12,786 matches
-
sârbi. Aceștia au primit dreptul de liberă alegere a mitropolitului, precum și dreptul de a avea mai multe episcopii. În baza așa numitelor "privilegii ilirice" emigranții sârbi în frunte cu patriarhul Arsenie al III-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul Mitropoliei ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713 de la Krusedol la Carloviț. Sofronie, în calitate de călugăr ortodox transilvănean, a luat și el drumul Carlovițului, de unde
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
în căutarea adevăratei Cruci și a construit mai multe biserici în zonă. Biserica din Valea Crucii a fost renovată și mărită în vremea împăratului Iustinian I Legenda povestește că generalul Belisarie, care condusese campania pentru cucerirea Italiei, ar fi pus stăpânire la Roma pe tezaurul Templului din Ierusalim ce fusese adus acolo după reprimarea Revoltei iudeilor. Comorile cu obiectele de cult din templu ar fi fost readuse de el la Ierusalim și depozitate în Biserica Sfânta Maria cea Nouă.Aceasta fusese
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
monahal a fost zidit în anul 1038 cu ajutorul unor călugări de pe Muntele Atos, de către Sfântul Prokhori (Prochorus) Georgianul (985 sau 990 - 1066) din familia Shavteli din Șavșeti (azi Șavșat în Turcia).Zidirea mănăstirii era un eveniment ieșit din comun sub stăpânirea islamică, explicabil prin întărirea în acei ani a poziției Imperiului Bizantin. Sfântul Prohori a avut sprijinul regelui Georgiei, Bagrat al IV-lea Kuropalates (1027-1074) și al mamei acestuia, Maria, care au trimis în Țara Sfântă circa 80 de țărani și
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
din Ierusalim care mai speră încă să o recupereze. Călugării povesteau că în țara lor se adunau fonduri pentru această mănăstire, mai ales prin vânzarea puilor de cai. În cursul secolului al XVI-lea, au ridicat iar musulmanii, în fața noii stăpâniri otomane, pretenții asupra clădirii, sub pretextul că deja a funcționat acolo o moschee. Călugării au șters orice urmă de prezență islamică din clădire, au îndepărtat inscripțiile arabe, și au distrus mihrabul care mai rămăsese. În cele din urmă mănăstirea a
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
control otoman pentru 164 ani. După ce Soliman Magnificul a ocupat Belgradul în 1521 și Ungaria a fost învinsă în Bătălia de la Mohács din 1526, Regatul Ungariei a fost împărțit în două părți. Partea de vest a țării a intrat sub stăpânirea împăratului Ferdinand I din Casa de Habsburg, în timp ce partea de est a fost stăpânită de nobilul maghiar Ioan Zápolya. Zápolya a solicitat ajutorul sultanului Soliman împotriva lui Ferdinand. După moartea lui Ioan Zápolya în 1540, i-a succedat fiul său
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
la Alba Iulia, care a devenit ulterior capitala Principatului Transilvania. Transilvania împreună cu alte „părți” ("Partium") ale Regatului Ungariei, inclusiv Banatul, a format în 1541 un principat autonom sub suzeranitate turcească. Ferdinand nu a renunțat însă la unificarea Regatului Ungariei sub stăpânirea sa. În vara anului 1551, Timișoara a ajuns din nou pe mâna suveranului de Habsburg, în urma acțiunii de „unificare” condusă de Gheorghe Martinuzzi. Losonczy a preluat, în această perioadă, comanda cetății și a zonei aflate sub dominație creștină. Dorind să
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
cu pleavă, a fost trimis la Istanbul ca un „dar” oferit sultanului. Cetatea Timișoarei, cucerită de turci și transformată în capitală de vilayet otoman (un "beylerbeylik" între anii 1552-1590 și un "eyâlet" între 1590-1716 cu patru sangeacuri), a rămas sub stăpânirea acestora în perioada 1552-1716, când a fost recucerită de trupele imperiale conduse de prințul Eugen de Savoia, care, imediat după capitulare, i-a liniștit pe beglerbegi, anunțându-i că nu va proceda ca și otomanii, în 1552, care, încălcându-și
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
îndreptat noaptea dinspre pârâul Qumran, aflat la 5 km mai la sud, prin valea Hurkania spre Marea Moartă, iar de acolo în zona abruptă a pârâului Og (Nahal Og), în arabă Wadi Kaneitera și până la urmă a izbutit să pună stăpânire pe Nabi Musa și tunurile turcești și să înlăture blocada. În timpul stăpânirii britanice , procesiunile de Nabi Musa erau însoțite de muzică de fanfară militară britanică, de militari și forțe de poliție. Lângă Poarta Leilor a Orașului Vechi în Ierusalim autoritățile
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
prin valea Hurkania spre Marea Moartă, iar de acolo în zona abruptă a pârâului Og (Nahal Og), în arabă Wadi Kaneitera și până la urmă a izbutit să pună stăpânire pe Nabi Musa și tunurile turcești și să înlăture blocada. În timpul stăpânirii britanice , procesiunile de Nabi Musa erau însoțite de muzică de fanfară militară britanică, de militari și forțe de poliție. Lângă Poarta Leilor a Orașului Vechi în Ierusalim autoritățile britanice obișnuiau să posteze un tun care trăgea în cinstea steagului profetului
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
special, 23.06.1941, în zona de Hotin a aterizat un grup de 100 de oameni care au distrus divizia sovietică. Deja în 1944, când s-au luptat bătălii pentru eliberarea teritoriului regiunea Cernăuți de către trupele germane în luptele pentru stăpânirea de Cernăuți piloți distinși generalul-maior de aviație Lakeeva colonelul Nechiporenko, colonelul Feduleva. Livrare e-mail după eliberarea Cernăuți a fost ajustat de aeronave sovietice-LI 2 în aeroportul din Cernăuți. În plus, un numar de raioane săteni au fost implicate în
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
celei de-a doua Sesiuni de Proceduri și Dezbateri a celui de-al 111-lea Congres. Seminarul este localizat pe teritoriul Mănăstirii Sfânta Treime, fondată de Patriarhul Fotie I cu aproape o mie de ani înainte de fondarea școlii teologice. În timpul stăpânirii otomane, mănăstirea a ajuns în stare de deteriorare. În 1844 patriarhul Gherman al IV-lea a transformat mănăstirea într-o școală de teologie, ce a fost inaugurată pe 1 octombrie 1844. Toate clădirile, cu excepția capelei din secolul al XVII-lea
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
de plecare din România în Israel și că unul care nu știa nici literele ebraice, a învățat această limbă mai întâi în kibuțul Beit Alfa și apoi la scoala - „ulpan” - pentru noi imigranți Etzion la Ierusalim. Ajungând la o excelentă stăpânire a ebraicei, în anii 1959-1963 el a studiat limba și literatura idiș și ebraica la Universitatea Ebraica din Ierusalim În primii pași în Israel a întâlnit Winkler încurajarea și sprijinul lui Dov Sadan, al lui Ezra Fleischer. Deja în timpul studenției
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
capitala. De acolo, la scurt timp a cucerit restul Azerbaidjanului și Armenia. Se proclamă șah în 1502 și declară islamul șiit drept religie de stat. Cucerește centrul Iranului în 1504, iar până în 1508 pacifică frontiera de Vest și aduce sub stăpânirea sa Bagdadul și Sud-Vestul Iranului. În 1510 cucerește Heratul și Khorasanul. În teritoriile cucerite, impune islamul șiit cu forța și îi expulzează pe clericii sunniți. Motivele invocate inițial de Ismail I și apoi de urmașii săi se refereau mai mult
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
Mormintele lui Abu Hanifa și Abdul-Qadir Gilani au fost distruse. O parte dintre șiiții care au imigrat în Iran, pentru a beneficia de protecția șahilor, s-au stabilit în sudul Irakului de astăzi, care la acea vreme se afla sub stăpânirea Iranului. Ei au format repede majoritatea în rândul populației de acolo. Autoritățile safevide au numit reprezentanți speciali ai șiiților care să se ocupe de nevoile pelerinilor veniți la locurile sfinte șiite Najaf și Karbala. Aceste formule au fost păstrate și
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
în zonă se realiza în Epoca de piatră o procesare a alimentelor. Cu toate acestea, nu exista dovezi scrise sau indicații de așezări în zonă până în secolul al XI-lea. Localitatea s-a aflat din secolul al XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol. După ce Senioria de Tarasp a fost desființată, moșiile sale au intrat din 1239 în stăpânirea tirolezilor. Sub domnia arhiducilor habsburgi din Austria
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
aflat din secolul al XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol. După ce Senioria de Tarasp a fost desființată, moșiile sale au intrat din 1239 în stăpânirea tirolezilor. Sub domnia arhiducilor habsburgi din Austria, de asemenea conți de Tirol, din 1363, Tarasp a fost începând din 1464 o exclavă austriacă în Statul liber al celor trei ligi, un asociat al Confederației Vechi a Elveției. În 1687 împăratul
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
Austria, de asemenea conți de Tirol, din 1363, Tarasp a fost începând din 1464 o exclavă austriacă în Statul liber al celor trei ligi, un asociat al Confederației Vechi a Elveției. În 1687 împăratul Leopold I de Habsburg a acordat stăpânirea Taraspului prinților de Dietrichstein ca un teritoriu supus Sfântului Imperiu Roman. În cursul anului 1803, prin Actul de mediere al lui Napoleon Bonaparte, Austria a cedat în cele din urmă acest teritoriu Confederației Elvețiene, fiind încorporat apoi în cantonul Graubünden
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
satului Forăști. S-a născut la Forăști în anul 1803, fiind fiul spătarului Costandin Botez (d. 1837) și nepotul medelnicerului Ioan Botez, moșieri din Forăști. Potrivit vidomostiei boierilor din 1829, comisul Alecu Forăscu locuia la Forăști și „nu are sub stăpânire nimic, fiind holtei”. A devenit apoi spătar, agă și postelnic, fiind numit în 1855 în rangul de vornic, „pentru deosăbite slujbe”. Alecu Forăscu s-a căsătorit la 20 iulie 1833 cu Raluca Bașotă (1815-1875), fiica vornicului Andrei (Andrieș) Bașotă din
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
având trăsături de cântec liric, culegătorul piesei (etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu) a numit-o „doină”. Doinele de înstrăinare, a căror tematică poate fi urmărită pe documente începând din secolul al XVIII-lea, își au originea în sentimentul singurătății, care poate pune stăpânire pe om în diferite situații. Fiind un motiv frecvent în lirica populară, multe din piesele în cauză au și un caracter social. Dintre temele acestor doine se pot enumera: depărtarea de părinți și de frați, dușmănia celor din jur, singurătatea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
măiestrie îi permite să schimbe relieful lumii după bunul plac, dar Keles dovedește că posedă și el talentul bunicului său și îl întrece în măiestrie, reușind să aducă victoria Împărătesei. Vreme de mii de ani lumea s-a aflat sub stăpânirea virukilor, al căror Imperiu avea capitala la Virukadeen. Dintre celelalte rase existente, soothii au fost aleși să îndeplinească funcțiile birocratice în Imperiu, în timp ce oamenii au fost ținuți ca sclavi. Cu 3000 de ani înaintea evenimentelor prezentate în trilogie, virukii au
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
sau "buzō" : « a strânge », și "poros" : « trecere ») care leagă Marea Neagră (atunci „Pontul Euxin” adică "marea primitoare") cu Marea Azov (atunci „lacul Meotid” adică "mlăștinos"). propriu-zisă era mai întinsă decât regatul, dar sub influența acestuia. Trecând, pe rând, între altele, sub stăpânirea Imperiului Bizantin, a Rusiei Kievene, a Republicii Genova, peninsula a devenit, din a doua jumătate a secolului al XV-lea până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, centrul Hanatului Crimeii. Apoi, sub Ecaterina cea Mare, a fost anexată de Imperiul Rus
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
rămași în zonă și devenind un stat elin independent: Principatul de Theodoros, patria Mariei de Mangop, care s-a menținut până în 1476. Estul Crimeei și vestul Kubanului, adică inima fostului Regat Bosforan, au trecut în secolul al IX-lea în stăpânirea Rusiei Kievene (cnezatul Tmutarakan). <br> Între secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea porturile Cembalo, Caulita, Lusta, Soldaia, Caffa, Chimmero și Vosporo au fost controlate succesiv de republicile Veneția (1204-1235) și Genova (1315-1475). Nordul Crimeii a aparținut succesiv
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
doilea fiind sub controlul efectiv al vasalilor săi, respectiv tătarii Hanatului Crimeii și cerchezii, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Apoi, sub Ecaterina cea Mare, Crimea a fost anexată de Imperiul Rus care o constituie în gubernie a Tauridei. Sub stăpânirea rusească, aceasta a făcut parte din Novorusia, regiune pe care imperiul a „des-islamizat-o”, alungând majoritatea tătarilor spre Imperiul Otoman (între altele, spre Dobrogea) și în care a creat o „nouă Arcadie” colonizată cu ruși, ucraineni și germani, în care a
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
sau aprilie 1648). Ceea ce are importanță este înțelegerea mai bună a mecanismului lor, pentru a le putea controla prin voință, în loc ca aceasta să se supună lor. Astfel, „chiar cei care au sufletele cele mai slabe ar putea dobândi o stăpânire cu adevărat absolută asupra tuturor pasiunilor lor, dacă s-ar folosi iscusința trebuincioasă pentru a-i dresa și a-i îndruma” (art. L). Organizarea tratatului lui Descartes este semnificativă pentru filosofia autorului. Aplicându-și faimoasa metodă la filosofia morală, Descartes
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
a obținut o serie de victorii și a oprit revolta. După așa numitul "Rye House Plot", din 1683, a fost constrâns să părăsească Anglia și s-a refugiat în Provinciile Unite. După moartea tatălui său, a încercat să ia în stăpânire tronul Angliei și a planificat o invazie. Debarcat, a fost declarat rege în diverse orașe și a fost chiar încoronat în 20 iunie 1685. În 6 iulie, armata comandată de James s-a luptat cu trupele regale în bătălia de la
James Scott, I Duce de Monmouth () [Corola-website/Science/331721_a_333050]