19,447 matches
-
o] disprețuire a averilor, în fine prin reducerea fericirei la un bun subiectiv, consistând din disprețul averilor și din supraprețuirea situărei * umile și a cugetării filozofice. Altfel cei noi. Siguri, prin succesele naturale despre moartea sufletului individual, sigur cumcă plăcerile simțurilor, ca singure esistente, sunt plăceri adevărate, de-o realitate necontestabilă, ei au voit realizarea prin forță (cei vechi: cea voluntară) a idealului lor, a distribuirei egale a plăcerilor și bunurilor lumești. O răsplătire după era o utopie. Cultura științifică și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
imposibilă - [î]i lipsește tocmai antiteza ei pentru ca să poată esista viciul și crima, răul. Astfel bine și rău nu esistă, dacă nu esistă obiectul pe care ele să-l respecte sau atace: interesul individual. Muzica - Dacă comunarzii n-au avut simț pentru muzică clasică e natural. Această muzică era făcută pentru urechile unor clase cari se identificase cu arta. Era o identitate secretă între urechea lor și muzica numită de ei clasică. Nu așa comunarzii. ["ETICA LUI HERBART... "] 2257 Etica de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se identificase cu arta. Era o identitate secretă între urechea lor și muzica numită de ei clasică. Nu așa comunarzii. ["ETICA LUI HERBART... "] 2257 Etica de Herbart. Herbart reduce principiile lui de etică la condițiunile de plăcut sau neplăcut al simțurilor. Însă e cunoscut că acest plăcut ori neplăcut e o afectare a simțurilor noastre atât de relative, de preocupate, de vizionare. Dovadă e că pentru ochiul nepreocupat al științei nu esistă nici plăcut, nici neplăcut. Va să zică plăcut sau neplăcut e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
numită de ei clasică. Nu așa comunarzii. ["ETICA LUI HERBART... "] 2257 Etica de Herbart. Herbart reduce principiile lui de etică la condițiunile de plăcut sau neplăcut al simțurilor. Însă e cunoscut că acest plăcut ori neplăcut e o afectare a simțurilor noastre atât de relative, de preocupate, de vizionare. Dovadă e că pentru ochiul nepreocupat al științei nu esistă nici plăcut, nici neplăcut. Va să zică plăcut sau neplăcut e un accidens și nu un essentialis. Știința, care dezvață ochiul de-a privi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nepreocupat al științei nu esistă nici plăcut, nici neplăcut. Va să zică plăcut sau neplăcut e un accidens și nu un essentialis. Știința, care dezvață ochiul de-a privi lucrurile fals și după părere, ci după ființa lor internă, necolorată de natura simțurilor noastre, știința nici nu aprobă, nici nu dezaprobă, ea pricepe. Și, într-adevăr, dacă cugetăm că individul nu-i de vină nici că voiește rău[l], nici că-l face, dacă privim fapta dezaprobată nu subiectiv, ci obiectiv, în sensul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ce-o aruncă cei duși în altă lume asupra chipurilor celor rămași pe pământ. Paloarea este lumina cea albă a morții. [42] [Dacă omul ar avea] numai instinct ce bine ar petrece. Cu cât e mai mult cult (rafinament [al] simțurilor ) cu atîta-i mai nenorocit. [43] Cine vrea ști viitorul să întoarcă spre trecut. 2259, [44] Cântărește tendința ta de-a avea nu cu puterea, ci cu dreptul pe care cellalt [îl] are. 2267, [45] O fată e zero, o femeie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nobil și desigur că cel mai nobil e adevărul. 2289, [62] Ce bine că oamenii sunt atât de proști. 2290, 1058 {EminescuOpXV 1059} {EminescuOpXV 1060} 1868-1869 (p. 674) anii pacifică preface * fruntea secolii suvenir Cu cât e mai mult cult (simț ales) cu atîta-i mai nenorocit 2258, Melancolia, acest cântec al gândirilor, acest tezaur pe care nu l-aș da pe orgiile împăraților romani, îmi purtă inima prin Italia. 2258, [Cum] aș face să trăiesc în trecut ecoul trăiește-n trecut
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
familiare, pasiunea lui îi suprapuse în paralel figura unui copil cunoscut cu cea actuală divulgând asemănarea dintre ele... era tulburată, nu putea să judece mai departe și chipul se șterse curând rămânându-i numai prezentul urât; gândurile se împrăștiau între simțuri de oroare extremă și plăceri nedeslușite. Când termină, ea se acoperi pudică și așteptă să plece în față; se șterse de propria limfă cu sutienul pe care-l împături și-l așeză cu grijă în poșetă fără să gândească, fără
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ca oricare tânăr de vârsta lui avea câteva secrete și îndoieli. Misterul de nedezlegat al fiecărui om poate apare când nu te aștepți, însă el nu-și făcea probleme; instinctual credea că este un conducător victorios și încă unul bun. Simțul al nu știu câtelea care ne face să ne apropiem de anumite persoane, de fizionomii și caractere, nu l-a înșelat nici de data asta. Era puțin obosit după demonstrația făcută în fața șoferului care i s-a părut și lui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ați luat covrigul că vreau să vă fut" "De la simige... încerca să iasă răspunsul... pauză... fir-ai al dracu' de măgar nesimțit!" Și decola în capul meu, asta cel mai des, dar nu vă mirați, au momente când gagicile cu simțul umorului m-au omenit cu jumătate din covrig și ceva opturi, ba la ele acasă, ba la mine gazdă. Ciudat, nu-mi mai aduc aminte cum m-au acostat ele, nu te apuca să mai dai paginile înapoi, ca să vezi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care odată cu trecerea timpului, elimină treptat erorile comise în trecut. În felul acesta progresează știința. Sunt două modalitățile prin care se ajunge la cunoaștere: «prin argumentare și prin experiment». Adevărurile naturale sunt cunoscute prin intermediul experienței externe, ce are loc prin simțuri, în timp ce prin experiența internă, care este iluminarea divină augustiniană, ajungem la adevărurile supranaturale. Susținător, ca și Grosseteste, a temeiurilor matematice, cercetător al fizicii și în mod deosebit al opticii, Bacon a înțeles legea reflexiei și a refracției luminii, a studiat
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
intelectuală de partea lirismului, poeziei, literaturii și culturii, că sîntem dintru început umaniști. Lucrurile nu stau însă întotdeauna cum am vrea noi să stea și realitatea nu ne menajează neapărat iluziile. Adevărul este că, dacă e un fapt de bun simț că nu poate dispărea cu totul din poezie lirismul, din literatură poezia etc, e la fel de adevărat că nu este nevoie de cine știe ce efort de gândire, observație sau prelucrare statistică pentru a înțelege un fapt: în linii mari, civilizația de tip
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
este de fapt rezultatul nediferențierii între diverse tipuri poetice, un fel de daltonism mai curând. La întrebarea "cîte feluri de poezie există?" nu s-a răspuns niciodată credibil și cu autoritate, nu pentru că n-ar exista critici cu discernământ și simț al taxinomiilor, ci fiindcă întrebarea însăși e subminată de un fel de prejudecată, aproape generală mai cu seamă între poeți (afli între ei snobi, izmeniți și mistici ai ideii de poezie cu duiumul) că - la fel ca și mama - poezia
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
profesor 95 universitar plin la douăzeci și patru de ani și academician la douăzeci și nouă), teribiliști (Pogor se declarase ateu, apoi budist), copilăroși (o replică frecventă în cenaclu era azvârlirea unei perne în capul interlocutorului), înainte de orice plini de ironie și simț al umorului: anecdota, cât mai "corosivă" trecea înaintea oricăror preocupări (și aici Carageani și Creangă erau neîntrecuți), poeziile care plăceau erau repede puse pe arii de operetă și cenacliștii ieșeau noaptea braț la braț, lălăindu-le în gura mare... Ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
istoriei literare. Nu mi-e indiferent cum trăia, cum gândea și cum scria Caragiale. Pentru a-l prinde într-un "algoritm", într-o imagine sintetică, îmi este de mare ajutor nu numai admirația mea dintotdeauna pentru acest campion al bunului simț (autor, printre altele, al celor mai înțelepte, mai așezate, mai cu cap articole - inclusiv de teorie literară intuitivă - scrise în epocă) și acest performer al limbajului, ci și consternarea mea în privința cameleonismului său politic (care-l făcea pe Maiorescu să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și nu poate rămâne un "etalon moral" sau o imagine luminoasă. Se vorbește atât de mult la noi despre "rectitudinea morală" care ar trebui să-l caracterizeze pe scriitor, există la noi atâția moraliști (proliferare tipică pentru o societate fără simț etic), încît nu-ți rămâne decât să trăiești coșmarul unei lumi literare în care toți autorii ar fi de o puritate ireproșabilă și să te întrebi ce Dumnezeu literatură s-ar putea naște în acea lume. De unde Dumnezeu ar cunoaște un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai mult Nedelciu pe atunci - și (știu eu?) Nabokov. Mai târziu aveam să aflu că Nedelciu venea de la țară și că multă vreme și-a petrecut vacanțele la Fundulea, legând la vie și săpând pământul. Cred că forța și bunul simț tipic țărănești s-au echilibrat întotdeauna în el cu intelectualitatea și au produs împreună scrierile lui deopotrivă realiste și textualiste. în acest echilibru stă, poate, valoarea lui ca prozator. Iar ultima dată când l-am văzut a fost acum vreo
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai departe, către alte idei. De aceea, intelectualul nu poate fi niciodată tras la răspundere în fața istoriei. Intelectualului îi este permis să sprijine în aerul tare al propriei puteri de gândire orice construcție, oricât de fantastică, de riscată, de contrară simțului comun, și nu va răspunde dacă ea se va prăbuși cândva peste lume și va distruge vieți sub dă-rîmăturile ei. Cuvântul fascism a fost folosit de cei doi eroi ai articolului meu cam în acest fel: într-un mod subtil
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aceste rânduri. Amândoi au scris cărți importante și vor mai scrie. M-am referit doar la un mod de a folosi cuvintele care mi se pare inacceptabil. La un mod inacceptabil de a înțelege inteligența, care pierde astfel legătura cu simțul comun, cel care-i dă valoare și căldură umană, transformînd-o în înțelepciune. O inteligență neînțeleaptă a vorbit, cred eu, în fiecare dintre cele două cazuri. Un război pierdut în ultimii ani am pierdut un război cultural. Nu-mi fac nici o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu în Europa". înspăimîntătoarea Europă. Cruda, blazata, bă-trîna Europă. Unde puteai fugi, unde mai puteai afla adevărata viață, adevărata sevă, adevăratele culori? în Africa, firește, în Tahiti, firește. în vinul roșu. în hașiș. în homosexualitate. în dereglarea sistematică a tuturor simțurilor. Totul era să scapi de emblema Europei acelei vremi: rațiunea mecanicistă, stupidă, uniformizantă a lumii burgheze. Ce coșmar hidos avea să producă acea * Eseu citit la "Literaturhaus Hamburg" cu prilejul colocviului internațional "Europa Schreibt", 2003. Treizeci și cinci de scriitori din tot
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am făcut niciodată o lecție fără să simt nevoia să glumesc cu cei din fața mea. Și-ntotdeauna, indiferent de nivelul lor de pregătire, am avut aceeași surpriză dezarmantă. La cele mai bune glume 271 ale mele (și care cereau un simț mai subtil al umorului) nu râdea nimeni, pe când, când scădeam, înciudat, nivelul și spuneam ceva demn de folclorul copiilor, mă răsplăteau hohote de râs neașteptate. Nu știu dacă trebuie să trag de-aici o concluzie în privința lipsei mele de umor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
televizor, cu titulatura de VIP-uri. "O sută cincizeci de VIP-uri vor sta la dispoziția dumneavoastră în această emisiune!", se spunea într-o reclamă. Slavă Domnului, mi-am zis, tânăra generație mai are, în ciuda aparențelor, un strop de bun simț. 302 într-adevăr (lăsînd-o acum pe Ioana să se odihnească după scurta ei apariție special guest star), se pare că ne înșelăm când ne închipuim că, astăzi, televiziunea - pe care-am crezut-o mereu un fel de religie - mai poate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nici pe oamenii ei câtă vreme nu putuse ști ce sunt oamenii. Un singur om iubea, i s-ar fi dăruit toată, însă în jurul ei se spunea că acela nici nu e om, pentru că e rob și e negru. Numai simțul ei tainic de femeie i-a arătat că omul pe care-l văzuse numai în câteva clipe fugare, și cu care o singură dată vorbise, era și înțelept, și frumos, și bun, și că trebuia să fie pentru ea totul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că cei doi vestitori sunt îngeri, încolo textul biblic spune în chip cu totul neobișnuit: "cei doi bărbați"... În același timp însă poveștile minunilor făcute de profeții mici sunt de o invenție vulgară, trivială, lipsită de haz și de bun simț. Sub așternutul superficial de floricele clefăie un noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale că atlanții erau același neam cu vechii egipteni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de acel sărut. Deși sărutul a fost nevinovat, totuși deja începu a-i da bătăi de cap. Ramona Plopeanu era o ființă atât de inocentă și de pură, precum un bococ de crin scăldat în roua dimineții, cu mult bun simț și blândețe, credincioasă, pentru nimic în lume n-ar fi supărat pe cineva, nici măcar cu privirea. Era mărunțică cu părul de culoarea mierii, purtându-l lung pe spate. Avea ochii de-un albastru ca cerul în zorile de vară, nasul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]