14,325 matches
-
violente, un uragan de egoistă dorință de faimă. Patru oameni, cinci - un roi crescând de războinici, cu capul tăiat în mijloc, porniră în direcția scaunului de campanie al lui Ieyasu. — Shonyu a fost omorât! Acest strigăt deveni un val care zbura dinspre piscuri, peste mlaștini, făcând trupele clanului Tokugawa de pe tot câmpul de luptă să mugească de satisfacție. Soldații clanului Ikeda care reușiseră să scape nu scoteau nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia își pierduseră cerul și pământul și, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Coala începea o viață nouă. Dar acea destinație nouă, înaltă, depindea totuși de reușita finală. Nu că aeroplanul ar fi fost, în sine, superior bărcuței sau vaporașului cu două coșuri alăturate, dar întâi și-ntâi trebuia să fie capabil să zboare. Și în privința asta, oricât de meșter erai și oricât ți-ai fi dat silința, reușita era și fructul întâmplării. Căci era greu să prevezi dinainte echilibrul secret al părților aeroplanului, lungimile și lățimile, și unghiurile optime ale îndoiturilor, care să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
holbezi la mine, s-ar zice că nu știai nimica... Hei, Rareș!... Fanfara Garnizoanei se îndepărta de tribună în pas mărunt și grăbit. Mărșăluia de-a lungul peluzei îndreptându-se spre ieșire. Rareș o vedea ca prin ceață... Sunete răzlețe zburau, luate de vânt, către calcanele înalte de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și de acolo se întorceau cu vibrații dulci peste terenul de fotbal... Stând pe vine, cu mâna întinsă după un ciob, Rareș își înălța capul din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dinspre estradă, stingând rumoarea până tot mai departe... Un stol de grauri se ridica speriat din livada lui Mihalcea și trecea în zbor, c-un fâlfâit mărunt și grăbit de aripi, pe deasupra terenului, dispărând dincolo de acoperișul tribunei. În viață, graurii zboară în stoluri! i se păru lui Rareș că aude răsunând la difuzoare vocea gravă a domnului Mocanu. Dar nu, directorul spusese: în viață, greul începe în școală!... Era și doamna Mușat pe estradă, parcă mai înaltă și mai corpolentă decât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Rareș!... Ce mai era de făcut într-o vacanță lungă de-o vară?... Rareș se cățăra pe tamponul ruginit și cămașa îi ieșea din pantaloni în timp ce se răsucea să se așeze cu fața la teren. Nu era nimeni. Nici stolul de grauri zburând pe deasupra terenului și nici Radocea nu-l striga de lângă stâlpul porții. Un nor negru se ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga de coadă zdrențuită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pentru facultate. Și nici chiar cea de dinainte n-a mai fost la fel de lipsită de griji ca cele anterioare. Fiindcă încă de pe-atuncea te gândeai: la anu' dau la facultate, s-a zis cu vacanța mare! Timpul începuse să zboare. Și vasăzică așa... Grigoraș Alexandru a avut primul copil în '69! Păi ăsta, da, proaspăt! Freș! Născut în a doua jumătate a secolului, ba chiar trecut bine de jumătatea secolului. Pe când ei erau născuți hăt! în plin război mondial. Al
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ciudă, încât nici n-am găsit de cuviință să-i răspund. Cu telecabina Totuși intențiile mele față de ea (și față de tata cât trăise) îmi place să cred că au fost bune. De pildă, mă frământa gândul că mama n-a zburat niciodată cu avionul. Nici tata n-a apucat s-o facă. Mi-am propus de atâtea ori să-i iau într-o călătorie cu avionul, ca să nu părăsească lumea fără să trăiască această experiență. Dar n-am apucat s-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Vagine ce torceau cu un sunet electric și reconfortant, pielea de sub sâni netedă și caldă ca o piatră spălată de ape, sfârcuri atât de excitate că fiecare atingere atrăgea după sine un „aaah!“ și fâșii lungi de lenjerie răsucindu-se, zburând prin aer și aterizând pe covor. Iată cum ajunsese Alan: dependent de pornografia generată de propria-i minte îngustă. Un degustător de plăceri rafinat, cineva care se delectează cu buze de catifea, cu buze de satin, cu buze de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sub podul de cale ferată și privea către statuia stilizată a Indianului, amplasată pe acoperișul de la East Finchley Tube Station. Statuia încremenise pe veci lansând o săgeată către Highgate Tube Station. Ce s-ar fi întâmplat dacă săgeata ar fi zburat? medita Alan. Să fie lansată, descătușată. Cum ar fi dacă săgeții care caută tendonul lui Ahile i s-ar cere să caute gaura mărginită de tendoane? Este important să înțelegeți în acest moment că Alan suferea de trufie, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Până la capăt sunt cu tine, continuă cel care până acum câteva clipe mai puteam fi eu, pentru că biata judecată care se află în locul acela nu mai e sigură nici măcar de asta. Iar el atât așteaptă. Mă ia de mână și zburăm. Bogdane, stai, nu așa. Bogdane, vom intra în tavanul încăperii și ne zdrobim, o să-mi intre candelabrul în apa ochilor și o să-mi ia vederea la care țin atât de mult, vederea mea dragă, cu care n-am fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dondănelile tale de individ îmbătrânit înainte de vreme? Îți voi leza oare colosala prostie dacă îți atrag atenția cum că tocmai am străbătut toate zidurile palatului vii și nevătămați, așa cum ai tăia un șirag de mărgele de fum? Te superi dacă zburăm spre infinit, să găsim rezolvarea problemei și apoi să clădim din nou omenirea? Dacă acum câteva secunde, să zicem, aș fi putut să mai trăiesc surpriza incredibilei răsturnări de situație la care eram supuși, acum nu pot decât să constat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acoperișurile adormite ca niște aripi de mult împietrite ori golite de viață. Orașul vechilor patimi și iubiri se depărtează tot mai mult, până ce rămâne un fir de cenușă. Iar rezolvarea problemei și aplicarea formulei deocamdată mă eludează. Albastrul covor magic zboară exact atât de bine pe cât mă așteptam când l-am furat din pivnița acelui neguțător, merge ca uns și este foarte năzdrăvan, face când curbe și salturi spectaculoase, când opturi nebune, ca apoi să se răsucească complet de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pivnița acelui neguțător, merge ca uns și este foarte năzdrăvan, face când curbe și salturi spectaculoase, când opturi nebune, ca apoi să se răsucească complet de câteva ori. Mă tem însă că nu-l pot stăpâni îndeajuns de bine. Acum zburăm cu capul în jos și este frustrant să îți dai seama, după ani de zile de cercetare, că asta este de fapt poziția în care ar trebui să stai tot timpul ca să poți gândi cum trebuie o problemă de geometrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Clipă în care Elefterie Măceș realiză că are unul dintre șireturi dezlegat. - O clipă, să mă închei la șiret, spuse Elefterie, aplecându-se. Și ferind în același timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire a tuturor în brațul stâng al celui care-l trimisese. - AAAAAUUUU!! zbieră Cârpenișteanu. M-am lovit îngrozitor! Sunt rănit, AU!! FACEȚI CEVA!! - Ce s-a întâmplat? se miră Elefetrie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dădea liniște, deși aerul proaspăt ce îi intra în birou prin geamul larg deschis nu putea decât să-l bucure. Altceva îl deranja. Craniul său pleșuv părea liniștit, într-adevăr, dar nu era deloc. Îndărătul lui, unde puteau foarte bine zbura Robert și ai săi, căci cu nimic diferită de nemărginirea nopții stelare este nemărginirea gândurilor umane, acolo înăuntru, deci, era o agitație ieșită din comun. Drept dovadă, Clossettino începu să alerge absolut nebunește prin încăperea nu mai mare de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu putea fi nicidecum explicată prin prezența în acel loc a unui sex, ci mai degrabă a unei perne. Căci ce putea fi? Felul în care arăta trupul aproape dezgolit al domnului Clossettino nu era în nici un caz firesc. Chiloții zburară și ei la rândul lor, fără nici cea mai mică șansă de întoarcere pe corpul crâncenului lor stăpân, întrucât nimic nu se întoarce de niciunde, niciodată, asemeni unei uși pe care, dacă totuși mai poți spera a putea intra cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
privindu-i costumul zdrențuit de Moș Crăciun, pentru că Abdulah nu mai avea în momentul acela alte haine curate. Glumești, continuă acesta. - Vă rog, domnule, credeți-mă pe cuvânt! urlă Abdulah într-o arabă perfectă. Peste numai cinci minute însă, Abdulah zbura cu șuturi puternice în cur direct în stradă. Vestea că guvernul României infiltrează mai nou în moschei spioni care cunosc araba la perfecție făcu înconjurul orașului în numai câteva ore, generând o revoltă spontană pe întreg mapamondul în următoarele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și condamnând haosul ce domnea din pricina năbădăioșilor nori. Prin contrast, Lacul dulce al Universului era absolut liniștit, la fel Muntele Zăpezii, format din cei mai vechi nori, crăpați și vârstați asemeni pietrelor rămase de la începutul timpului. Deasupra Lumii de Dedesubt zbura seceta, iar oamenii erau tare nefericiți, întrucât mureau de foame și se tot întrebau cine îi pedepsise și, în ideea că dacă ceva este să fie, este, de ce era așa cum era. Lumea lor apărea uriașă și ciudată, frumoasă, păstrătoarea câmpiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
panicându-se, dar, surpriză, primii atomi ai acestei plasme nervoase se evaporară ca prin farmec înainte să atingă pe cineva. Zgomotul de uimire străbătu arena de la un cap la altul. În tot acest timp, platforma pe care cântau Ioneștii începu să zboare și să unduiască asemenea unui covor zburător, de vreme ce aceștia cântau cu mult nerv despre cum nu trebuie să fie oamenii: mici, răi și meschini. Cântau despre dragoste, despre vechea dragoste, așa cum era cunoscută cândva, iar clapele lor porniră să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră în urale, scandând numele Aurorei și dărâmând absolut tot ce le stătea în cale. Aprecierea lor depășea orice imaginație și începu să se manifeste deosebit de violent, astfel că scaunele prinseră să zboare prin spărtura lăsată de Giordano. Cât despre mine și Maro, e inutil să vă mai spun că realmente râdeam fără încetare, ceea ce ne făcea ca din când în când să schimbăm priviri temătoare și speriate. Într-un târziu, pe când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
definit în apariția conștiinței? Accident sau acțiune deliberată a unor ființe supreme, ciudățenia aceasta a gândirii? Ori toate la un loc? Cine și cât de bine a putut orchestra planul acesta care nu i-a putut permite minții umane să zboare decât până acolo unde se desparte înțelegerea, apucând-o pe drumuri diferite? Nu știu și nu am cum ști ce răspunsuri poate găsi fiecare în încercarea de lua cât de puțin și pe umerii săi o parte din povara universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
râului pe care curgerea apei și căldura soarelui îl muiase. "Cufundați-vă picioarele în nămol, pentru ca îmbrățișarea îngerului pământului să poată scoate afară din oasele voastre toate necurățiile și toate bolile. Și veți vedea pe Satana și toate durerile voastre zburând prin îmbrățișarea îngerului pământului. Și nodurile oaselor voastre vor dispărea, și ele se vor întări, și atunci toate durerile voastre vor dispărea". Bolnavii îi urmară cuvintele, pentru că știau și credeau cu tărie că vor fi vindecați. Și erau acolo bolnavi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a început să se însenineze și împrejurimile s-au mai luminat. Mă așteptam ca solzul să dispară din mâna lui, însă n-a dispărut. El l-a pus în rucsac. Ne oprisem acolo, când a apărut iarăși dinozaurul de oțel zburând pe deasupra apei, direct spre noi. Până să ne dezmeticim, i-am văzut ghiarele coborând în viteză, imense și amenințătoare. A planat fulgerător, iar noi ne am ferit, însă a reușit să apuce un rucsac, căruia i-a dat drumul după
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nimeni că nu de douășpe ori am tras, ci de treișpe, și când am terminat de spus toate astea, am încasat o palmă zdravănă, de era să cad de pe scaun, Vasököl m-a lovit atât de rapid încât i-a zburat țigara din mână, iar eu a trebuit să mă agăț de spătarul scaunului, am văzut cum țigara cade pe covor, continuând să fumege, eram încă amețit de la palma încasată, spre norocul meu, am avut gura deschisă când m-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spus că trebuie să știu că ceea ce-am făcut noi e mai mult decât o simplă glumă de copii, e o acțiune de sabotaj, de sabotaj antistatal și, dacă el ar vrea, ar putea să aranjeze să fiu zburat din școală, ba mai mult, să ajung la școala de corecție, la pârnaie numai de-aia nu, că n-am trecut de paișpe ani, maică-mea, în schimb, trecuse, încât puteam fi sigur, ea o să ajungă într-adevăr în închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]