14,243 matches
-
cuvântarea ținută la conferința de la Stokholm, în „Candela” anului 1925, cuvântare prezentată în capitolul despre participarea mitropolitului la conferințele internaționale. Pastorale, cuvântări și discursuri Pentru a se vedea spiritul oratoric al mitropolitului Nectarie și felul cum și-a îndrumat el credincioșii pe calea mântuirii, este necesar a se reproduce câteva cuvinte din puținele pastoralele care au fost redactate și s-au păstrat în paginile revistei „Candela”, așa cum sunt enumerate mai sus. Astfel, în anul 1923, apare în paginile revistei, Pastorala
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Regina. Trăiască Moștenitorul Tronului și întreaga Dinastie română!”. La rândul său, Regele l-a felicitat, încredințându-i cu adevărată bucurie toiagul păstoresc, numindu-l fiu ales al Bucovinei și vrednic profesor la Facultatea de Teologie și sigur fiind că toți credincioșii precum și frații întru arhipăstorire îl vor primi cu bucurie frățească. Aceste discursuri și tot ritualul care au avut loc atunci, arată foarte bine care era relația statului cu Biserica și implicarea Statului în alegerea și numirea arhiereilor, lucru care astăzi
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
lucru care astăzi nu mai are nicio relevanță. Mai târziu, în anul 1926, apare tot în „Candela”, o altă pastorală, la Sfintele Paști, semnată de această dată „Nectarie din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei. Tuturor credincioșilor creștini din cuprinsul Arhiepiscopiei și Mitropoliei noastre har, milă și pace dela Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Iisus Hristos, iară din partea Noastră arhierească binecuvântare și creștinescul salut: Hristos a înviat!” Reținem din această predică ideile cele mai reprezentative: „Veniți
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în vremuri grele, totuși Biserica Română, în general, și Biserica Bucovinei, în special, a cunoscut lucrarea harului dumnezeiesc în viața ei. Astfel, așa cum spunea Preafericitul Părinte Daniel, „mitropoliții au fost mai întâi păstori ai bisericii lui Hristos, îndrumând clerul și credincioșii, hrănindu-i cu apa cea vie a Evangheliei și a Sfintelor Taine, apărând dreapta credință moștenită de la Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți ai Bisericii și sfințind viața și istoria românilor”. Același lucru l-a urmat cu strictețe și mitropolitul Nectarie
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
rândul ierarhilor Bisericii Române, iar Nectarie Cotlarciuc și-a câștigat locul în istorie datorită bogatei lui activități, datorită unei vieți energice, o energie pe care a îndreptat-o exclusiv către lucrarea și slujirea Bisericii, către scrisul cărților și către îndrumarea credincioșilor spre mântuire. Misiunile grele pe care a trebuit să le îndeplinească, și înfăptuirea acestora cu simțul răspunderii, au făcut din Nectarie Cotlarciuc un mare misionar. A câștigat simpatia străinilor ortodocși și apusenilor, iar acasă la el a avut de luptat
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
adevărata și unica identitate în spatele etichetei-stigmat. Teologia l-a transformat pe Iuda Iscariotul, dintr-o persoană aievea, ucenic al Domnului și propovăduitor, o vreme, al evangheliei, într-un fel de stigmat atemporal. Iar orice încercare făcută de istoricii sau de credincioșii mai puțin „exemplariști” de a reînvia sufletul din spatele acestui stigmat se izbește de platoșa fanatismului de cazarmă ori a scepticismului încăpățânat. În paginile care urmează voi încerca să propun, în pași repezi, patru capitole ale unei „iudalogii” sine ira et
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
exemplară și o răbdare dumnezeiască este muncă irosită de pomană. Dacă existența apocrifelor nu contează, atunci nu contează nici iconografia despre nașterea, copilăria, intrarea în Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis, la care se închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice. O singură „erezie” poate fi îngăduită și de Biserică, și anume „erezia bunului-simț”. 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos tc "5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos " Apocalipsa lui Ioan suportă cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
multor teme: locul de excepție pe care-l ocupă Cunoașterea (Gnoza), ascetismul, ezoterismul, tehnicile extazului etc. Autorii „Studiului introductiv” la volumul Ecrits intertestamentaires descriu astfel sâmburele metafizic al textului nostru: „Autorul vrea să dea un sens angoasei trăite de comunitatea credincioșilor din care face parte. Sigur, evenimentele din anul 70 sunt prefigurate de cele din 587, care furnizează «tipul» istoric, dar acest precedent nu constituie o explicație. Nelegiuirea lui Israel este cauza imediată a distrugerii Ierusalimului, a masacrelor și a deportărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și a lui Cain, seminția nelegiuiților. Aceste două seminții ar fi rămas despărțite foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din Seth cel drept nu au primit legături decât cu cei din neamul și din sângele lor și au rămas mult timp credincioși sfințeniei părinților lor și strămoșului lor comun, fără a se murdări cu răutățile și ticăloșiile neamului celui rău, care păstra în el sămânța necredinței” (Conl. 8,21); de aici și numele de „îngeri ai Domnului” (angeli Dei) pe care Biblia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scenariu arbitrar. În ochii traducătorilor, utilizarea simultană a două surse pentru obținerea unei singure versiuni românești a reprezentat și reprezintă, se pare, un plus. Procedeul e interpretat ca un spor de garanție a fidelității și originarității textului propus spre degustare credincioșilor ortodocși români. În ochii specialistului însă, această amestecare a textelor de bază nu numai că reprezintă un minus, dar constituie însăși sursa vicioasă care a produs efecte pe măsură. Pentru Biblia din 1936, patriarhul Miron Cristea a constituit o echipă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tradiția patristică. Septuaginta trebuie tradusă și recitită cu mintea și prin ochii Părinților. Altfel riscăm să nu mai înțelegem nimic fie din ea însăși, fie din scrierile comentatorilor ei. Nu cred că spun un lucru șocant pentru clerul și pentru credincioșii ortodocși (și nu doar ortodocși). Cum se face atunci că tocmai de această tradiție patristică, invocată cu pioșenie până la sațietate, nu s-a ținut cont în traducerile sau diortosirile de până azi? Iată-ne ajunși la punctul cel mai sensibil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
își începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați cu moartea martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq.), unde credincioșii sunt împărțiți pe diferite categorii în funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq.), unde credincioșii sunt împărțiți pe diferite categorii în funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită (altfel spus, chinul), având mereu în suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în viața virtuoasă, care-i deschide drumul spre lumina cunoștinței lui Dumnezeu 188. În ochii lui Stăniloae, Filocalia este un ghid practic pentru viața spirituală, bazat pe experiența Părinților și al cărui unic scop este de a-i pregăti pe credincioși să-L cunoască pe Dumnezeu. Deși ea se adresează în primul rând călugărilor (p. VIII), în realitate, sunt vizați toți creștinii, pentru că „în Biserica ortodoxă socotim că nu există o linie de separație netă între viața monahului și viața creștinească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologia catolică îi încuraja la această opoziție. Acesta a fost încă un motiv pentru care sfântul Grigore a fost considerat de Biserica ortodoxă un apărător al învățăturii ortodoxe, care, în opoziție cu intelectualismul scolastic, fundamentează experiența întâlnirii cu Dumnezeu a credinciosului rugător 221. După schisma din 1054, cele două Biserici s-au dispus în ordine de bătaie în spatele a două teologii „luptătoare”: a sfântului Toma D’Aquino și a sfântului Grigore Palamas. Afirmarea propriei identități, catolice sau ortodoxe, este totuna cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al XVIII-lea, în vreme ce, chiar în sânul Bisericii grecești, lucrurile nu sunt întotdeauna clare: Biserica greacă contemporană afișează deschis inconsecvența, nu doar permițând clericilor și teologilor să învețe ceea ce ea anatemizează în slujbele sale, ci și îngăduind răspândirea în rândul credincioșilor a unor cărți de educație și informare religioasă care, unele, învață palamismul, iar altele îl resping, precum catehismul lui Nicolae Bulgaris ostil palamismului și Thesauros-ul lui Damaschin Studitul, care vorbește despre lumina taborică increată (col. 1817)227. Cealaltă țintă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Pe de altă parte, recurgând abundent la mărturiile Părinților, el încearcă să le amintească tocmai membrilor Bisericii anumite adevăruri esențiale, căzute în uitare. În Introducere, el vorbește despre o „uitare a dogmei”, ce riscă să provoace deviații catastrofale în rândul credincioșilor. Ni se reproșează că suntem individualiști împotriva voinței noastre (malgré nous), prin logica însăși a credinței noastre, când, în realitate, catolicismul este esențialmente social. Social, în sensul cel mai adânc al termenului: nu numai prin aplicațiile sale în domeniul instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
omenire; 2. faptul că mântuirea se realizează în istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care întreg neamul omenesc e chemat să se mântuiască (nu doar „aleșii”/„credincioșii”/„orthodocșii”), va deveni una dintre temele majore ale constituției Lumen gentium. În ceea ce privește a doua temă, a dimensiunii istorice, recuperată tot prin Părinți, ea se regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați aici în discuție (De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu asta e problema. Se știe că și Ieronim s-a lovit de aceeași bună și sfântă inerție atunci când a trebuit să traducă psalmii. Până la urmă, tot după LXX i-a lăsat, pentru că așa pătrunseseră în sufletul fiecărui monah sau credincios. Îi tradusese și după ebraică, dar versiunea aceasta n-a prins deloc. Problema sunt celelalte lecturi, care nu fac parte din zestrea colectivă, lecturi pe care un credincios le ascultă o dată sau de două ori pe an, la liturghie sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
LXX i-a lăsat, pentru că așa pătrunseseră în sufletul fiecărui monah sau credincios. Îi tradusese și după ebraică, dar versiunea aceasta n-a prins deloc. Problema sunt celelalte lecturi, care nu fac parte din zestrea colectivă, lecturi pe care un credincios le ascultă o dată sau de două ori pe an, la liturghie sau pe care le savurează singur acasă. Aici lucrurile chiar ar trebui refăcute, niște traduceri noi, vii și actualizate, frumos actualizate putând duce la un reviriment real și mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Trieste), Forschungszentrum Karlsruhe, Universita "La Sapienza" din Roma, US Air Force Res. Lab Hanscom (Boston, USA), DAAD Summer School "Trends in Contemporary Optics", (Sinaia, 2005), Ecole Normale Superieure (Cachan, Franța) etc. În anul 2008 a fost decorat cu Ordinul Național "Serviciu credincios" în grad de Cavaler. Cine este Victor A. Voicu Născut pe 29 iunie 1939, la Bolovani, Dâmbovița, Victor A. Voicu este medic și farmacolog, membru titular al Academiei Române din 2001. A fost secretar general al Academiei din 2002 în 2006
Academia Română, în fierbere. Vezi cine sunt candidații pentru șefia forului științific by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37685_a_39010]
-
Niciodată în toată viața sa nu mai mâncase atât de bine! Rotunjimile sale în creștere demonstrau ce bine-i cădeau mesele. Cu obrajii îmbujorați, spunea pe un ton rănit: — Orice fiu știe bine că nimeni nu gătește ca mama sa. Credincioșii, privind cu gelozie, începuseră să se gândească la posibilitatea ca mâncărurile acestea să nu semene cu cele ale propriilor mame. Înainte, abia dacă se întrebaseră ce i se dădea de mâncare lui Sampath, dar, pe măsură ce ambiția lui Kulfi creștea, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era pe sfârșite. Recurseseră la cea mai veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel credincios, care i-l înmână când se întoarse acasă cu același autobuz cu care mersese Sampath în urmă cu șase luni. „Prea puțin timp de irosit“, scrie în bilet, cu litere puțin scurse din pricina unui rest de lapte de bivoliță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care să lupte, asemeni unui părinte Sergiu, cu însăși Ispita, apărută fără veste în chilia lui și dorind să-l piardă? Biata Borivoica îl iubea pe dunăreanul nostru din tot sufletul, îl dorea ca bărbat, dar nu-l ispitea pe credincios, nu-i păsa de credința lui, nu voia să-i corupă sufletul, să-l rupă din armonia unei aspirații către care, eventual, s-ar fi chinuit. De aceea și bietul preot nici nu e silit să-și taie, ca în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sau constrastul etern dintre artist și omul de stiință, sau economia socialistă care Încurajează lenea și frauda și e inadecvată unei țări civilizate. Wahrhaftig obișnuia să rostească cuvintele „țară civilizată“ cu un accent mistic și plin de patos, ca un credincios care laudă creația Domnului. E liniște azi, remarcă Fima. Wahrhaftig Îl Înștiință că În câteva minute trebuia să apară o doamnă, o pictoriță celebră cu o ușoară obstrucție a trompelor 1. Conotația ginecologică a cuvântului trompe Îi aminti altă anecdotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]