13,247 matches
-
studenții pe care îi cunoșteam se manifestau dorințe avide după mâncare îmbelșugată și locuință confortabilă, apoi preocuparea de examene și carieră. Unii dintre cei cu mai bună stare materială își petreceau vremea în chefuri și nopți pierdute, cei mai lipsiți, umblau după burse sau orice fel de avantagii materiale. Am încercat în continuu să găsesc oameni cu alte vederi și preocupări. Erau câțiva băieți care studiau Filozofia și se întrețineau adeseori asupra diferitelor probleme, care mie îmi erau cu totul străine
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
deveneau tot mai dese. Am ieșit din nou în lume cu prilejul unei chete făcute pentru terminarea căminului de la Râpa Galbenă din Iași. Se obținuse o aprobare în acest sens și cu câteva zile mai înainte neam pregătit pentru a umbla prin București în scopul adunării unui ban pentru opera atât de puțin înțeleasă de oamenii vremii. Pentru toți băieții a fost o zi grea. Ne-am adunat de dimineață cu toții la Centrul Studențesc București, care se afla într-o cameră
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
căminul studențesc. Era băiatul unui bătrân negustor scăpătat de la Focșani. În contact cu băieții care formau frăția de cruce din acel oraș, a ajuns legionar și a rămas pe urmă unul dintre cei mai devotați luptători și admiratori ai Căpitanului. Umbla mereu cu capul gol, pășind legănându-se și cu trupul puțin aplecat înainte, parcă voia să taie vântul. Nu purta haine prea bune, iar pantalonii erau întotdeauna ronțăiți de ghetele lui scâlciate și lungi ca niște corăbii. Când mergea, părul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu era prea dispus să dea banul, nu mai insistam și-l lăsam în pace. Pe la amiază neam întors la centru. Adunasem noi ceva bani, dar nu prea mulți. Ne-am odihnit puțin și am plecat din nou. Am mai umblat trei sau patru ceasuri, după care ne-am întors iar la Centrul studențesc. Se reîntorseseră mai multe perechi. Unii adunaseră mai mult alții mai puțin, după îndrăzneală și dexteritate. Noi am reușit cu greu să adunăm o cutie abia de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Pentru o cauză mare cheta e o participare materială a întregului popor la o luptă, care se dă, dar în lumea în mijlocul căreia chetam, acest mijloc fusese mult compromis, dându-se cazuri de escrocherii și tot felul de abuzuri. Deci umblând pe stradă să aduni un ban pentru lupta pe care o porți pentru neamul tău, nu arareori aveai ocazia să te apostrofeze oricine, jignindu-te ca pe un cerșetor. Aceasta e lumea românească și mai cu seamă în București unde
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
secure. Dar dacă jandarmii vin călare încoace? Fără a ne mai sfătui, într-o clipă ne-am prăvălit la vale pe partea cealaltă. Colina pe care am coborât era acoperită cu vii, suprapuse în terae. Uitasem de oboseală. Nu mai umblam, nu mai fugeam, ci zburam de pe o terasă pe alta și dintr-o vie într-alta. Nu se vedea țipenie de om. Parcă eram două capre negre. întrun sfert de oră, ne îndepărtaserăm binișor de culme. Oprindu-ne un moment
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și Horia Sima, primea lovitură după lovitură, dar nu mai aveau altceva de făcut, decât să se lase în seama celor doi contrabandiști. într-un sfârșit apare și Boroancă, un țăran mai în vârstă, înalt, deșirat, cu niște ochi care umblau hai-hui. „N-aveți nici o grijă, vă duc eu până la Neagu în Lățunaș” le spuse ca într-o doară. „Cităm din Sfârșitul unei domnii sângeroase” (pag. 71): „Nevasta lui a început să pregătească masa, dar nouă nu ne ardea de mâncat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Toate acestea au fost făcute pentru a amăgi pe legionari ca să nu întreprindă ceva cu ocazia ceremoniilor de comemorare, la care trebuia să ia parte regele și guvernul. Gândindu-mă la anii trecuți, am plecat de dimineață de acasă. Am umblat prin oraș pe la locurile, care îmi evocau icoanele de altădată, cu prietenii și camarazii de luptă, care acum zăceau sub pământ. Erau băieții cu care lucra Comandantul: inginerul Augustin Micu, Gheorghe Clement, Virgil Noaghea, Gramă și câți alții ale căror
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
septembrie. Trebuia pe firul de legătură să fie anunțați toți de această amânare. Boian a organizat imediat această transmitere a amânării. După întâlnirea cu Boian, Nicolae Petrașcu pleacă imediat la Sibiu unde era locul lui de acțiune. Pe stradă lumea umbla încoace și încolo abătută, comentând comunicatele de la radio Budapesta în legătură cu cedările de teritorii. Se pierdea județul Sf. Gheorghe cu jumătate din țara Bârsei, Târgu Mureș, Oradea Mare, Salonta Mare și toate plaiurile românești ale Țării Oașului, Maramureșul, leagăn al descălecătorilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
plecau aproape dezbrăcați, ceea ce iarna era destul de periculos. Comunicarea între celule se făcea prin alfabetul „morse”. Ca să nu fie surprins cel care bătea era păzit la vizetă de cineva, care cu ureche sensibilizată la maxim auzea târșâitul pâslarilor cu care umblau gardienii. Celula în care stătea Nicolae Petrașcu era complet izolată, căci era ultima, iar penultima în mod intenționat era păstrată în permanență goală. Totuși fiind lângă W.C. când se executa programul se puteau face câteva comunicări prin bătăi morse sau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
satanică a fost urgia, Că mulți din noi în noaptea aceea, și-au pierdut Mințile, iar alții și-au pierdut veșnicia. Din cei ce au trecut pe acolo, numai morții trăiesc, Asemenea Lui, așijderea ție; 402 Iată de pildă eu, umblu, vorbesc, Dar viața mea nu-i, nu-i, prietene, decât moarte vie. Ah, Doamne! Iată-mă aici la ceasul comorilor, îmbrățisându-mi durerea sub lespezi de patimi și Chin. Aștept învierea, aștept Arhanghelul zorilor, în numele Tatălui și al Fiului și al
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ultim gest de umilință, gândindu-se la suferința comună. Declarațiile făcute la Aiud au fost amărăciunea vieții lui și cu această amărăciune a coborât în mormânt. Eliberat din închisoare în vara anului 1964, s-a întors o epavă acasă. Cocoșat, umblând în cârje și plângând de durere la fiecare pas. Din falnicul bărbat de odinioară nu mai rămăsese decât o stafie. Înconjurat de dragostea familiei, a putut să se întremeze atât cât să-și trăiască zilele ce le mai avea. Supraviețuirea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
au libertatea de a locui cu chirie, acești evrei întrețin legături nepermise cu femei românce - datorită faptului că au bani - sfruntând astfel morala și atingând chiar puritatea rasei noastre. 3) Putând circula dintr’un loc în altul, pe motiv că umblă după aprovizionări, mulți dintre acești evrei se sustrag muncii pentru care au fost concentrați, făcând ca scopul urmărit să nu fie atins. Față de cele de mai sus, credem că este cazul a se lua măsuri pentru organizarea la fiecare lagăr
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
chestiunilor de proprietate, motivul este cu totul nejustificat, deoarece prin legile referitoare, s-au prevăzut modalitățile cum să se lichideze cauzele exproprierilor imobilelor evreiești /rurale și urbane/, - astfel că nu necesită prezența lor. Față de aceasta se constată, că și astăzi umblă pe aceleaș căi de a se sustrage obligațiunilor la care au fost împinși. Comandantul Detașamentului de lucru Colonel: CONSTANTIN EFTIMIU *Adnotări: Înreg. nr. 49 din 5. 9. 941. Se va avea în vedere cele recomand. pentru viitor. - Se va avea
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
săptămâni. Pentru ca lucrul din gara Ucea să nu stagneze, putem trimite pe cei mai ușor îmbrăcați să lucreze, întrucât la Ucea-gară, 13 km depărtare de șantier clima este mai caldă, iar pământul nu este înghețat ca sus și se poate umbla desculț. Rugăm să binevoiți a dispune. Comandantul Militar al Detașamentul Evrei, Compania V-a Lt. rez. semnătură indescifrabilă *Adnotări: 18/X/1941. SubLt. Popovici. Referat în [scris]. Semnătură indescifrabilă. - Referat. Am luat toate măsurile după cum am arătat în Nr. 307 din
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
de case de preferat la periferia satelor unde să locuiască singuri. Alte măsuri mai sunt: - Vor pleca dimineața la lucru în formație și vor sosi numai seara după terminarea programului tot în formație. - Nu au voie să părăsească cazarma, să umble prin sate atât ziua cât și noaptea. - Comandantul evreu al șantierului sau un alt evreu va fi numit șeful cazărmei și va rămâne responsabil de prezența evreilor și părăsirea cazărmei. - Pe ușa de intrare se va afișa un tabel nominal
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
fie dați la detașamente mai bune (din același oraș, la întreprinderi, etc.). c). Ajunși în detașamente: - Randamentul lor la lucru a fost în general submediocru; - Au încercat să se pună bine cu comandanții respectivi; - Au reușit ca, pe motiv că umblă după alimente, să se ducă rând pe rând prin orașele și satele unde aveau interese; - În trenuri, prin sate, unde au fost, purtarea lor a fost egală cu aceea a ina micilor țării, răspândind vești alarmiste, curente comuniste și au
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
de drumuri, trebue să fie echipați cu: - Îmbrăcămintea necesară, după sezon. - Două rânduri de rufe. - Veselă pentru masă. - Cazarmament complect. Evreii din detașamentul de pe lângă acest Batalion, trimiși de Cercul de Recrutare Iași, nu numai că nu au acest echipament, dar umblă: desculți, desbrăcați complect, abea au câteva zdrențe cu care își acoperă organele genitale. Din tot echipamentul celor 450 câți sunt în detașament, nu s’ar putea echipa în condițiuni bune nici un număr de 20 evrei. Din această cauză, se rănesc
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Nisipurile, Comuna Vădeni, Cotu Lung etc. Prin cazarea acestor evrei în casele locuitorilor, s’a produs o nemulțumire în rândurile acestora și în plus evreii nu mai putea să fie supravegheați în bune condițiuni, din care cauză mulți dintre evrei umbla fără rost prin sat și chiar plecau fără voe prin orașul Brăila unde au fost prinși de jandarmi și trimiși Detașamentului prin serviciul de transferare. În urma intervențiilor făcute atât de noi cît și de Prefectura Județului Brăila, către sfârșitul lunei
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
lucruri: orașul nu era împrejmuit de un zid și umbrele ne însoțeau când ne deplasam. Da, aveam umbre care ne însoțeau tot timpul, dar când am venit în orașul acesta, a trebuit s-o las Paznicului. — N-ai voie să umbli cu umbra după tine, îmi zise el. Ori o arunci, ori nu mai intri în oraș. Am renunțat la umbră. Paznicul mi-a ordonat să stau pe un loc viran din spatele Porții. La ora trei după-amiaza umbra mea era bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ieși. Așa că întrebarea ta este complet lipsită de sens. Așa mi-am pierdut eu umbra. Când am plecat de la bibliotecă, m-am oferit s-o conduc pe fată acasă. Nu-i nevoie să mă conduci. Nu mi-e frică să umblu seara pe stradă, iar tu locuiești în direcția opusă. — Dar vreau să te conduc. Sunt prea agitat ca să pot dormi dacă mă duc direct acasă. Am trecut podul vechi și am luat-o amândoi spre sud. Sălciile de pe malul râului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
N-aveam cum să apar la știri. — Atunci în vreo reclamă? — Nici vorbă. Atunci semeni leit cu cineva... Dar eu nu te văd deloc muncind la calculator, ca să-ți spun drept. Prea mult mister în jurul tău. Te preocupă evoluția, unicornii, umbli cu briceag la tine... A arătat cu degetul spre pantalonii mei. Erau pe jos și briceagul pe jumătate ieșit din buzunarul de la spate. — Procesez date biologice. În biotehnologie sunt implicate multe firme și concurența e mare. De aceea sunt atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă asculți, nu te pot lăsa singur. Dar să știi că mi-e foarte frică. N-aș fi vrut să mai ajung niciodată acolo. Are ceva malign în el. — Stai liniștită! Nu se întâmplă nimic dacă suntem împreună și dacă umblăm cu grijă. A clătinat puternic din cap. Nu știi cât e de înspăimântător pentru că nu l-ai văzut niciodată. Apa e blestemată. Nu-i apă normală. Ademenește oamenii. Te rog să mă crezi că nu te mint. N-o să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
erau amatori. Cu toate astea, puteau să sune și să nu-mi distrugă ușa, scutindu-mă de reparații. Sau n-aveau decât să ia cheia de la administrator. Riscam să fiu dat afară din bloc pentru stricăciuni. De îndată ce i-am auzit umblând la ușă, m-am ridicat din pat, mi-am îmbrăcat pantalonii și bluza de trening, am prins briceagul de curea, la spate, m-am dus la toaletă și am făcut un pipi. Prudent cum eram, am scos casetofonul din seif
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu situația. Pitic și-a scos o batistă albă din buzunar și a tușit de două-trei ori în ea. A examinat-o puțin și a băgat-o la loc. Recunosc că am niște prejudecăți, dar nu-mi plac bărbații care umblă cu batiste la ei. Nici ei nu mă plac. Cu cât e mai mare antipatia, cu atât cresc și prejudecățile. — Imediat după ce plecăm noi, vor veni băieții din Sistem. Poți să le povestești liniștit ce ți-am făcut. Spune-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]