air"", ce pregătește apropiata afirmare a impresioniștilor. În cadrul "Expoziției Universale" de la Paris (1867), participă cu șapte lucrări, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul "Tânără țigancă", revine de câteva ori în țară și, începând din 1870, participă la Expozițiile artiștilor în viață și la cele organizate de "Societatea Amicilor Bellelor-Arte". În anii 1873-1874 face călătorii de studii în Italia (Roma
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
cu desene satirice la publicațiile "Furnica", "Facla" și "Adevărul". În același an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România. Participă pentru prima dată în 1910 la expoziția "Tinerimii Artistice" cu peisaje și compoziții pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul "Înmormântare la țară", iar în anul următor, la "Tinerimea Artistică", portretul de grup "Terasa Oteteleșeanu", cu "șapte figuri ale boemei literare, muzicale și pictoricești". În 1914 deschide prima expoziție personală la București. În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu
Camil Ressu () [Corola-website/Science/297838_a_299167]
-
predicator pentru minerii din Wasmes, Comitetul de Evanghelizare fiind surprins de activitatea sa, precum și de spiritul său de sacrificiu. Acolo trăiește la Nr. 221, Rue du Petit-Wasmes (acum Rue Wilson), în casa fermierului Jean-Baptiste Denis și predică la centrul protestant „Salon de Bebe” (257 Rue du Bois). Complet afectat de sărăcia din jurul lui, van Gogh dă tot ce are în posesie, inclusiv o mare parte din hainele sale, minerilor. Atitudinea este socotită de către șefii săi drept excesivă, așa că la sfârșitul perioadei
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
va picta un mare număr de lucrări și schițe, ce exprimau chinurile sale în forme zvârcolinde, expresioniste. Din această perioadă datează și celebrii "Iriși", vânduți la Sotheby, New York, în 1897 și "Noapte înstelată". Cu ajutorul fratelui său Theo, Vincent participă la Salonul Artiștilor Independenți din Paris și expune lucrări la diferite expoziții. O criză îl doboară din nou; nu va rămâne la Saint-Remy. El se teme că nebunia ar putea să îi distrugă capacitatea de a picta și pleacă la un doctor
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
de colorit strălucit și delicat totodată. Referindu-se la arta picturii, Luchian spunea: Concepția lui Luchian despre artă s-a integrat mereu pe o traiectorie care a contrazis arta academistă a timpului său, artă care era aservită unor gusturi de salon, reticentă oricărei înnoiri și ostilă reprezentării realiste a vieții. Pictura sa a fost în același timp un semn al atitudinii de protest social, prin faptul că a redat viața de trudă a muncitorilor și a evocat condiția mizeră și socială
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
în care s-a deschis prima expoziție a „Artiștilor independenți”, unde au expus Paul Signac, Georges Seurat, Toulouse-Lautrec și alții. A fost deasemenea, anul de consacrare a lui Édouard Manet cu tabloul său controversat "Olimpia"; a fost și anul primului "Salon al refuzaților" și, bineînțeles, a fost anul retrospectivei Vincent Van Gogh. În acest mediu efervescent și plin de emulație artistică, Luchian și-a format elementele de limbaj propriu, potrivite exprimării mesajului său în domeniul picturii. Tabloul "" arată influența evidentă a
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
dedicat picturii. În 1893 s-a mutat pe strada Aristide Briand și și-a amenajat un atelier, iar în octombrie a expus pentru a doua oară la "Cercul Artistic". În 1894, prin eforturi coordonate de Take Ionescu, s-a născut „Salonul Oficial” care a durat neîntrerupt până la 1916, sub conducerea directorilor Școalei de Bele Arte, pictorii Stăncescu și Mirea. Una dintre lucrările expuse la ediția din 1893 a fost "", cu o tematică grigoresciană. În anul 1894 a expus la Salonul oficial
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
născut „Salonul Oficial” care a durat neîntrerupt până la 1916, sub conducerea directorilor Școalei de Bele Arte, pictorii Stăncescu și Mirea. Una dintre lucrările expuse la ediția din 1893 a fost "", cu o tematică grigoresciană. În anul 1894 a expus la Salonul oficial de arte plastice, intitulat "Expoziția artiștilor în viață", și din nou la "Cercul Artistic", lucrări din epoca pariziană cum a fost "Ultima cursă de toamnă", sau cele cu tematică românească precum micul tablou intitulat "Liniște (Amurg)" și altele ca
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Tot în 1895 a fost ales în funcția de vicepreședinte al "Cercului artistic". Concepția lui Luchian despre artă s-a integrat mereu pe o traiectorie care a contrazis arta academistă a timpului său, artă care era aservită unor gusturi de salon, reticentă oricărei înnoiri și ostilă reprezentării realiste a vieții. Aceste stări care erau din ce în ce mai mult prezente în arta plastică au făcut ca Luchian să fie indignat de orânduirea socială care favoriza o astfel de artă de agrement, astfel că unul
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
ca Luchian să fie indignat de orânduirea socială care favoriza o astfel de artă de agrement, astfel că unul dintre criticii din 1896 l-a caracterizat în următorul mod: În 1896 s-a produs o mișcare de secesiune, împotriva președintelui „Salonului Oficial”, C. Stăncescu, intitulată „Salonul artiștilor independenți”, care amintea de „Salonul Independenților” de la Paris. Revenit la București, pictorul a fost în 1896 principalul inițiator al „"Expoziției artiștilor independenți"”, care s-a deschis chiar în fața Salonului Oficial. În anul respectiv împreună cu
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de orânduirea socială care favoriza o astfel de artă de agrement, astfel că unul dintre criticii din 1896 l-a caracterizat în următorul mod: În 1896 s-a produs o mișcare de secesiune, împotriva președintelui „Salonului Oficial”, C. Stăncescu, intitulată „Salonul artiștilor independenți”, care amintea de „Salonul Independenților” de la Paris. Revenit la București, pictorul a fost în 1896 principalul inițiator al „"Expoziției artiștilor independenți"”, care s-a deschis chiar în fața Salonului Oficial. În anul respectiv împreună cu Constantin Artachino, a organizat în
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]