14,936 matches
-
rog. Sau devreme, poate, nu mai știu. Târziu, poate pentru secolul al XIX-lea, dar devreme pentru secolul XXI [zâmbește]. La 20 și... aveam 28 de ani când s-a născut fiica mea, eram căsătorită proaspăt... în consecință acuma sunt bunică chiar. N. D.: - Felicitări. M. V.: - Mulțumesc. N. D.: - Cum ați obținut prima locuință ? M. V.: - Cu noroc, cu noroc, că am moștenit-o de la părinții mei. Asta înseamnă apartament două camere în care stau și astăzi... N. D.: - Deci ați păstrat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am urmat, evident... R. A.: - Unde ați urmat școala primară ? C. G.: - Școala primară am terminat-o în comuna Dănești, județul Vaslui, pentru că, din clasa a III-a, maică-mea s-o retras acolo și eu am stat mai mult la bunica. R. A.: - Ce poziție ocupa familia dumneavostră în cadrul comunității ? C. G.: - Tatăl meu era diriginte de poștă, iar maică-mea, o perioadă de timp, o fost telefonistă, în cealaltă perioadă, casnică. R. A.: - În tinerețe, ce studii ați urmat după școala primară
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
diplomat, nici personal tehnic, fiind de fapt propriul meu șef și subaltern, dispunând doar de trei excelenți colaboratori cubanezi un șofer, un grădinar și o femeie de serviciu, reprezentanți distinși, amabili și muncitori ai "culorilor" populației Cubei: șoferul creol cu bunica neagră, grădinarul alb și femeia de serviciu negresă! Toți trei erau tineri, frumoși, serioși, respectuoși, bine educați și cu cunoștințe care depășeau copios nivelul general al confraților de breaslă din România. În pregătirea mesei pentru Sfântul Vasile am colaborat perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pentru mănăstire. Trăsura le era încăr cată cu tot felul de provizii pentru noi, printre care o șerbetieră imensă cu înghețată de cafea într-un hârdău cu gheață. Noi râdeam, dar eram foarte mișcate de această pomană prietenească pentru sufletul bunicii. Toată mănăstirea mâncă din ea cu mare poftă, mai ales că era o căldură strașnică. Binecuvântările maicelor au atras, desigur, pe când stăteam de vorbă, buna ploaie care răcori aerul și potoli praful pentru drumul lor înapoi. Ce repede trecură cele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
stare de astfel de lucruri mari trebuia să fie crescut de o mamă superioară. De aceea, într-acest cerc de familie, îi poate spune că ea este iubită și venerată de întregul neam românesc și este considerată nu numai ca bunica nepoților ei, ci a fiecărui român. De aceea, deși arhimandrit, îi cer voie ca un nepot obștesc să-i sărut mâna“. I-a sărutat-o. Ionel, foarte emoționat și cu glasul înecat, i-a răspuns că „dacă a putut face
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din toată casa, cu mobila veche; acolo dormise regina, acolo locuia Marie Știrbey, având alături pe sora sa Caterina. Eliza, în ura ei față de Știrbey, scoase tot ce era acolo și îmi așeză patul meu cel mare de nuc de la bunica mamei, cu fotoliul ei, comoda mea de când eram copilă, oglinda de la nenea Ghiță, un frumos dulap Bidermayer, biroul meu, în fine, tot ce îmi aparținea la Florica. Eu, pe de altă parte, adusesem multe fotografii ale familiei și mai ales
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
realizare Obs. 1. 06.02.2014 Povestire: Colibă iepurașului 2. 13.02.2014 Repovestire: Colibă iepurașului 3. 20.02.2014 Dramatizare: Colibă iepurașului 4. 06.03.2014 Povestire: Scufița Roșie Labirint: Ajut-o pe Scufița Roșie să ajungă la casa bunicii 5. 13.03.2014 Dramatizare:Scufița Roșie 6. 21.03.2014 Povestirea copiilor: Să găsim alte întâmplări și alt final pentru povestea “Scufița Roșie” 7. 27.03.2014 Povestire:Iedul cu trei capre 8. 03.04.2014 Dramatizare: Iedul cu
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
câte doi copii. 2. Captarea atenției se va realiza prin prezentarea și comentarea mesajelor scrise (pancarte) braistorming-ul element ul surpriză convers ați explicat ia Sesizar ea atenției copiilor 3. Anunțarea temei și a obiectivelor Propun copiilor o călătorie spre casă bunicii , locul de întâlnire cu animalele domestie îndrăgite. Călătoria noastră nu este una obișnuită, este o călătorie plină de încercări, cărora noi trebuie să le facem față. Va trebui să recunoaștem animalele domestice și puii lor, hrana animaleleor, adăposturile . Bunica va
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
casă bunicii , locul de întâlnire cu animalele domestie îndrăgite. Călătoria noastră nu este una obișnuită, este o călătorie plină de încercări, cărora noi trebuie să le facem față. Va trebui să recunoaștem animalele domestice și puii lor, hrana animaleleor, adăposturile . Bunica va fi bucuroasă dacă noi iubim , ocrotim animalele și le ajutăm în caz de nevoie. conversația explicat ia Observarea comportamentului verbal și nonverbal al copiilor 4.Preze ntarea conținutului și a regulilor jocului După prezentarea conținutului, se va trece la
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Eu îți povestesc ție” , „Te întreb eu pe tine”, observând astfel o participare activă din partea copiilor, în sensul că încep să improvizeze o povestire despre un lucru pe care l-au văzut și care i-a impresionat, în vizită la bunici, în excursie , la iarbă verde, la pădure. Copiii cu o imaginație mai bogată, povestesc mai mult, dându-li-se posibilitatea să spună ce doresc ei mai mult. Competențele de comunicare se dezvoltă prin formele și mijloacele de realizare a activităților
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
aceia dintre ei care, în special iernile, se retrăgeau la Cumpătul, la „casa de creație“, pentru a lucra. M-am numărat și eu, într-o vreme, printre acei fericiți. De cum se încheiau perioadele gălăgioase, corespunzătoare vacanțelor, cu mulți copii, bone, bunici, se înființa la Cumpătul și profesorul Vicol, instalându-se la vila 3, cum știa toată lumea, mereu în aceeași cameră de aproape treizeci de ani. Iar în sala unde se mânca, avea de asemenea locul său neocupat de nimeni, la masa
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mult înainte de-a mă fi născut, prin tatăl meu. În 1911, tata, care avea zece ani și încă nu isprăvise școala primară, a rămas orfan, căci bunicul a murit pe neașteptate dintr-un infarct. Cu cinci copii de crescut, bunica se afla la mare strâmtoare și atunci tata s-a hotărât să acționeze el însuși pentru ameliorarea acestei situații. Mai departe, povestea continuă ca în Dickens. Librarul Manea, pe atunci om tânăr, negustor de puțină vreme pe picioare proprii, s-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Maximum de gest artistic ar fi să mă strâmb acum la voi, dacă-i vorba de libertăți permise. Să mă joc singur. Când eram copil, mă jucam adesea de unul singur. Cu soldații. Bătălii extraordinare pe mașina de cusut a bunicii mele. Fotbal de unul singur. Mă jucam cu nasturii. Mă jucam fără să mă plictisesc, și asta, că nu cunoșteam sentimentul plictiselii, îmi dă de gândit. Sau cu niște piese rotunde dintr-un material care nu știu cum se numea. Material curios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mamatușa”, ne aducea de fiecare dată lapte proaspăt muls la orele serii și pâine aburindă, coaptă pe vatră, alteori turte sau gogoși însiropate. Acestea sunt primele mele imagini ce-mi picură în acest imens creuzet al amintirilor, completate de prezența bunicilor Radu și Alexandrina Tudor, părinții mamei mele. Puțină lume era în măsură să poată identifica și asocia numele de familie în mod evident și imaginea personajelor din neamul Tudorilor, de vreme ce era mult mai lejer să folosești porecla familiei în cazul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Radu și Alexandrina Tudor, părinții mamei mele. Puțină lume era în măsură să poată identifica și asocia numele de familie în mod evident și imaginea personajelor din neamul Tudorilor, de vreme ce era mult mai lejer să folosești porecla familiei în cazul bunicilor „Bodarici”, neamul Bodaricilor. Așa eram cunoscuți în lumea aceea frumoasă încărcată de tradiții seculare, iar tata trebuia să fie desigur la înălțimea așteptărilor celor din familia mamei pentru că luase de soție o descendentă a Bodaricilor. Stră-străbunicii veniseră aici pe la început
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ideologică în forță, când activiștii de partid au intrat în casă și i-au deposedat de două ori consecutiv de cai, căruță și pământ. Prima dată, evenimentul s-a produs în ajunul Crăciunului din 1950, atunci au pătruns în curtea bunicilor 48 de activiști de partid, mulți dintre ei trimiși de centrul regional de partid. Era pe deplin recunoscută rezistența Bodaricilor, motiv pentru care activiștii nu se puteau prezenta în număr mic, veneau în efective mari, probabil și-n virtutea unei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de povara acelor imagini șocante, cum cei mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i a ocărât, ceea ce i-a îndârjit și mai tare, și s-au năpustit asupra ei, lovind-o. La trei ani s-a repetat povestea, de data aceasta a doua căruță, al doilea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
acea zestre genetică care-l capacita. Și-a mărit astfel gospodăria, a cumpărat mai multe oi și s-a ocupat de educația copiilor săi. Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu grijă de bunica, iar la momentul intrării pe strada noastră, saluta pe toți, se oprea și discuta mai cu fiecare în parte, mama spunându-i deseori: „Tătică, nu mai zăbovi atât pe stradă, nu-i ulița satului și nici rânduiala a lor noștri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și bine articulată a acelui om absolut minunat care și-a crescut copiii în stepa prăfoasă și austeră a unui Bărăgan pârjolit vară de vară de arșiță nemiloasă. După plecarea bunicului nimic nu a mai fost la fel; se străduia bunica să-i suplinească absența, dar era covârșitor de greu, uneori se simțea parcă doborâtă și nu mai avea puterea necesară să se ridice. Tata era cel ce-și găsea totdeauna timp pentru a-i veni în sprijin și nu era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
între pulberi de stele sunt sufletele și energiile străbunilor noștri, care veghează atent pașii noștri, datoria fiecăruia fiind după spusele bunicului de a-și trăi viața în credință, iubire și demnitate. Bunicul a știut s-o facă, la fel și bunica, mintea și sufletul meu de copil identificând adesea acele vremuri cu o melodie celebră în interpretarea brăilencei Ștefania Stere, „Ce văzui pe Călmățui” și vine, evident, răspunsul în ecou: Oare, copilăria mea ? Oare, doar o parte din rădăcinile mele ? Oare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și să aducă pe lume copii sănătoși. Din nefericire însă, privațiunile sociale ale începutului de secol XX, anii ’20-’30, au creat suficiente drame ce-ți urmăreau ulterior întreaga existență. Așa a fost și-n cazul Maiei. Suferința fusese covârșitoare, bunica pierzându-și substanțial auzul la scurt timp după moartea fratelui mamei. Pe undeva, bunica își construise o lume a ei, dar era extrem de permisivă cu noi și n-o deranja o cât de mică imixtiune . Comunicarea Maiei cu adulții era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de secol XX, anii ’20-’30, au creat suficiente drame ce-ți urmăreau ulterior întreaga existență. Așa a fost și-n cazul Maiei. Suferința fusese covârșitoare, bunica pierzându-și substanțial auzul la scurt timp după moartea fratelui mamei. Pe undeva, bunica își construise o lume a ei, dar era extrem de permisivă cu noi și n-o deranja o cât de mică imixtiune . Comunicarea Maiei cu adulții era cu mult mai ușoară comparativ cu noi cei mici; acolo, bunica înțelegea doar din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mamei. Pe undeva, bunica își construise o lume a ei, dar era extrem de permisivă cu noi și n-o deranja o cât de mică imixtiune . Comunicarea Maiei cu adulții era cu mult mai ușoară comparativ cu noi cei mici; acolo, bunica înțelegea doar din articularea buzelor, din expresia feței, alteori din priviri. Cu noi însă, „bodaricii cei mici”, era cu mult mai greu, trebuia să-ți apropii gura și buzele de urechea Maiei și să vorbești foarte tare, nu însă într
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mici”, era cu mult mai greu, trebuia să-ți apropii gura și buzele de urechea Maiei și să vorbești foarte tare, nu însă într atât de tare pentru că percepția senzorială a cuvintelor ar fi produs rostogolirea rapidă a acestora și bunica n-ar fi înțeles oricum. Până ne-am dumirit noi, nepoții, cu această stare de fapt a bunicii a trecut ceva timp și deseori apăreau situații hilare. Ne încolonam militărește și fiecare dintre noi îi expuneam Maiei varianta auditivă personală
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vorbești foarte tare, nu însă într atât de tare pentru că percepția senzorială a cuvintelor ar fi produs rostogolirea rapidă a acestora și bunica n-ar fi înțeles oricum. Până ne-am dumirit noi, nepoții, cu această stare de fapt a bunicii a trecut ceva timp și deseori apăreau situații hilare. Ne încolonam militărește și fiecare dintre noi îi expuneam Maiei varianta auditivă personală, evident după atâtea insistențe și tatonări, reușind să ne înțelegem. Când am crescut, a fost cu mult mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]