14,107 matches
-
de cult, literatură laică în limba maternă pentru copiii români care frecventează școlile duminicale (înființate și întreținute de parohiile românești), precum și de bani pentru renovarea lăcașelor de cult. Mitropolitul Onufrie a fost acuzat că a interzis categoric ca prelații și credincioșii români să primească literatură religioasă, cărți de cult, materiale pentru biserici, veșminte, publicații sau orice alt sprijin din România, amenințându-i cu sancțiuni canonice și administrative, inclusiv cu anatema și caterisirea pe cei care nu se vor conforma acestei hotărâri
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
Iosif Gheorghian pe scaunul de mitropolit primat. Judecat pe 20 mai 1895 pentru acuzații neîntemeiate - inovații în cult, ierosilie, arghirofilie - mitropolitul Ghenadie a fost caterisit și exilat la mănăstirea Căldărușani. Înlăturarea sa a fost primită cu nemulțumire de masele de credincioși. În urma manifestațiilor acestora, dar mai ales datorită intervențiilor lui Ghenadie pe lângă țarul Nicolae al II-lea, Carol I cere guvernului să rezolve problema mitropolitului destituit. Deși a fost reabilitat în 1896, nu a mai fost înscăunat mitropolit. A rămas în
Ghenadie Petrescu () [Corola-website/Science/313662_a_314991]
-
Mănăstirea Slătioara este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată în satul Slătioara din comuna Râșca (județul Suceava) și înființată în anul 1993. Pentru deservirea necesităților religioase ale credincioșilor ortodocși din satul Slătioara a funcționat o bisericuță de lemn, construită în anul 1797, care a devenit cu timpul neîncăpătoare. În anul 1979, a fost numit ca paroh la Slătioara preotul Vasile Bostan. În condițiile în care statul comunist demola
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
devenit cu timpul neîncăpătoare. În anul 1979, a fost numit ca paroh la Slătioara preotul Vasile Bostan. În condițiile în care statul comunist demola biserici și permitea cu foarte mare greutate construirea altora, iar în satul Slătioara o parte dintre credincioșii ortodocși trecuseră la Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România (care dispunea de o mănăstire, construită după război, chiar sub regimul comunist și care era sediu mitropolitan), părintele Vasile Bostan și soția sa, presbitera Elena, a început la 11 septembrie
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
război, chiar sub regimul comunist și care era sediu mitropolitan), părintele Vasile Bostan și soția sa, presbitera Elena, a început la 11 septembrie 1980 construirea unei biserici monumentale de zid . Biserica s-a construit prin contribuția și jertfa benevolă a credincioșilor ortodocși din localitate, la care s-au adăugat importante ajutoare bănești din partea Mitropoliei Moldovei și Sucevei, păstorită de către IPS Mitropolit Teoctist Arăpașu. Lucrările s-au efectuat sub directa îndrumare a părintelui Vasile Bostan, ajutat de soția sa, presbitera Elena, de
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
Galați, epitrop și consilierii parohiali. Mulți enoriași au efectuat muncă voluntară pentru construirea bisericii. Printre cei care au efectuat danii de valori mari este amintită de pisanie familia lui Ilie și Maria Maftei din Slătioara. De asemenea, au făcut donații credincioșii din comuna Boroaia, în frunte cu preotul Alexandru Argatu (fiul părintelui Ilarion Argatu), și cei din Brăila. Meșterii zidari care au construit biserica au fost din comuna Boroaia. Pictura bisericii în tehnica frescă a fost începută în anul 1985 de
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
aflam aici 63 de suflete și de preoții Vasile sin Popa Ion și Preda sin Oprea, care fac reparații și îmbunătățiri mănăstirii și împrejurimilor ei. În anul 1838 un cutremur de pământ i-a adus simțitoare stricăciuni, dar prin dragostea credincioșilor și cu ajutorul lor, mănăstirea a fost restructurată, în aprilie - septembrie 1844 de iscusitul eclesiarh Iosif. Prin grija acestuia se construiesc mai multe clădiri în jurul mănăstirii, care în anul 1863 sunt transformate în spital. În urma reformei domnitorului Alexandru Ioan Cuza din
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
astăzi numindu-se „Lunca Mănăstirii”. Este posibil accesul cu autoturismul pe drumul forestier care pornește din „Capul Satului” Piatră de temelie pentru noua mănăstire s-a pus la 20 septembrie 2009, de către Mitropolitul Ardealului, Laurențiu Streza, în prezența a numeroși credincioși din comuna Turnu Roșu și împrejurimi.
Mănăstirea Turnu Roșu () [Corola-website/Science/313673_a_315002]
-
organizați în parohii și filii. La Someșu Rece, se știe că multă vreme, populația fiind puțină, nu s-a putut construi biserică, neputându-se vorbi aici de parohie. Pe la anul 1700, se pomenește de un număr de 14 familii de credincioși de religie ortodoxă, care abia la 1723, au reușit să-și clădească din bârne de brad, pe tălpi de stejar, o bisericuță cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Preot local nu aveau, ci erau deserviți de preoții din parohia vecină- Stolna
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
această dată era de 476. Acesta a păstorit 15 ani, urmându-i preotul Nicolau Stănescu, care a păstorit până la anul 1918, când a plecat la Someșul Cald, lăsând parohia fiului său, Ioan Stănescu care a păstorit pănă în 1962. Numărul credincioșilor crescând a fost nevoie de o biserică mai încăpătoare și a fost zidită din cărămidă cu hramul „Sfântul ierarh Nicolae” între anii 1931-1932. Între anii 1935-1936, biserica a fost pictată în tehnica tempera grasă de pictorii frați Profeta. Pe perioada
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
de întreținere, dar cea mai importantă lucrare s-a făcut în anul 2010, când acoperișul distrus de intemperii a fost înlocuit cu un altul, tot de șindrilă. Lângă această bisericuță se găsește oficiul parohial. În parohia Someșu Rece există și credincioși aparținători cultelor baptiști și penticostali, cu care credincioșii parohiei trăiesc în bune relații. , comuna Gilău, monument istoric, a fost ridicată în 1763, conform inscripției de pe portalul de la intrare. Este construită din bârne de brad, prinse în „cheotoare nemțească”, și așezate
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
a făcut în anul 2010, când acoperișul distrus de intemperii a fost înlocuit cu un altul, tot de șindrilă. Lângă această bisericuță se găsește oficiul parohial. În parohia Someșu Rece există și credincioși aparținători cultelor baptiști și penticostali, cu care credincioșii parohiei trăiesc în bune relații. , comuna Gilău, monument istoric, a fost ridicată în 1763, conform inscripției de pe portalul de la intrare. Este construită din bârne de brad, prinse în „cheotoare nemțească”, și așezate temeinic pe piatră de râu. Planimetric, biserica evidențiază
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
construirea în jurul acesteia a unui mic canal de scurgere a apelor pluviale. De asemenea, au fost edificate scări de acces până la intrarea în biserică și tratat acoperișul, cât și bârnele la exterior cu o soluție anticorozivă. Biserica este folosită de credincioși doar în ziua de Rusalii a fiecărui an.
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
Cluj, datează din anul 1703. Are hramul „"Sfântul Dumitru"”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Sfântul lăcaș cu hramul „Sfântul Dumitru” din satul Sântejude, comuna Țaga, a fost clădit în anul 1701 pe cheltuiala credincioșilor, după cum reiese din monografia județului Someș, scrisă de Kadar Iosef în anul 1895. Meșterul care a edificat construcția este necunoscut. Este clădită din lemn, cu temelia din piatră, în stil românesc. În anul 1858 a fost renovată pe cheltuiala credincioșilor
Biserica de lemn din Sântejude () [Corola-website/Science/313991_a_315320]
-
credincioșilor, după cum reiese din monografia județului Someș, scrisă de Kadar Iosef în anul 1895. Meșterul care a edificat construcția este necunoscut. Este clădită din lemn, cu temelia din piatră, în stil românesc. În anul 1858 a fost renovată pe cheltuiala credincioșilor. Despre reparațiile făcute în anul 1858, an în care a avut loc și refacerea picturii, stă mărturie inscripția din partea de miazănoapte a iconostasului. În anul 1890, la forma inițială a bisericii s-a adăugat un târnaț și corul. În patrimoniul
Biserica de lemn din Sântejude () [Corola-website/Science/313991_a_315320]
-
se cheamă Cornul lui Sas Ștefan Tomșa și Elisabeta Movilă cu oaste adunată de mercenari și pământeni se înfruntau pentru putere.”". După instalarea lui Ștefan Tomșa al II-lea (Ion Besoiu) ca domn al Moldovei cu ajutorul turcilor, boierii fugari rămași credincioși fostului domnitor Constantin Movilă și mamei acestuia, Doamna Elisabeta (Dina Cocea), și câțiva magnați polonezi au strâns o oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612. Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
Cioplea iar din anul 1987 prin decizia IPS dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, devine parohie de sine stătătoare"." "Conform cererii Părintelui Clemens, adresată Ministerului Cultelor, datata în 10.03.1956, a fost numit pentru grijă pastorala a credincioșilor care frecventau capelă, Pr. Sebastian (Ivan Petre), călugăr carmelitan desculț."” Actuala parohie este din 1987, până în acest an fiind filiala a Parohiei Cioplea (vezi și Biserica Romano-Catolică Sfântă Fecioara Maria Regina din Cioplea) situată în sectorul 3 al capitalei pe
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Calea Sfintei Cruci este formată din 14 (paisprezece) imagini sau stațiuni. Dispuse în lateral pe pereții bisericilor catolice din toată lumea, aceste imagini amintesc de suferințele suportate de Cristos, până la moartea Să pe lemnul Crucii. În timpul Postului Mare, preoții romano-catolici alături de credincioși retrăiesc atmosferă acelor timpuri, parcurgând fiecare stațiune în rugăciune. Astfel, retrăind acele momente pe întreaga perioadă a Postului Mare, credincioșii catolici se pregătesc de Înviere. "Între spațiile pline dintre ferestre, s-au realizat un numar de opt panouri pictate în
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
aceste imagini amintesc de suferințele suportate de Cristos, până la moartea Să pe lemnul Crucii. În timpul Postului Mare, preoții romano-catolici alături de credincioși retrăiesc atmosferă acelor timpuri, parcurgând fiecare stațiune în rugăciune. Astfel, retrăind acele momente pe întreaga perioadă a Postului Mare, credincioșii catolici se pregătesc de Înviere. "Între spațiile pline dintre ferestre, s-au realizat un numar de opt panouri pictate în frescă având ca temă " Drumul Crucii după proiectul imaginat de artistul plastic Horia Ghelu." După datele obținute în anul 2005
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
frescă având ca temă " Drumul Crucii după proiectul imaginat de artistul plastic Horia Ghelu." După datele obținute în anul 2005 cu ocazia sfințirii caselor, parohia este formată din 524 familii întregi și 348 jumătăți, cu 1785 suflete. O parte a credincioșilor strămutați din zona Cioplea (locuind pe strada Șocului), aparținând comunității bulgare de „paulicheni”, după demolările masive din anii '80, formează comunitatea de astăzi a parohiei „Sfântă Cruce”. În 1998, ăn în care părintele Ionel Pojum a devenit paroh al parohiei
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
cu forța pe ortodocși la catolicism. La Frata se pare că unirea s-a făcut efectiv, după unii pe la 1750, după alții, mai sigur, pe la 1760-1762. Preotul ortodox de atunci s-a declarat unit și, împreună cu el, o parte din credincioși (după unele date, cei mai mulți, după altele, cam jumătate). Numărul uniților a crescut în timp, ajungându-se la proporția din 1948: două treimi catolici, o treime ortodocși. Trecerea frătenilor la catolicism s-a făcut cu biserică cu tot. Credincioșii rămași ortodocși
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
parte din credincioși (după unele date, cei mai mulți, după altele, cam jumătate). Numărul uniților a crescut în timp, ajungându-se la proporția din 1948: două treimi catolici, o treime ortodocși. Trecerea frătenilor la catolicism s-a făcut cu biserică cu tot. Credincioșii rămași ortodocși și având de păstor pe fiul preotului unit și-au făcut o altă biserică, pe o altă vatră, și o altă casă parohială, lângă cea existentă. Biserica aceasta trecută la catolicism era din lemn și a dăinuit până la
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
greco-catolicii și-au ridicat, în anul 1827 - așa ne spune o inscripție pe ușorii de stejar ai ușii de la intrare, o biserică de lemn care dăinuie până astăzi. Pare puțin probabil ca vreme de 17 ani (din 1810 până în 1827) credincioșii uniți să fi stat fără lăcaș de rugăciune. Mai probabil este că biserica nouă s-a făcut în anul în care a ars cea veche sau cel târziu un an după aceea, deci biserica ortodoxă trecută la catolicism a ars
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
pe pereții laterali și de asemenea, în altar și pe bolta altarului. În timp, pictura s-a degradat aproape total. La început, biserica a fost acoperită cu șindrilă. În anul 1954, pe vremea preotului ortodox Tomuș Mircea (în 1948 toți credincioșii catolici, împreună cu biserica lor au trecut la ortodoxie) a hotărât să fie acoperită cu tablă zincată. Acest lucru a salvat-o de la distrugerea totală. Înfățișarea ei actuală este puțin schimbată față de cum era în anul 1827, când a fost ridicată
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
cu trestie. Nu avem amănunte despre casa sfătului. Școala confesională apare în acest inventar în funcțiune și acoperită cu șindrilă. Preotul Teodor Iulian are meritul de a fi reînnoit școala confesională. În 1873 s-au adunat bani sau bucate de la credincioși. O listă cu cei ce au contribuit la edificarea „școalei”, data 2 aprilie 1873, are 194 poziții. Lucrările efective au început în anul următor, cum ne arată contractul încheiat cu meșterii la data de 29 iunie 1874. Școala nouă de
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]