13,206 matches
-
385 Ziua cînd vine orgasmul ............................387 Povestea gelatinei .....................................389 Peștera de la Mafra ...................................391 Un socialist În piramidă ............................. 393 Frumoasa și renii ........................................395 Subconștientul inconștient...........................397 Autopsie......................................................399 Nazism și ciocolată......................................401 Anexe....................................................403 Mic chestionar...................................404 Interviu...............................................406 Postfață ..............................................413 Bunicii...................................................414
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
crezând că fac o glumă. ― Și din Clive Street? ― La Gange. ― Și apoi? ― La mare. Tresări și se apropie iar de mine. ― Când eram mică de tot, mai mică decât Chabù, mergeam în fiecare vară la Puri, pe malul mării. Bunicul avea un hotel acolo. Valuri ca la Puri nu cred că mai există în alte mări. Cât casa asta... Îmi închipui! valurile cât casa și, alături, pe Maitreyi conferențiind despre esența frumosului. Nu-mi putui stă-pîni un zâmbet superior, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Cât casa asta... Îmi închipui! valurile cât casa și, alături, pe Maitreyi conferențiind despre esența frumosului. Nu-mi putui stă-pîni un zâmbet superior, de luciditate. ― De ce rîzi? mă întrebă tristă. ― Mi se părea că exagerezi. ― Și atunci trebuia să rîzi? Bunicul meu a exagerat mai mult ca mine: a făcut unsprezece copii... Se întoarse iar pe balcon. Crezui că am supărat-o și mormăii o scuză oarecare. ― Degeaba, acum nu-mi ceri iertare ca întîia oară, vorbi ea zâmbind rece. Nici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Sub umbra lui mă întâlneam cu prietenii mei în fiecare dupăamiază. Îmi aduc aminte despre acest copac ca despre locul sfânt al copilăriei mele, unde îmi reuneam gândurile, unde am petrecut clipe minunate alături de prietenii de joacă. La umbra lui, bunicul îmi spunea povești în liniștea serii. Acest stejar mi-a fost de-a lungul timpului loc de joacă, adăpost, refugiu. Coroana sa stăpânește și astăzi întregul sat ca un semn de statornicie.
ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_666]
-
Riesling> care a împlinit șapte ani. Solemnitatea va avea loc chiar la cramă. Păstorel răspunde: Invitat fiind la cramă Eu, răspund ca bun creștin, Printr-o scurtă telegramă: Vin! -Ia aminte, vere, la frumusețea vorbirii din bucata: „O întâmplare veche”: Bunicul era un bărbat înalt, spătos, chipeș și se purta cu barbișon. Când, la mânie i se zburlea barbișonul și cu mustățile bârzoi prindea a răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cel roșu cum îi sângele de hulub. E la mintea cintezoiului că mulți pravoslavnici ieșeni râvneau să se acolisească de acele lacrimi și de acel sânge, dar să se fi eglendisit cu ele, prea puțini. Printre acești prea puțini și bunicul meu Gavril se cere pomenit. Înalt-prea-sfințitul îl oprea ades la masa înalt-prea-sfinției sale și-l ospăta. Și vorovind ei între ei de cele bisericești daraveri, se mai ajuta bunicul în voroavă, când cu sânge de hulub, când cu lacrimă de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fi eglendisit cu ele, prea puțini. Printre acești prea puțini și bunicul meu Gavril se cere pomenit. Înalt-prea-sfințitul îl oprea ades la masa înalt-prea-sfinției sale și-l ospăta. Și vorovind ei între ei de cele bisericești daraveri, se mai ajuta bunicul în voroavă, când cu sânge de hulub, când cu lacrimă de fecioară, tot vinuri cuvioase și cu miroznă rară. Odată, în postul mare pare-mi-se, brodindu-se bunicul meu Gavril (este vorba de muzicianul Gavril Muzicescu n.n.) la masa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vorovind ei între ei de cele bisericești daraveri, se mai ajuta bunicul în voroavă, când cu sânge de hulub, când cu lacrimă de fecioară, tot vinuri cuvioase și cu miroznă rară. Odată, în postul mare pare-mi-se, brodindu-se bunicul meu Gavril (este vorba de muzicianul Gavril Muzicescu n.n.) la masa mitropolitului, adus-a arhondarul, sau cum i-o mai fi zicând, pește. Din vechi știut este că peștele în apă înoată, dar numai în vin se îneacă. Așa-i
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-i datina. Și, pentru bătrâni, datina pravilă este. Deci s-a adus Cotnar. Dar fiind cuviosul Iosif Naniescu făptură prea smerită și cumpătat foarte, peste degetul de vin pe care îl avea în pahar și-a turnat apă. Văzând el bunicul Gavril că până și în Cotnar apă toarnă, s-a îndemnat a șugui: Să-mi fie cu iertăciune, înalt-prea-sfințite, dar am temei a crede că astăzi, Doamne iartă-mă, ai uitat ce scrie în sfintele scripturi! Și ce anume? Vai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să știi că Pâcu are dreptate. Intrebarea este dacă prinde ceva - a vorbit moș Dumitru. Ii ia ca din oală pe bieții chitici, veniți să tragă o gură de aer. Dar voi nu știți că asta îmi aduce aminte de bunicul meu...Ii o poveste întreagă cu el - le-a zgândărit Pâcu curiozitatea. Dacă-i așa, las-o pe diseară, Pâcule. Poate până atunci chiticii mai cresc olecuță și ne prindem și noi pofta - l-a sfătuit moș Dumitru.. Printre nămeții
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ar fi vremea. Da’ eu știu că peștele nu se prinde pe orice vreme - l-a întrerupt Ion Cotman. Se prinde, nu se prinde, pescarul știe doar să-și ia sculele și să deie fuguța la baltă. Așa era și bunicul meu. Dumnezeu să-l hodinească. El nu putea munci, pentru că avea un fel de oftică. Răsufla greu. La cea mai mică opinteală, începea să sufle ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la baltă. Așa era și bunicul meu. Dumnezeu să-l hodinească. El nu putea munci, pentru că avea un fel de oftică. Răsufla greu. La cea mai mică opinteală, începea să sufle ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te las. In rest, om de treabă. Dimineața, când soarele ieșea de după colțul pădurii, numai ce-l vedeai cum își ia trăistuța cu o bucată de mămăligă în ea, ciorpacul și undița. Ieșea aproape tiptil din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ar duce totul de râpă în gospodăria asta. Lumea s-o săturat de treabă și el doarme.” Nu sfârșea de spus tot ce avea pe suflet și pornea ca o vijelie prin ogradă, să termine treburile, dar ocăra tot timpul. Bunicul se trezea din somn și ridica ușor pălăria de pe ochi. Privea apoi așa, pe furate, în direcția de unde venea turuiala bunicii, dar nu scotea o vorbă. O făcea pe mortul în păpușoi.In zilele când bunicul pleca la baltă, eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dar ocăra tot timpul. Bunicul se trezea din somn și ridica ușor pălăria de pe ochi. Privea apoi așa, pe furate, în direcția de unde venea turuiala bunicii, dar nu scotea o vorbă. O făcea pe mortul în păpușoi.In zilele când bunicul pleca la baltă, eu și cu frații mei abia îl așteptam să se întoarcă. Era mare distracție pentru noi... Pe la vremea când știa că ar cam trebui să se întoarcă bunicul de la baltă, bunica începea să se aprindă, cum s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
O făcea pe mortul în păpușoi.In zilele când bunicul pleca la baltă, eu și cu frații mei abia îl așteptam să se întoarcă. Era mare distracție pentru noi... Pe la vremea când știa că ar cam trebui să se întoarcă bunicul de la baltă, bunica începea să se aprindă, cum s-ar spune. Dacă făcea curat în curte, deodată se oprea și începea să dea cu mătoriul de pământ, ocărând în gura mare: „Să vezi ce îi fac eu când vine de la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mare: „Să vezi ce îi fac eu când vine de la gârlă! Ei lasă că îi dau eu lui baltă!” Si iar începea să măture, cu așa o ciudă de nu se mai vedea din colbărie. Pe la o chindie, apărea și bunicul la colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar fi aflat și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tine să mă mărit? Stai că te altoiesc eu, lighioană!” Ieșea chiar pe portiță și alerga după năuc. Aista era prostul satului. Unde mai pui că erau și vecini. Moș Pâcule, eu te-am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai să vezi. După ce bunica își descărca furia pe bunicul, pe pești și pe zălud, își vedea de treabă, bodogănind până seara târziu...In acest timp, bunicul lua ciorpacul cu pești și se apuca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
după năuc. Aista era prostul satului. Unde mai pui că erau și vecini. Moș Pâcule, eu te-am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai să vezi. După ce bunica își descărca furia pe bunicul, pe pești și pe zălud, își vedea de treabă, bodogănind până seara târziu...In acest timp, bunicul lua ciorpacul cu pești și se apuca să-i pregătească...Ii curăța, îi săra, îi frigea pe plită, făcea o mămăliguță potrivită și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai să vezi. După ce bunica își descărca furia pe bunicul, pe pești și pe zălud, își vedea de treabă, bodogănind până seara târziu...In acest timp, bunicul lua ciorpacul cu pești și se apuca să-i pregătească...Ii curăța, îi săra, îi frigea pe plită, făcea o mămăliguță potrivită și, când totul era gata, pleca pâș-pâș s-o caute pe bunica. Ea își rumega amarul în cine știe ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
unde calc. Du-te și adă și o oală cu vin, că mă omoară și o sete...” sfârșea ea cu glas mai domol și cu altă lumină pe chip... Așa o fost bunica de la început sau? a întrebat Ion Cotman. Bunicul spunea că la început era altfel. Se aprindea repede, dar îi trecea ușor. Erau tineri și altfel mergeau treburile. Si bunicul era sănătos. Dacă ar fi fost tot așa, nu mai făceau ei nouă copchii. Povestea cu zăludul îi adevărată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai domol și cu altă lumină pe chip... Așa o fost bunica de la început sau? a întrebat Ion Cotman. Bunicul spunea că la început era altfel. Se aprindea repede, dar îi trecea ușor. Erau tineri și altfel mergeau treburile. Si bunicul era sănătos. Dacă ar fi fost tot așa, nu mai făceau ei nouă copchii. Povestea cu zăludul îi adevărată sau? a întrebat moș Dumitru. Cum să nu? Ii adevărată. Aista avea o păsărică în capul lui, care se apuca să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa, nu mai făceau ei nouă copchii. Povestea cu zăludul îi adevărată sau? a întrebat moș Dumitru. Cum să nu? Ii adevărată. Aista avea o păsărică în capul lui, care se apuca să cânte taman când bunica îl ocăra pe bunicul...In rest, ședea toată ziua pe prispă și vorbea singur sau cu orătăniile... Apoi nici noi nu suntem prea sănătoși la cap dacă am pornit la drum cu încărcătură pe așa niște troiene. Dumnezeu știe ce ne mai așteaptă mâine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ureche de un flăcău fercheș - a răspuns Pâcu, chicotind poznaș. Asta cam așa-i, Pâcule, și am văzut-o și eu de multă vreme. Cine știe de ce stă așa într-o rână acoperișul ista. Am să-ți spun eu, Dumitre. Bunicul meu spunea că pe când era el copchil și o văzut pentru prima oară crâșma asta, acoperișul era și mai tare răsturnat. Abia când i-o pus tinichea și o boit-o în roșu l-o mai îndreptat oleacă. Asta înseamnă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
muri, în cele din urmă, fără cineva ca Ana. PAM știe asta, de aceea s-a grăbit s-o viseze și pe ea.. Ana a apărut, de undeva din înaltul cerului. De acolo de sus a văzut grozăvia. Dar pentru că bunicii ei trăiesc pe Pământ, în Țara lui Verde Împărat, iar Ana e și ea reporter, s-a grăbit să vină „la fața locului” ca să vadă cu ochii ei cum stau lucrurile. Nu vrea doar să culeagă informații, vrea să facă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Ei bine, cum nu primesc nici un răspuns de la tine, aș putea să continui bine-mersi cu povestea mea. Ai fost crescut de bunica ta, o bețivă bună la suflet și cinică. În viața ei apăruse un vid de cînd soțul ei, bunicul tău, plecase, vid care uneori era umplut necorespunzător de diverși bărbați care nu-i justificau speranțele. Crawford Douglas a fost unul dintre bărbații ăștia. CÎteodată, În casa aia, tu te gîndeai la ea și la bunicul tău. Te gîndeai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]