12,716 matches
-
cu siguranță în lumea absolutului. Era deci potrivită alegerea unui gen literar care să poată traduce această atmosferă în termeni literari. Epopeea, prin stilul său eroic, era alegerea care se impunea firesc. Aceasta permitea să se înțeleagă mai bine de ce adversarii lui Dumnezeu întrupează „răul” și trebuie să dispară cu totul din scenă. Cine se poate opune lui Dumnezeu? 3. Unele pericole ale genului literar al epopeii Suntem foarte conștienți de pericolele acestui fel de a scrie istoria. Deja Cartea lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Dan. Salmanasar îl numește „fiul nimănui”. Iehu, în schimb, este numit „fiul lui Omri”. Desemnarea „fiul nimănui” este disprețuitoare. Însemna, în limbajul diplomatic al timpului, că Hazael era considerat un rege nelegitim, adică un uzurpator. În plus, pentru că era un adversar al Asiriei, regele Salmanasar nu avea motive să-l elogieze. Acest mod de a se exprima al documentului asirian corespunde bine cu relatarea din 2Rg 8,7-15 care descrie cum Hazael a reușit să ocupe tronul: l-a asasinat pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pe Rappaport (1981), nota că, din punct de vedere politic, problema constă în conflictul dintre moderniști, apărători ai schimbării sociale, precum Condorcet, și avocații puterii absolute a regelui, precum Borda<footnote În termenii lui Urken (1991): „Borda și Condorcet erau adversari politici de temut” [Urken, 1991, p. 216]. footnote>. Pornind de la acest conflict, studierea regulilor de votare și argumentarea în favoarea uneia sau alteia trebuie înțelese și ca având miză politică. După cum Plott (1979) urma să noteze cu aproape două secole mai
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
înrudea prin căsătorie cu renumita familie Filipescu, deși unii membri ai familiei Iorga cred că e vorba aici doar de un mit genealogic. S-a mutat la Iași în secolul al XVIII-lea7. Din cauză că Iorga avea să devină "Apostolul" naționalismului românesc, adversarii lui i-au cercetat arborele genealogic nu numai în România, ci și în întreaga zonă. Se poate cîștiga capital politic enorm dacă un naționalist nu provine în proporție de 100 % din națiunea în numele căreia luptă. Sincerității lui nu i se acorda
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
chiar evreiască. A scris lucruri neplăcute și despre familia Arghiropol 8. Afirmațiile lui Sion erau lipsite de fond. Ca pamfletar politic el era obligat să exagereze. După intrarea lui Iorga pe scena politică, exagerările lui Sion au fost preluate de adversarii săi în cea mai josnică manieră 9. Aceștia l-au numit "albanezul Galeongiul", "evreul" etc. Respectîndu-și regula de a nu lăsa nici un atac fără răspuns, Iorga a deschis proceduri legale împotriva cîtorva dintre autorii acestor defăimări 10. Un asemenea război
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în cadrul Universității bucureștene. Iorga era apropiat de ideile junimiste, însă conflictul dintre Maiorescu și el depășea domeniul ideologiei. În ochii lui Maiorescu, Iorga era "pupilul lui Gherea, protejatul lui Hasdeu și al lui Odobescu, acel Iorga care scrisese pentru ziarele adversarilor, un om de stînga și, cel mai rău din toate, un intrus venit de la Iași", deoarece, după părerea lui Maiorescu (așa cum vedea Iorga lucrurile), "în cadrul facultății, toate posturile urmau să fie ocupate de studenții lui, unul după altul, și, la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
inima poporului român!" Românii consideră Transilvania ca fiind mai importantă decît Basarabia, iar pe la 1900, dobîndirea Transilvaniei părea mai realizabilă decît elibararea Basarabiei. Din nefericire, problema este de nerezolvat deocamdată. Se poate ajunge la o soluție constructivă doar schimbînd mentalitatea adversarilor; în acest scop, atît românii cît și ungurii ar trebui să se pună unii în locul celorlalți. Ceea ce este puțin probabil să se întîmple curînd. Sub dominația austriacă, Bucovina fusese ivadată de ucraineni, germani și evrei. Iorga considera Basarabia drept cea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
constituie ultimul cuvînt. Să examinăm două argumente contemporane: cel al doctorului Moses Gaster, un evreu român care și-a făcut un nume ca filolog în Marea Britanie, pledînd cauza evreilor, și cel al lui Iorga din perioada în care era un adversar înverșunat al acestora. Este interesant faptul că Moses Gaster, un admirator al lui Eminescu și a tot ce era românesc, și Iorga au devenit foarte apropiați. Iorga l-a invitat să conferențieze la cursurile de vară de la Vălenii de Munte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
apropiați. Iorga l-a invitat să conferențieze la cursurile de vară de la Vălenii de Munte, iar în 1939, la moartea doctorului Gaster, Iorga a înfruntat violenta atmosferă antisemită din România scriind un necrolog plin de simțire. În 1907 însă, erau adversari. În anul acela, vorbind în fața Asociației Ebraico-Române din Anglia referitor la excesele antievreiești, profesorului Gaster a prezentat problema evreilor din România, scoțînd în evidență faptul că directivele Congresului de la Berlin nu au fost impuse cu forța (deși evreii plăteau taxe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
principiile atacate, își dubla erudiția cu o capacitate de admonestare pe care numai cele mai bune tradiții ale jurnalisticii est-europene o pot oferi. El îi anatemiza tunător pe detractorii României și se delecta bătîndu-și joc de numele de familie al adversarului (chiar dacă și el era victima aceleiași practici). Se referă la conducătorii bolșevici evrei folosind numai numele lor anterioare: Troțki "Bronstein", Maxim Litvinov "Meier Valahul". Și Căpitanul Gărzii de Fier, Codreanu, devine Zelinschi (numele presupușilor lui strămoși ucraineni); revizioniștii, politicienii și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că individualismul lui Iorga și refuzul lui de a accepta autoritatea altcuiva au făcut ca adeziunea sa la partid să fie dificilă. Naționalismul său extremist și sugestiile sale privind îmbunătățirea condițiilor de trai ale țărănimii l-au transformat într-un adversar al conservatorilor. Iorga îi ura pe liberali și nu credea în lupta de clasă. El aducea argumentul că lupta de clasă distruge unitatea națională, respingîndu-i deci atît pe socialiști cît și pe populiști. Respingerea egalitarismului lor și propriul lui antisemitism
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în lupta de clasă. El aducea argumentul că lupta de clasă distruge unitatea națională, respingîndu-i deci atît pe socialiști cît și pe populiști. Respingerea egalitarismului lor și propriul lui antisemitism (la vremea aceea) l-au transformat pe Iorga într-un adversar al socialiștilor, care, credea el, nu ofereau nici o soluție țăranilor români. Pentru el, numai naționalismul oferea o soluție atotcuprinzătoare a problemelor societății românești. Iorga se considera în primul rînd naționalist, în al doilea rînd democrat, iar în al treilea un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întotdeauna "partidul lui Iorga", iar membrilor lui "iorghiști"; (...) un partid care trăia în umbra lui"226. Regimul politic de la București nu considera provocările drept amenințări; Partidul Conservator-Democrat al lui Take Ionescu, fondat după ce părăsise în 1907 Partidul Conservator, părea un adversar mai serios. Iorga îl ataca consecvent pe "Tachi-Mochi" (influența capitalistă evreiască și Take Ionescu). Pe Nicolae Filipescu, liderul principalului curent conservator, nu-l deranja acest lucru, și nici pe liberali. Mai important este că regimul politic de la București își dădea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai mult istoric decît politician. Plus temperamentul, naivitatea și personalitatea sa care i-au asigurat lui Iorga eșecul ca politician. Iorga a devenit membru plin al Academiei în mai 1911. Eligibil de la alegerea sa ca membru corespondent în 1897, intrigile adversarilor lui l-au ținut la ușă; ușa s-a deschis abia cînd academicienii au ajuns să fie "obosiți de aceste intrigi"227. Xenopol l-a primit pe fostul lui student în rîndurile auguștilor; îi venise greu de-a lungul anilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cartea a fost bine primită de istoricii occidentali. Era bine organizată și documentată, Iorga adăugîndu-i un caracteristic capitol final despre politica României contemporane scris mai mult ca ziarist decît ca istoric. În el îi critica cu o ironie mușcătoare pe adversarii lui politici și politicianismul. A trimis prompt cele două volume la Palatul regal. Bătrînul rege a fost atît de furios încît nici măcar nu i-a mulțumit 232. A urmat Inscripții din bisericile României, București, vol.1 (1905), vol. 2 (1908
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mihalache și de Partidul Țărănesc. Dar, în ciuda deficiențelor ei, Legea Reformei Agrare din 1921 a împărțit în sfîrșit țăranilor majoritatea marilor proprietăți funciare chiar și în Regat. A fost elaborată și o altă măsură foarte necesară unificării, reforma monetară. Fostul adversar al lui Iorga, acum aliat politic, Take Ionescu, făcea parte din guvernul Averescu ca ministru de externe. Acest lucru i-a oferit unele posibilități politice lui Iorga, care era tot mai izolat. Cuza fusese ales la Teaca în urma alegerilor aranjate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de prințul Carol și chiar și de prințul Nicolae, pe care îi considera drept "prieteni" personali 52. Pentru Iorga, regele era un personaj istoric; ceilalți alcătuiau "Mulțimea de la Cafeneaua Capșa" demnă de dispreț 53. Cum de putea el să fie adversarul lui Brătianu și totodată de partea regelui? Care era logica dialecticii lui Iorga? În politică, Iorga avea adesea propria sa logică. Emoțiile, sentimentele (mai ales atunci cînd era vorba despre familia regală) și dorințele erau luate drept realități. În decembrie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care Iorga l-a amenințat pe Blank că-l dă în judecată 133. Cît de naiv a putut să fie Iorga ca să se încurce cu un astfel de om! Fiind acum la cuțite cu A. C. Cuza și cu studenții și adversar înverșunat al sistemului liberal, aceste detalii aveau toate șansele să ajungă la cunoștința publicului! Astfel, Alecu Constantinescu, acolit al Partidului Liberal, l-a atacat pe Iorga în Adunare, prezentînd un dosar plin cu documente referitoare la contribuția lui Blank la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
impostorii pot pretinde că realitatea corespunde imaginilor lor asupra trecutului. Să ne amintim încă o dată de afirmația lui Oscar Wilde: "Dacă încerci să rezumi adevărul la fapte, înseamnă să privezi adevărul de întregul său conținut intelectual". Dr. Moses Gaster, fost adversar al lui Iorga, acum prieten și colaborator intelectual, a fost cel care i-a spus (la recepția organizată în 1930 de Colegiul Regal de la Cambridge) apropo de amabilitatea față de evrei: "Vă asigur că, oriunde vă va îndrepta viața pașii, dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în urmă, Iorga era considerat liderul, "Apostolul" corpului studențesc din România. Foarte multe se întîmplaseră de atunci. Iorga se apropia acum de șaptezeci de ani, iar tineretul român se schimbase și el, cu o singură excepție: tinerii erau și acum adversari ai regimului și partizani ai schimbărilor radicale. Am putea invoca mai mulți "dacă" istorici zadarnici: "dacă" Iorga ar fi avut o altă personalitate și un alt temperament: "dacă" ar fi fost măcar un politician mai bun și și-ar fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ucide pe cel pe care acești tineri idealiști fanatici îl considerau principalul vinovat de întemnițarea (și ulterior de moartea) liderului lor idolatrizat era o acțiune legitimă. Dacă și cînd urmau să aibă prilejul să o facă, aveau să-și elimine adversarul. Iorga și familia sa primeau scrisori peste scrisori de amenințare cu moartea 67. Familia trăia clipe de teroare, dar nu și Iorga: el era nonșalant și curajos față de asemenea lucruri. La 30 noiembrie 1937, Iorga a dat un interviu mamut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
însoțit concluziile din cadrul acestor zece volume cu cea mai densă documentație, alcătuită din miile de documente adunate de el pe parcursul cercetărilor sale. Putem găsi în aceste zece volume și greșeli minore, care vor fi scoase cu grijă în evidență de către adversarii săi. Ei contrazic rareori concluziile lui Iorga și chiar și mai rar neagă monumentalitatea operelor sale. În această perioadă, Iorga a scris La place des Roumains dans l'histoire universelle. El voia întotdeauna să interpreteze România pentru români, să prezinte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
demnitari ai curții domnești din Moldova 7 Theodorescu, Contribuțiuni... , pp. 38-65 8 Op. cit., p. 10 9 Iorga a respins aceste răutăți ca fiind "calomnii tipic orientale și barbare" (Theodorescu, Contribuțiuni... , p. 35), deși recurgea și el la asemenea tactici față de adversarii săi, stîlcindu-le fostele nume de familie și falsificîndu-le originea 10 În 1940, Pamfil Șeicaru, editorul cotidianului bucureștean "Curentul", l-a rugat pe Iorga să scrie un cuvînt îninte la o lucrare despre pamfletiștii români. Iorga a fost de acord, dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dat lui Gollner notele, rugîndu-l să verifice exactitatea citatelor. "Ei, dragă", i-a spus Iorga, "dragă prietene, verifică eventualele greșeli, pentru că știi tu... " (Gollner își amintea cum Iorga alcătuia cuvinte oribile din patru litere din inițialele numelor de botez ale adversarilor săi de la Noua Școală), "știi că se vor agăța de ele!" Gollner își amintește că din cele 160 de citate notate de Iorga din memorie, 158 erau corecte și numai două note de subsol conțineau cîteva greșeli minore 48 O
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ambele tabere Între 1943 și 1945. Fasciștii de la Salò erau, Într-adevăr, colaboratorii atipici ai unei forțe de ocupație brutale, dar susținerea internă de care se bucurau pe atunci nu era deloc neglijabilă - și același lucru se poate spune despre adversarii lor cei mai virulenți, mișcarea partizană condusă de comuniști. Rezistența antifascistă a fost, În realitate, una dintre taberele unui conflict civil, a cărui amintire s-a estompat fericit din memoria italienilor În deceniile următoare. În Europa de Est, situația era și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]