13,844 matches
-
Uimitor! Cu cât firesc, cu ce poftă și cu ce simplitate mănâncă aceste două fete! De fapt - mai degrabă, fetițe, decât fete. Surori. șezând una lângă alta. La mesuța frumos acoperită cu o pânză gri, cu blidele dinainte și cu fața la televizor. Un televizor de dimensiuni reduse - ca și ele. Mănâncă și privesc programul. În liniște. Cu atât aplomb! S-au întors, nu demult, de la marea demonstrație care a avut loc, azi, de 1 Decembire 2o11, de ziua țării, în București. Un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cât firesc, cu ce poftă și cu ce simplitate mănâncă aceste două fete! De fapt - mai degrabă, fetițe, decât fete. Surori. șezând una lângă alta. La mesuța frumos acoperită cu o pânză gri, cu blidele dinainte și cu fața la televizor. Un televizor de dimensiuni reduse - ca și ele. Mănâncă și privesc programul. În liniște. Cu atât aplomb! S-au întors, nu demult, de la marea demonstrație care a avut loc, azi, de 1 Decembire 2o11, de ziua țării, în București. Un București fastuos
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o cutie cu o mână de măsline înlăuntru. Au primit-o. Au zis bogdaproste, și sau îndepărtat, către casă. Aici, după ce au aerisit camera, și-au schimbat îmbrăcămintea și încălțămintea, și-au așezat masa și acum, mănâncă și privesc la televizor. Se derulează un program adecvat momentului. Cu reluări de mărșăluirea armatei, cu echipamentele militare. Urmăresc, deși nu le interesează. Urmează ediția de știri. Între altele, ceva, care le captează atenția: o enumerare a celor mai bogați oameni de pe glob, care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tare de un nou eșec, încât de-abia și-a atins obiectivul. Atunci a apărut Clarence... Iar Clarence s-a arătat în stare să aibă orgasm în timp ce prăjea slăninuță, cu maică-sa în camera de alături, între două reclame la televizor sau în timpul prezentării filmului următor într-un cinematograf pentru automobiliști. — Însurați-vă cu ea! l-a sfătuit psihiatrul lui. Însurați-vă cu ea și o veți uita pe Lola... Ce bine ar fi fost să și-o fi amintit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să te dezbraci la Chez Mimi... Marele carusel al consumului, al sutelor de mii de obiecte care ispiteau zi și noapte specia umană, avea pe marele Bulevard din Santa Cruz unul din punctele lui tari. Se putea cumpăra de la un televizor de mărimea unui pachet de țigări, în stare să distrugă vederea oricui ar încerca să-l privească mai mult de zece minute, până la o simplă cravată cu preț astronomic, numai pentru că poartă semnătura lui Cardin, trecând la ceasurile de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
place să muncesc? — Există multe mijloace... — Ca de exemplu? — Ca de exemplu, să încerci un alt mod de viață. — O căsuță la țară. Nu? Aproape de oraș. Și apoi, poate o mașinuță ca să venim la cumpărături la sfârșit de săptămână. Un televizor portativ și un mic frigider. — Oh! Du-te la dracu’! Nu se poate sta de vorbă cu tine. — Firește că nu se poate. Cine te credeai? Ne-am cunoscut acum cinci zile. Am vorbit mult și recunosc că ești inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asta a recunoscut-o unul dintre inginerii dumneavoastră - că există cupru în Masivul Papagalilor și că „Southern Mining Company“ vrea să-l ducă în Japonia, care are nevoie de el să inunde și mai mult piața cu tranzistoare, motociclete, vapoare, televizoare, jucării și alte mii de fleacuri. În definitiv, vrea să-l îmbogățească puțin mai mult pe un anume Mr. Galbraith, din New York, și pe vreo doi sau trei Masacuchi, Kawanati sau cum s-or fi numind proprietarii industriei nipone... — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o singurătate în doi, în care nici unul nici celălalt nu aveau nimic să-și spună. Ura serviciul, dar ura și ora de întoarcere acasă, ura să se așeze la masă, să cineze în tăcere și să privească ore întregi la televizor până când adormea în fața aparatului. Puteau să treacă zile întregi fără să schimbe o vorbă, cufundați fiecare în propriile lui idei, idei ce nu erau decât frustrări, dorințe de a scăpa din acea mocirlă, dar lipsindu-le voința să rupă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mă urmărea pe sub gene cu ochii ei de culoarea ciocolatei jucînd în umbre și ape adînci, cu o căldură ascunsă. Și ciorile și corbii sînt păsări foarte deștepte, pălăvrăgeam eu privind aiurea peste dealurile din depărtare. Am văzut odată la televizor o emisiune în care o cioară a aruncat o nucă în stradă și a așteptat să treacă o mașină să spargă coaja cu roțile, pe urmă a coborît și a cules miezul. Și asta făcea de obicei. Ea tăcea, ascultînd
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a rucsacelor arucate pe umăr, a internetului și a plecării în țări străine... preferabil Uniunea Europeană sau Canada sau Statele Unite... ca să nu mai vorbim de Spania cu căpșunile sale deja celebre și devenite simbol al prosperității dincolo de hotare... O generație a televizorului, a multitudinii de imagini, a jocurilor pe calculator și nu a cărților. A muzicii electronice și a telefoanelor mobile. Fiecare cu vremea sa. Iar au chiulit a unșpea de la ultimele ore... Ah, mă gîndesc eu, ce mi-am mai făcut
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Acum sînt și afacerist... Depinde. Atunci, deșartă ce ai în gușă. Vreau să-ți cumpăr casa și terenul. Și eu să dorm pe drumuri... Nu prea. Vei fi boier cu atîta bănet. Boier fără casă... Cumperi un apartament. Apă caldă, televizor, curățenie și bănet în bancă. Ho, ho, ho. Pișcă-mă, să mă trezesc! A dat norocul chior peste dumneata! Și dumneata vii aici, cu șobolanii... Treaba mea! Oamenii stau de vorbă, bondocul scoate un rachiu și îl lămurește cam cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu notarul, cu martori, cu adălmașul și tot tacîmul. Se semnează, se bate palma și un camion înoată la deal. Vine să încarce ce vei lua în apartament. Nu vreau nimic. Bulendre păduchioase, ar murdări apartamentul! Apartamentul era mobilat, avea televizor, radio, mașină de spălat, frigider și tot tacîmul. Hai să te duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale. Pe deal un castel domină locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
porii, o atingere la fel de dezagreabilă ca atunci cînd apuci un șarpe. Ochii lui Dobrilă deveniseră rugători, întreaga sa înfățișare era un strigăt disperat de ajutor. Fesul căzuse jos de pe capul muncitorului și n-a mai fost ridicat. Inginerul Talabă deschide televizorul și nu reușește să înțeleagă succesiunile de imagini. Era într-un stadiu de lehamite generalizată. Nimic în viața sa nu reușise cu un calificativ foarte bun. Căsătoria s-a terminat lamentabil, n-are casă, n-are prietenă, n-are ascensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plecat la amicii săi din Franța și, cum aceștia au fost avertizați că românul va primi doar donații în bani, o sumă frumușică burdușea buzunarele micului Marco Polo. Evident că "revoluționarul" Gabriel a primit și tot felul de ciovee vechi. Televizoare, pungi de plastic, casetofoane, casete, boarfe, ce-i drept, spălate, umpleau mașina care, în plus, avea și o enormă cocoașă deasupra. Cum putea Gabriel să doarmă la un hotel și să lase imensa bogăție afară, sau chiar într-un garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ani și era virgin ca apa de izvor. Întîi să-mi fac o situație... Muncitor și deloc prost, Costică și-a făcut o situație bunicică și de un an așteaptă să aterizeze femela în cuibul său, mobilat, curățat și cu televizor gigant cu plasmă. Binevoitori, vecinii săi au făcut reclamă holteiului și cîteva păsărele, cam călătoare, ce-i drept, au venit la chirăitul insistent al bărbătușului. Asta nu. Prea a stat mult prin Italia. Știu eu ce a făcut pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai ești! Căsnicia aceasta a început tare ciudat și în apartamentul de trei camere s-a făcut o delimitare exactă a zonelor de folosință strict personală. O cameră pentru Diana, o cameră pentru Raul și o cameră comună, sufrageria cu televizorul. Bucătăria aparținea mai mult băiatului și baia mai mult fetei. Dacă în bucătărie Diana nu ridica nici o pretenție, era dispusă să nu intre acolo niciodată, cînd era vorba despre baie se enerva foarte tare dacă soțul era presat de unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și proaspătă. Tu ești și mai frumoasă, îndrăznește Rîmbu. Chiar? întreabă fata, privindu-l țintă. Rîmbu lasă ochii în jos și nu i-a mai ridicat o jumătate de oră. Timpul trecea și cei doi, unul lîngă altul, privesc la televizor și comentează. Fata așteaptă o mînă obraznică pe care s-o domolească cu moliciune, dar degeaba. Disperată, încearcă ea o ofensivă și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tinerelor generații spre internet, spre calculatoare și chiar și etalarea opulenței, susținută de îmbogățiții de după revoluție. Gîndeam optimist că dintre toți, atît de mulți, se vor selecta valorile gîndirii românești de mîine. Și acum am acest crez. Deși... Asist, butonînd televizorul în căutarea unui program care merită atenție, la niște spectacole care mă împing, fără glumă, spre sinucidere. Într-o emisiune, care își propune să scoată în evidență catastrofala incultură care s-a abătut ca un cancer imbatabil spre tineretul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unui cîine sau delfin și apoi un șir de blonde dau cu mucii în fasole. Zîmbesc, arată tîmpeniile de care au fost capabile și pleacă apoi, ondulînd fundul, organ de unde cred că ies răspunsurile. Au impresia că au "apărut la televizor" și cota le-a crescut enorm printre cunoscuți. Unele fete pregătesc un masterat, altele au absolvit universități, deci au parcurs un ciclu imens de acumulare, atît în specialitate, cît și în cultura generală. Mirarea, chiar uluirea mea este provocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iubirea? Speri că vor trage mulți la borcanul cu miere? Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
NORA IUGA SĂPUNUL LUI LEOPOLD BLOOM roman Partea Întîi ÎMI PLACE UNEORI SĂ DAU LA O PARTE PERDELELE și să privesc pătratul de oraș perfect delimitat de marginile ferestrei Închise. Prima senzație este invariabil aceeași: un ecran de televizor pe care apar siluetele blocurilor noi dintrun cartier muncitoresc. Imaginea este animată, reconfortantă. Parcurs În relanti de sus În jos, filmul Începe cu antenele metalice care invadează terasele; ce desfrîu de inteligență și inventivitate, cîte resurse creatoare au Înghițit aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un aer tulbure. CÎnd ai ochelarii la ochi simți nevoia să ți-i scoți, cînd nu, să ți-i pui. Pentru o clipă, ai impresia că trebuie să reglezi imaginea televizorului. Iar ai uitat că te afli În fața propriei tale ferestre Închise prin care vezi conturele prea albe ale obiectelor de afară, de un alb suspect, aproape cadaveric. O pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
buzele atîția oameni singuri. Spații mizere fără așteptări, fără perspectivă, așa cum bat eu cîmpii acum pentru că mă cuprinde din nou lenea aceea dezgustătoare pe care o simt ori de cîte ori mă aproprii de subsoluri. Seară de seară În fața unui televizor, urmărind emisiuni dintr-o țară vecină, ascultînd pînă la demență o limbă necunoscută din care doar neologismele Îți fac semne prietenești și Începi să deslușești ticurile aproape uitate ale unui limbaj cultural; parcă revezi după ani de zile chipul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Acordurile solemne, triumfale, ale suflătorilor, urmate de vaietele sfîșietoare ale viorilor - pași de Învingători ce calcă totul În picioare smulgînd parcă din Însăși carnea strivită fîșii de sunete, repetate mereu mai ascuțit, mai sacadat. Ochii mei caută Înnebuniți pe ecranul televizorului, În masa aceea mișcătoare de capete și mîini care formează o orchestră, acolo În rîndul Întîi, În stînga dirijorului, o față care purta trăsăturile mele și pe care aproape am uitat-o, fața tatălui meu mort acum douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
văd cum o ia de mînă cînd se Înfierbîntă descriindu-i ultima lui performanță erotică cum o urmează În bucătărie ca o umbră pentru că nu a terminat Încă să-i spună eu continui să scriu Îmi iau medicamentele pe ecranul televizorului se mișcă cinci siluete În costume naționale deschid și Închid ritmic gura dau din picioare dar nu le aud tropăitul nu le aud glasul televizorul merge fără sonor Niki Bârsan are totdeauna lucruri interesante de povestit să nu-l deranjăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]