13,008 matches
-
VIII-XIII). Analizele științifice le-a inaugurat Virgil Vătășianu (1936, 1959). Au urmat contribuții parțiale semnate de către Ștefan Lupșa, Mircea Păcurariu și Vasile Drăguț. Apoi Radu Popa a sugerat arhitectura inițială a bisericii (1986). Ulterior, investigații de arhitectură (1995-1996) și săpături arheologice (1996) au definit componentele și etapele de construcție, cu partea cea mai importantă a vechiului monument medieval. Vechimea bisericii - din construcția inițială se mai păstrează doar pereții de sud și de vest ai navei - nu poate fi precizată cu exactitate
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
și dovezi. Din păcate sunt puține surse scrise ce documentează venirea anglo-saxonilor. Aceste surse fie au fost înregistrate la mare depărtare geografică, fie au fost scrise după o perioadă importantă de timp (Cronica Anglo-Saxona, scrisă în secolul 9). Însă, descoperiri arheologice și cercetări științifice (mai ales în ceea ce privește numele localităților) au dus la dezvăluirea multor date ale poveștii. Diviziunea tradițională a migranților în englezi, saxoni și iuți - popoarele din Angeln, Saxonia și din Iutlanda - provine de la "Historia ecclesiastica gentis Anglorum", o istorie
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
erau creștini, destul de mulți dintre ei știau să scrie și să citească și vorbeau diferite dialecte celtice sau latină. Anglo-saxonii erau păgâni, analfabeți și vorbeau engleza veche, o limbă germanică care va sta la baza englezei moderne. Cercetările istorice și arheologice din secolul al XX-lea au arătat că existat o gamă mai largă de popoare germanice de pe coastele din Frisia, Saxonia Inferioară și Suedia care, de asemenea, s-au mutat în Marea Britanie în această epocă. Anglo-saxonii au înlocuit în mare parte
Invazia anglo-saxonă a Britaniei () [Corola-website/Science/327260_a_328589]
-
o cronică literară foarte bună în Colecția de povestiri științifico-fantastice. La malul mării are loc o sinucidere bizară a unei tinere pe nume Wilhelmina Fisch. Studiind cazul, căpitanul de poliție Andu află despre furtul unor obiecte descoperite într-un șantier arheologic din Constanța. La puțină vreme după aceste evenimente, profesorul Mihai Bradin și fiul său, Radu, sunt contactați de un bărbat pe nume Păruș care îi pune în posesia unui artefact misterios: scufundat în lichid, acesta începe să emită lumini colorate
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
evenimente, profesorul Mihai Bradin și fiul său, Radu, sunt contactați de un bărbat pe nume Păruș care îi pune în posesia unui artefact misterios: scufundat în lichid, acesta începe să emită lumini colorate. Totodată, Păruș le cere să facă investigații arheologice în zona Hârșovei, unde se află ruinele vechiului castru roman Carsium. Ei trebuie să ia legătura cu un învățător de la care Mihai Bradin - pe atunci adjunct al lui Anatol Fisch, tatăl Wilhelminei - primise pe vremuri o plăcuță de aur cu
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
este o tăblița de plumb cu inscripție în limba galica descoperită la aria de săpături arheologice Source des Roches lângă orașului francez Chamalières în anul 1971. Inscripția este scrisă cu cursiva latină și rămâne unul dintre cele mai lungi și mai complete texte galice păstrate. Apostrofa către zeul celtic de tinerețe Maponos și subiectul magic al
Plombul de la Chamalières () [Corola-website/Science/327334_a_328663]
-
să evalueze piciorul osc la 0,2749 metri. Creșterea vitelor trebuie să fi fost și ea practicată, cât și pescuitul de-a lungul coastelor și în râuri. Se găsesc urme ale pescuitului mulțumită descoperirilor blide decorate, în cursul ultimelor cercetări arheologice. Pentru cei decedați, oscii practicau înhumarea. Mormintele erau din tuf, cu sicriu, din pământ ars, sau colibă. Lipsea conceptul de necropolă. De aceea mormintele erau aliniate de-a lungul potecilor care legau diferitele locuințe. Limba oscă este apropiată de limba
Osci () [Corola-website/Science/327339_a_328668]
-
sentimentului de apartenență la națiunea-mamă și la istoria multiseculară a acesteia, nutrit de populația locală greacă. Identificarea ruinelor din zona Capului Bulustra cu cetatea antică Abdera (propusă încă din 1887 de către istoricul austriac W. Regel și confirmată de primele cercetări arheologice) a alimentat și ea ideea continuității dintre vechiul oraș și localitatea modernă. Pe de altă parte, „Marea Idee” națională a statului grec aflat în plină expansiune teritorială, care întreținea speranța recuperării Constantinopolului și a orașelor grecești din Asia Mică, a
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
cu Avdira și Vistonida din 2011), primarii au fost aleși din rândul comunității turcofone. Repartizarea populației reale pe (sub)unități administrative, conform recensământului din 2001, se prezenta după cum urmează: Principalul obiectiv turistic și cultural al comunei Avdira îl reprezintă complexul arheologic (parc și muzeu) al cetății antice Abdera, situat la 6 km distanță de satul modern. Dar și în centrul istoric al localității moderne se păstrează numeroase clădiri din sec. al XIX-lea, care ilustrează stilul arhitectonic tradițional din regiune: clădirea
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
foc de lemne. La sfârșitul lunii august are loc festivalul "Democritia" (în cinstea filosofului antic Democrit), cu seri culturale, spectacole teatrale și muzicale, întreceri sportive ș.a. În noaptea cu lună plină care se întâmplă să cadă în această perioadă, parcul arheologic rămâne deschis până în zori și se organizează o serbare folclorică. Festivalul culminează cu sărbătorirea hramului Bisericii Sfânta Paraschiva (pe 25 august, în ajun). Turismul estival se concentrează mai ales în zona litorală. Plajele cele mai frecventate sunt cele din satele
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
se concentrează mai ales în zona litorală. Plajele cele mai frecventate sunt cele din satele: Skala Avdiron, Ai Yianni (Lefkippos), Porto Lagos, Mandra și Myrodato (ultimele două, cu camping amenajat). O tabără de vacanță pentru copii funcționează în apropierea parcului arheologic (Pedikes Kataskinosis). În satul Potamia funcționează de asemenea o bază de tratament balnear (Loutroupoli). În ultimii ani, este încurajată și dezvoltarea unor forme alternative de turism („de nișă”): agroturism (degustare de vinuri la fermele viticole Vourvoukeli și Sgouridi, echitație la
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Iliada și Odiseea. Dispariția centrelor palațiale și întreruperea marilor rute de schimb mediteranean a fost comparat de istorici cu Evul Mediu european. Epoca se remarcă prin prăbușirea demografică, afectând cam 70% din totalul populației. Din punctul de vedere al periodizării arheologice, epoca homerică aparține primei vârste a fierului, cu perioadele submiceniană, protogeometrică și geometrică. Odată cu prăbușirea centrelor palațiale , nu mai erau clădite monumente din piatră , pictura murala a încetat să mai fie practicată , scrisul de tip "Linear B" a încetat să
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
sacrificat patru cai (calul era un bun prestigios). Herodot desemna casele nobile ale epocii arhaice ca 'tetrippotrophoi', cei care creșteau patru cai. Detaliile funerare amintesc de ritualul descris de Homer pentru incinerările eroilor cu mari construcții tumulare. În Cipru, descoperirile arheologice se înscriu între dovezile unei civilizații complexe. Mormintele cu camere funerare de tip micenian continuau să fie utilizate, implicând aspectul continuității de stil și de structura socială. Înmormântările cu care de lupta delimitează extrem de sugestiv fenomenele de continuitate-carul fiind un
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
lui "wa-na-ka" și nu însoțea ca bun personal de prestigiu pe războinicii regali dincolo de moarte. În epoca întunecată, obiectul apare ca proprietate individuală și un semn al unui statut personal și autodeterminat de autoritate și rang. În unele site-uri arheologice s-au găsit urme de ceramică grecească, atestând o colonie grecească euboeeană stabilită la Al Mina pe coasta siriană , și o rețea greaca de schimb comercial din Marea Egee revitalizată din secolul al X-lea, datorită urmelor de ceramică găsite în
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
elegant: "" cypro - fenician"" în pictura pe ceramică din secolele X-IX î.en. , care constau în vasele mici și ulcioare pictate , care conțineau ulei parfumat. Obiecte de ceramică din Eubeea a fost exportată la scară largă și găsita în site-urile arheologice din Levant și lângă Tyr , ce datau din secolele XI-X î.en. S-au găsit metale cipriote exportate în Creta. Epoca este autoarea și unor inovații tehnice decisive în difuziunea metalurgiei fierului. Obiectele de fier erau de multă vreme cunoscute
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
2 buletine științifice: "„Mousaios”" și "„Analele Buzăului”". Deasemeni activitatea editorială este completată de publicarea unor cataloage și monografii. Activitatea științifică de cercetare este dusă atât independent, cât și în colaborare cu alte instituții muzeale. Bazele primei colecții publice de piese arheologice, antropologice și istorice din Buzău s-au datorat lui pedagogului, publicistului și geografului român Basil Iorgulescu, care după ce în decurs de un deceniu a strâns diverse piese, a cerut în 1891 aprobarea de la Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice de a
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
bază reunirea unor colecții școlare și a artefactelor descoperite la Sărata Monteoru și Aldeni, prima expoziție permanentă orășenească. Muzeul a devenit judeațean în 1968, și a trecut prin 1971 printr-un proces de reorganizare prin care s-a aceentuat caracterul arheologic și istoric. Mutarea în actualul sediu s-a produs în 1980 în același an în care s-a deschis și secția de Artă plastică (picturi și exponate de Artă decorativă), iar inaugurarea în 7 iulie 1981. Au urmat noi transformări
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
în contextul activității de reabilitare și a fost redeschisă parțial în toamna 2015. Există intenția de realiza sub patronajul Muzeului Județan, reconstrucția unui așezări sătești reprezentative pentru viața materială din perioade diferite ale epocilor timpurii ale existenței umane, lângă situl arheologic Cârlomănești - Cetățuia. Acesta va conține case din Epoca Pietrei, Epoca Bronzului, Epoca Fierului și Epoca Migrațiilor, anexe specifice și un sanctuar. Deasemeni, instituția este implicată și în reconstrucția cetății dacice de la Cârlomânești. A fost demarată în vederea reconstituirii unei colecții care
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus")) și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); precum și o specie floristică rară, cunoscută sub denumirea populară de capul-șarpelui ("Echium russicum"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective (lăcașuri de cult, castele, situri arheologice, arii naturale protejate) de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Fânațele Pietroasa - Podeni () [Corola-website/Science/330689_a_332018]
-
6000-7500 la începutul celui de-al doilea și 3500-4000 mai târziu. După retragerea romană în zonă este atestată locuirea, pentru ca mai târziu în secolul VII arealul - încă locuit, să fie tranzitat de slavi - spre vest. Pentru perioada secolelor VII-IX vestigiile arheologice databile sunt absente. După secolele X-XI zona este devastată de atacurile migratorilor. Se consemnează reluarea activității de fortificare a zonei din motive de apărare în secolele X-XIII, inclusiv pe fondul invaziilor tătare. Urme ale unor asemenea cetăți medievale se conservă
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
23°41ʹ20ʺ și 23°41ʹ45ʺ longitudine estică, învecinându-se la nord cu localitățile Dănești și Bontăieni, la est cu Șurdești, la sud cu localitatea Făurești, iar la vest cu localitățile Cărpiniș și Șindrești. Deși atestată documentar la 1411, prin descoperirile arheologice și toponimiile locurilor, cu deplin temei se poate fixa data întemeierii localității cel mai devreme la 1350. Actuala denumire a satului apare în documente la anul 1776, sub forma maghiarizată Czetetzel sau Czurkafalu (satul lui Țura, numele de familie dominant
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), mentă ("Mentha piperita"), păpădie ("Taraxacum officinale") și gălbinare ("Serratula radiata"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, cetăți, conace, situri arheologice, arii naturale); astfel: Reportaje
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
anterior anului 1646), prin care adăuga un număr de încă 10 ctitorii proprii la cele 22 de mănăstiri care nu puteau fi închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte sau din Orient, deja menționate printr-un hrisov din 1639. În fine, săpăturile arheologice efectuate în anul 1999 cu ocazia pregătirii lucrărilor de restaurare au stabilit că ordinea de construire a clădirilor ansamblului monahal a fost următoarea: casa domnească, clopotnița veche, zidul de incintă, chiliile și ulterior biserica mănăstirii. Mănăstirea avea să capete o
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
naos, altar și pridvor provenind din epoci mai recente și neavând o valoare istorică deosebită. În perioada iunie-iulie 1999, în cadrul proiectului de restaurare a complexului, realizat la comanda Oficiului Național pentru Protecția Monumentelor, au fost executate o serie de săpături arheologice exploratorii, pe baza planurilor stabilite de proiectantul general, arhitect Mihai Opreanu. Săpăturile au avut obiective limitate și au vizat: Pe parcursul cercetărilor arheologice din anul 1999 au fost descoperite 16 morminte de călugări, datând din diferite epoci, înmormântați după tipicul monahal
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
restaurare a complexului, realizat la comanda Oficiului Național pentru Protecția Monumentelor, au fost executate o serie de săpături arheologice exploratorii, pe baza planurilor stabilite de proiectantul general, arhitect Mihai Opreanu. Săpăturile au avut obiective limitate și au vizat: Pe parcursul cercetărilor arheologice din anul 1999 au fost descoperite 16 morminte de călugări, datând din diferite epoci, înmormântați după tipicul monahal, cu capul așezat pe o cărămidă. După finalizarea descărcării de sarcină arheologică, au fost începute demersurile pentru aprobarea restaurării corpurilor de chilii
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]