13,864 matches
-
eșaloane ale ierarhiei de partid. Și, în sfârșit, partidul a plasat la diferitele niveluri de comandă ofițeri însărcinați cu munca politică care să influențeze activitatea militarilor în direcția dorită de partid. Un adjunct al unui comandant ("zampolit") ocupa funcția de comisar politic al unei structuri militare. "Zampolitul" supraveghea organizațiile de partid și conducea munca politică în cadrul unității militare. El ținea trupelor lecții de marxism-leninism, despre despre sarcinile ce reveneau armatei conform hotărârilor de partid și prezenta viziunea sovietică asupra afacerilor internaționale
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
efect abandonarea politicii lui Troțki de „revoluție mondială” în favoarea abordării staliniste a „socialismului într-o singură țară”. Mulțumită controlului asupra Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și birocrației de stat, Stalin a reușit să-l îndepărteze pe Troțki din funcția de Comisar al Poporului pentru armată în 1925. Politica de diseminare a revoluției comuniste în întreaga lume a fost schimbată în favoarea concentrării asupra problemelor interne și asupra întăririi armatei pentru apărarea țării împotriva oricărui atac străin. Nerăbdător să scape de toți sprijinitorii
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
epurărilor staliniste, comandanții experimentați ai Armatei Roșii au fost eliminați în proporții uriașe, fiind înlocuiți în general cu oameni mai puțin competenți, dar mai pe placul superiorilor sau mai "loiali lui Stalin și Partidului", prezența acestor calități fiind apreciate de comisarii - ofițeri politici. Tacticile folosite erau în unele cazuri depășite, caracteristice Primului Război Mondial. Tacticile aplicate erau strict "după litera cărții", aceasta datorită fricii de represalii resimțită de fiecare comandant care ar fi avut inițiative novatoare și care ar fi eșuat în îndeplinirea
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
operațiunilor militare s-a aflat Timoșenko, sovieticii au reușit să străpungă apărarea finlandeză de pe linia Mannerheim din istmul Karelia, obligând Finlanda să ceară pacea în martie. Odată cu creșterea reputație sale militare, Timoșenko a fost avansat în mai în funcția de Comisar al Poporului pentru Apărare și la gradul de Mareșal al Uniunii Sovietice. Timoșenko era un militar competent, tradiționalist, care totuși era conștient de necesitatea urgentă de modernizare a Armatei Roșii, care urma să facă față, așa cum se aștepta toată lumea la
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
și a crescut semnificativ producția de tancuri. El a introdus o disciplină mult mai strictă, inspirată din tradițiile armatei țariste. Când al treilea Reich a invadat Uniunea Sovietică în iunie 1940, Stalin l-a mutat pe Timoșenko din postul de Comisar al Poporului pentru Apărare în funcția de Comandant al Frontului Centru pentru a conduce lupta de apărare și retragerea tactică de pe pozițiile de graniță către Smolensk. Armata Roșie a suferit pierderi mari, dar Timoșenko a reușit să salveze grosul armatei
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
Voroșilov s-a născut în Verhneie, lângă Ekaterinoslav (astăzi Dnipropetrovsk), Ucraina, în Imperiul Rus. A aderat la mișcarea bolșevică în 1903. După victoria revoluției din 1917, a devenit membru al guvernului provizoriu ucrainean și comisar al afacerilor interne. În timpul războiului civil, a organizat apărarea orașului Țarițîn, unde l-a cunoscut pe Stalin, căruia i-a devenit prieten și aliat politic de nădejde. Voroșilov a fost ales membru al CC al PCUS în 1921, rămânând membru
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
Stalin, căruia i-a devenit prieten și aliat politic de nădejde. Voroșilov a fost ales membru al CC al PCUS în 1921, rămânând membru cu drepturi depline până în 1961. În 1925, după moartea lui Mihail Frunze, Voroșilov a fost numit comisar al poporului pentru afacerile armatei și marinei și președinte al Sovietului Militar Revoluționar al URSS, ultim post pe care l-a ocupat până în 1934. A devenit membru plin al Biroului Politic în 1936 și a rămas în acestă funcție până în
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
implicat în acțiunile de epurare inițiate de Stalin la sfârșitul celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut. Cariera sa militară a avut numai de câștigat de pe urma îndepărtării din funcție și a lichidării mareșalului Mihail Tuhacevski. Voroșilov a fost numit comisar al poporului pentru apărare în 1934 și a fost avansat la gradul de mareșal al Uniunii Sovietice în 1935. În al doilea război mondial, Voroșilov a fost membru al Consiliului de Stat pentru Apărare. A fost comandantul trupelor sovietice în
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
acceași cursa pe locul 4 după penalizarea lui Lewis Hamilton. Britanicul declară după MP al Australiei că Jarno Trulli l-a depășit neregulamentar, în timp ce safety-car-ul se afla pe pistă, lui Trulli retrăgândui-se astfel locul 3. În MP al Malaeziei, însă, comisarii de cursă analizează in detaliu cazul, ajungând la concluzia că inginerul lui Hamilton i-a cerut englezului să-i lase loc liber italianului, pentru ca acesta să-l poată depăși. Trulli primește înapoi locul 3, iar Glock este promovat pe locul
Jarno Trulli () [Corola-website/Science/302084_a_303413]
-
grupei socialiste parlamentare este social-democratul german Martin Schulz. Din iulie 2004 până în ianuarie 2007, președintele Parlamentului European a fost socialistul spaniol Josep Borrell. Șapte miniștri ai Comisiei Europene sunt reprezentanți ai PSE: Vicepreședintele Günter Verheugen (SPD), Vicepreședintele Margot Wallström (SAP), comisarul pentru Afaceri Monetare Joaquín Almunia (PSOE), comisarul pentru Politica Regională Danuta Hübner (SLD), comisarul pentru Taxare László Kovács (MSZP), comisarul pentru Comerț Peter Mandelson (Labour) și comisarul pentru munca și probleme sociale Vladimír Špidla (ČSSD). Reprezentanți ai PSE în COnsiliul
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
Schulz. Din iulie 2004 până în ianuarie 2007, președintele Parlamentului European a fost socialistul spaniol Josep Borrell. Șapte miniștri ai Comisiei Europene sunt reprezentanți ai PSE: Vicepreședintele Günter Verheugen (SPD), Vicepreședintele Margot Wallström (SAP), comisarul pentru Afaceri Monetare Joaquín Almunia (PSOE), comisarul pentru Politica Regională Danuta Hübner (SLD), comisarul pentru Taxare László Kovács (MSZP), comisarul pentru Comerț Peter Mandelson (Labour) și comisarul pentru munca și probleme sociale Vladimír Špidla (ČSSD). Reprezentanți ai PSE în COnsiliul European: Tony Blair (Regatul Unit), Alfred Gusenbauer
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
președintele Parlamentului European a fost socialistul spaniol Josep Borrell. Șapte miniștri ai Comisiei Europene sunt reprezentanți ai PSE: Vicepreședintele Günter Verheugen (SPD), Vicepreședintele Margot Wallström (SAP), comisarul pentru Afaceri Monetare Joaquín Almunia (PSOE), comisarul pentru Politica Regională Danuta Hübner (SLD), comisarul pentru Taxare László Kovács (MSZP), comisarul pentru Comerț Peter Mandelson (Labour) și comisarul pentru munca și probleme sociale Vladimír Špidla (ČSSD). Reprezentanți ai PSE în COnsiliul European: Tony Blair (Regatul Unit), Alfred Gusenbauer (Austria), Gediminas Kirkilas (Lituania), Ferenc Gyurcsány (Ungaria
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
spaniol Josep Borrell. Șapte miniștri ai Comisiei Europene sunt reprezentanți ai PSE: Vicepreședintele Günter Verheugen (SPD), Vicepreședintele Margot Wallström (SAP), comisarul pentru Afaceri Monetare Joaquín Almunia (PSOE), comisarul pentru Politica Regională Danuta Hübner (SLD), comisarul pentru Taxare László Kovács (MSZP), comisarul pentru Comerț Peter Mandelson (Labour) și comisarul pentru munca și probleme sociale Vladimír Špidla (ČSSD). Reprezentanți ai PSE în COnsiliul European: Tony Blair (Regatul Unit), Alfred Gusenbauer (Austria), Gediminas Kirkilas (Lituania), Ferenc Gyurcsány (Ungaria), José Sócrates (Portugalia) and José Luis
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
Europene sunt reprezentanți ai PSE: Vicepreședintele Günter Verheugen (SPD), Vicepreședintele Margot Wallström (SAP), comisarul pentru Afaceri Monetare Joaquín Almunia (PSOE), comisarul pentru Politica Regională Danuta Hübner (SLD), comisarul pentru Taxare László Kovács (MSZP), comisarul pentru Comerț Peter Mandelson (Labour) și comisarul pentru munca și probleme sociale Vladimír Špidla (ČSSD). Reprezentanți ai PSE în COnsiliul European: Tony Blair (Regatul Unit), Alfred Gusenbauer (Austria), Gediminas Kirkilas (Lituania), Ferenc Gyurcsány (Ungaria), José Sócrates (Portugalia) and José Luis Zapatero (Spania). ECOSY - Tineretul Socialist European, este
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
i-au adus supranumele de Felix cel de fier. Lenin îl considera pe Dzerjinski un erou revoluționar și l-a însărcinat să se ocupe de organizarea unei forțe care să lupte cu amenințările politice interne. Pe 20 decembrie 1917, Sovietul Comisarilor Poporului a înființat în mod oficial VECEKA (ВЧК), acronimul rusesc pentru "Comisia extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevoluției, speculei și abuzului de putere". CEKA a primit foarte multe resurse, și în scurtă vreme urmărea fără milă pe cei percepuți
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
financiare dificile ale imperiului, influențată fiind și de sfaturile unor personalități din propriul anturaj, împărăteasa Maria Tereza a hotărât, în 1778, cedarea provinciei către regatul ungar. Încorporarea Banatului de către Ungaria a fost proclamată, în cadru festiv, la Timișoara, prin vocea comisarului regal, contele Niczky, pe 6 iunie 1778, iar diploma de înființare a celor trei noi comitate a fost emisă de către împărăteasă, în calitate de regină a Ungariei, la 23 aprilie 1779. Administrarea provinciei, în perioada de tranziție, a fost asigurată, succesiv, de către
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
numai ziare legionare, toate celelalte fiind desființate) au declanșat o propagandă intensă împotriva evreilor, masonilor și a „uneltelor” lor. Prin sintagma „uneltele lor”, legionarii se refereau la Antonescu și oamenii loiali lui. La 18 ianuarie, generalul a desființat posturile de "„comisari de românizare”" de pe lângă întreprinderile comerciale și industriale. Legionarii au văzut în aceasta un atac direct și au cerut demisia lui Antonescu și crearea unui guvern legionar condus de Horia Sima. Un incident a fost folosit ca pretext de ambele părți
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
ei. Dar totul este explicabil întrucât însăși guvernarea democratică sclavagistă cuprinde în sine contradicții, manifestă adesea nehotărâre și șovăială, este zdruncinată de lupte interne și ciocniri de interese dezbinatoare. În 413 î.Hr., când avea optzeci de ani, Sofocle a devenit comisar special pentru investigarea dezastrului militar atenian din Sicilia. În secolul al V-lea î.Hr., în timpul în care au trăit cei trei mari tragici ai antichitații elene - Eschil, Sofocle și Euripide - Grecia cunoaște o perioadă de dezvoltare și înflorire atât în
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
era unica de acest gen din Germania, rezultate similare fiind înregistrate și în alte state ca Bavaria, Saxonia, Hessa, Württemberg și Hamburg. Pentru a rezolva criza, mareșalul Paul von Hindenburg, președintele Germaniei, l-a numit pe cancelarul Franz von Papen comisar al Reich-ului pentru Prusia, cu puteri depline pentru soluționarea crizei politice. Numirea nu era foarte judicioasă: von Papen fusese deputat în parlamentul prusac din partea partidului de dreapta "Partidul Național Popular German" ("Deutschnationale Volkspartei" - DNVP) și în această calitate inițiase numeroase
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Partidul Social-Democrat din Germania (Sozialdemokratische Partei Deutschlands) au intentat acțiune împotriva guvernului central la curtea supremă a Germaniei (Staatsgerichtshof für das Deutsche Reich), proces cunoscut sub denumirea "Prusia contra Reich-ului" ("Preußen contra Reich"). Reclamanții considerau că ordinul de numire a comisarului era neconstituțional și cereau tribunalului să îi interzică acestuia îndeplinirea funcțiuni de comisar. În plus, reclamanții solicitau tribunalului ca, până la pronunțarea sentinței, să li se interzică comisarilor Reich-ului să-și aroge titlurile de prim-ministru al Prusiei, de miniștri ai
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
la curtea supremă a Germaniei (Staatsgerichtshof für das Deutsche Reich), proces cunoscut sub denumirea "Prusia contra Reich-ului" ("Preußen contra Reich"). Reclamanții considerau că ordinul de numire a comisarului era neconstituțional și cereau tribunalului să îi interzică acestuia îndeplinirea funcțiuni de comisar. În plus, reclamanții solicitau tribunalului ca, până la pronunțarea sentinței, să li se interzică comisarilor Reich-ului să-și aroge titlurile de prim-ministru al Prusiei, de miniștri ai Prusiei sau de membri ai guvernului prusac și să nu li se dea
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Prusia contra Reich-ului" ("Preußen contra Reich"). Reclamanții considerau că ordinul de numire a comisarului era neconstituțional și cereau tribunalului să îi interzică acestuia îndeplinirea funcțiuni de comisar. În plus, reclamanții solicitau tribunalului ca, până la pronunțarea sentinței, să li se interzică comisarilor Reich-ului să-și aroge titlurile de prim-ministru al Prusiei, de miniștri ai Prusiei sau de membri ai guvernului prusac și să nu li se dea dreptul de a numi sau revoca din funcție funcționari de stat. Tribunalul a respins
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
al Prusiei, de miniștri ai Prusiei sau de membri ai guvernului prusac și să nu li se dea dreptul de a numi sau revoca din funcție funcționari de stat. Tribunalul a respins moțiunea de suspendare a ordinului de numire a comisarului până la pronunțarea asupra problemelor de fond.. În procesul asupra problemelor de fond, guvernul Prusiei era reprezentat de Arnold Brecht, partidul social democrat de Hermann Heller, iar guvernul central de Carl Schmitt împreună cu Carl Bilfinger și Erwin Jacobi.. Curtea supremă s-
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
apariție a unor disturbări importante sau dacă exista un pericol fie pentru siguranța publică (Öffentliche Sicherheit), fie pentru ordinea publică (Öffentliche Ordnung). Curtea a decis că ordonanța de urgență era constituțională în măsura în care îl numea pe cancelarul Reich-ului în funcția de comisar al Reich-ului pentru Prusia și îl împuternicea fie să preia în mod provizoriu funcțiile de prim-ministru al Prusiei fie să le predea altor comisari ai Reich-ului. Ordonanța nu se putea extinde la probleme de ordin parlamentar, cum ar fi
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
că ordonanța de urgență era constituțională în măsura în care îl numea pe cancelarul Reich-ului în funcția de comisar al Reich-ului pentru Prusia și îl împuternicea fie să preia în mod provizoriu funcțiile de prim-ministru al Prusiei fie să le predea altor comisari ai Reich-ului. Ordonanța nu se putea extinde la probleme de ordin parlamentar, cum ar fi reprezentarea Prusiei în camera superioară a parlamentul național (Reichsrat). În 1932 devenise evident că Republica de la Weimar nu era viabilă. Schmitt, împreună cu alți politicieni din
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]