14,387 matches
-
scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Ofensiva Armatei 1 austro-ungare întărită cu trei divizii germane având ca scop forțarea Carpaților Orientali, s-a desfășurat între 19 și 27 octombrie 1916. Toate încercările de forțare a trecătorilor (Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz, etc.) au fost respinse de Armata de Nord. Înfrângerea în bătălia decisivă de la Oituz
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
unei erori de planificare a Marelui Cartier General român care după succesul din bătălia din 28 octombrie considerase că inamicul nu va mai ataca în acest punct, lăsând pentru apărarea defileului Jiului forțe total insuficiente. „"Cu masa formidabilă a patru divizii de infanterie, Falkenhayn reușise să rupă linia frontului român, într-un loc unde garda era ținută de trupele unei biete brigăzi."” La rândul său șeful de stat major al Misiunii Militare Franceze, colonelul Victor Petin arăta că "„lovitura a fost
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
de trimiterea lor în lagărele morții Auschwitz, Dachau sau Buchenwald. Mai mulți cetățeni francezi s-au înscris voluntari în forțele armate germane formând unități precum Legiunea Voluntarilor Francezi împotriva Bolșevismului (LVF). Membrii LVF și alți voluntari au format mai târziu Divizia a 33-a Waffen Grenadier a SS Charlemagne. Stanley Hoffmann a fost cel care, în 1974, a utilizat pentru prima oară (urmat mai apoi de alți istorici precum Robert Paxton sau Jean-Pierre Azéma) termenul "colaboraționiști" pentru definirea simpatizanților naziști și
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
ocupație germană datorită programului Lend-Lease. Armata franceză de Eiberare și-a crescut efectivele de la 500.000 de oameni în vara anului 1944 la peste 1,3 milioane la sfârșitul războiului, devenind astfel a patra forța a Puterilor Aliate în Europa. Divizia a 2-a blindată franceze, unitatea de elită a forțelor Franței Libere, care a participat la Campania din Normandia (debarcarea, eliberarea și ieșirea din Normandia) și la eliberarea Parisului a eliberat Strasbourgul pe 25 august 1944, ducând astfel la îndeplinire
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Strasbourgul pe 25 august 1944, ducând astfel la îndeplinire jurământul de la Kufra al generalului Leclerc făcut cu patru ani mai devreme. Unitatea comandat de Leclerc, care avea efectivele unei companii în momentul Bătăliei de la Kufra, a ajuns în 1944 o divizie blindată puternică. O altă unitate de elită franceză a fost Armata I franceză, care a participat la Operațiunea Dragoon și la eliberarea Provenței. Unitatea sa principală, Divizia I blindată franceză, a fost prima unitate aliată care a forțat cursurile Ronului
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
efectivele unei companii în momentul Bătăliei de la Kufra, a ajuns în 1944 o divizie blindată puternică. O altă unitate de elită franceză a fost Armata I franceză, care a participat la Operațiunea Dragoon și la eliberarea Provenței. Unitatea sa principală, Divizia I blindată franceză, a fost prima unitate aliată care a forțat cursurile Ronului (25 august 1944), Rinului (19 noiembrie 1944) și Dunării (21 aprilie 1945). Pe 22 aprilie 1945, această unitate a cucerit Sigmaringen în Baden-Württemberg. Aici au fost arestați
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
a fost instalat un rang de Feldzeugmeister ca șef al fabricilor de arme, atelierelor de lucru pentru artilerie, turnătoriilor de tun, fabricilor de pulbere și muniții și birourilor de construcție. Acest ofițer a avut însă numai rangul de general de divizie. După unirea statelor germane în 1871, ofițerii au fost numiți definitiv generali de artilerie, deținând locul trei în ierarhie după feldmareșal și general-colonel. În Regatul Bavariei și al Saxoniei a existat de asemenea un titlu corespunzător. La începutul anului 1906
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
Începând cu Războaiele Napoleoniene în 1792, multe din aceste funcții au fost delegate generalilor de brigadă sau coloneilor capabili, asistați de maiori și ofițeri mai tineri subalterni. Generalii cu rang de Feldmarschalleutnant au devenit mâna dreaptă a generalilor comandanți, preluând divizii de artilerie, cavalerie sau infanterie. Ei au rămas de regulă șefi ai Statului Major, care, în anul 1811, a fost subîmpărțit după planul contelui Josef Radetzky în trei departamente, dirijate tot de un Feldmarschalleutnant sau un „Generalmajor” ("GM"): Șef al
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
juniori cu echipa Farul Constanța, iar în același an, după terminarea junioratului, debutează în liga a doua de seniori, fiind legitimat de echipa Callatis Mangalia. În perioada 1996-2002 activează ca jucător profesionist la CFR Constanța și Farul Constanța, echipe din divizia națională de rugby. În 2003 a emigrat în Canada, trăind în Montréal până în 2011. Obține cetățenia canadiană în 2008. În Canada a continuat să joace rugby, fiind triplu campion al provinciei Québec cu echipa Parc Olympique din Montréal. În 2006
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
execuții în anul 1917: condamnată la moarte pentru înaltă trădare și spionaj de Consiliul de Război, fosta dansatoare exotică Mata Hari a fost împuscată de către plutonul de execuție la poligonul de tir. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trei divizii ale Waffen-SS ("Totenkopf", "Leibstandarte Adolf Hitler" și "Das Reich") au ocupat Fortul Nou. Când au abandonat cazarma la eliberarea Parisului, au aruncat în aer depozitele de muniții de la castelul și au dat foc pavilioanelor regale, provocând daune majore. Începând cu
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
distrus "IV Luftwaffe Korps" în apropierea oarșului Burnhaupt din sudul Munților Vosgi. După o scurtă perioadă de timp, forțele franceze au ajuns pe aliniamentul Rinului, într-o regiune la nord de granița Elveției între Mulhouse și Basel. În același timp, Divizia a 2-a blindată franceză, acționând pe post de vârf de lance al Armatei a 7-a SUA, a înaintat în nordul Munților Vosgi, a forțat trecerea prin pasul Saverne și a eliberat Strasbourgul pe 23 noiembrie 1944. Ca urmare
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
etc.). aceasta a permist germanilor din Punga Colmar să reziste atacurilor franceze din 15-22 decembrie 1944. Pe 31 decembrie 1944, germanii au lansat "Unternehmen Nordwind" (Opearațiunea „Vântul Nordic”), printre ale cărei obiective se afla recucerirea orașului Strasbourg. Militarii germani ai Diviziei a 198-a de infanteriei și a Brigăzii 106 Panzer au atacat spre nord din Punga Colmar în perioada 7-13 ianuarie. În ciuda pierderilor suferite în timpul luptelor, francezii au reușit să reziste pe frontul de la sud de Strasbourg, zădărnicind astfel încercările
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
planul mai amplu al generalului Dwight D. Eisenhower de cucerire ale malurilor Rinului mai înainte de asaltul asupra teritoriului german. Dat fiind faptul că grosul trupelor care asediau Punga Colmar erau franceze, pentru această misiune a fost desemnată Armata I Franceză. Divizia a 3-a de infanterie americană se mutase în Munții Vosgi la mijlocul lunii decembrie, înlocuind militarii epuizații ai Diviziei a 36-a de infanterie. Astfel, Divizia a 3-a era deja pe pozițiile care îi permiteau sprijinirea atacului împotriva pozițiilor
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Dat fiind faptul că grosul trupelor care asediau Punga Colmar erau franceze, pentru această misiune a fost desemnată Armata I Franceză. Divizia a 3-a de infanterie americană se mutase în Munții Vosgi la mijlocul lunii decembrie, înlocuind militarii epuizații ai Diviziei a 36-a de infanterie. Astfel, Divizia a 3-a era deja pe pozițiile care îi permiteau sprijinirea atacului împotriva pozițiilor germane. Generalul Jacob Devers, comandantul Grupului de Armată al 6-lea și-a dat seama că francezii au nevoie
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
asediau Punga Colmar erau franceze, pentru această misiune a fost desemnată Armata I Franceză. Divizia a 3-a de infanterie americană se mutase în Munții Vosgi la mijlocul lunii decembrie, înlocuind militarii epuizații ai Diviziei a 36-a de infanterie. Astfel, Divizia a 3-a era deja pe pozițiile care îi permiteau sprijinirea atacului împotriva pozițiilor germane. Generalul Jacob Devers, comandantul Grupului de Armată al 6-lea și-a dat seama că francezii au nevoie de sprijinul sporit al americanilor și a
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
care îi permiteau sprijinirea atacului împotriva pozițiilor germane. Generalul Jacob Devers, comandantul Grupului de Armată al 6-lea și-a dat seama că francezii au nevoie de sprijinul sporit al americanilor și a aranjat transferul în zonă a încă unei divizii a SUA. Pentru această misiune a fost transferată din zona Ardenilor Divizia a 29-a de infanterie. Nou sosiții au luat poziție pe flancul drept al Diviziei a 3-a SUA. Americanii își concentraseră forțele pentru atacul împotriva a două
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
sprijinul sporit al americanilor și a aranjat transferul în zonă a încă unei divizii a SUA. Pentru această misiune a fost transferată din zona Ardenilor Divizia a 29-a de infanterie. Nou sosiții au luat poziție pe flancul drept al Diviziei a 3-a SUA. Americanii își concentraseră forțele pentru atacul împotriva a două divizii germane: Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și a 189-a de infanterie. Americanii au trimis în sprijinul infanteriei proprii și Divizia a 12-a blindată Iarna
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a SUA. Pentru această misiune a fost transferată din zona Ardenilor Divizia a 29-a de infanterie. Nou sosiții au luat poziție pe flancul drept al Diviziei a 3-a SUA. Americanii își concentraseră forțele pentru atacul împotriva a două divizii germane: Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și a 189-a de infanterie. Americanii au trimis în sprijinul infanteriei proprii și Divizia a 12-a blindată Iarna 1944-1945 a fost una neobișnuit de rece pentru nord-vestul Europiei. General de Lattre descria
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Pentru această misiune a fost transferată din zona Ardenilor Divizia a 29-a de infanterie. Nou sosiții au luat poziție pe flancul drept al Diviziei a 3-a SUA. Americanii își concentraseră forțele pentru atacul împotriva a două divizii germane: Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și a 189-a de infanterie. Americanii au trimis în sprijinul infanteriei proprii și Divizia a 12-a blindată Iarna 1944-1945 a fost una neobișnuit de rece pentru nord-vestul Europiei. General de Lattre descria în memoriile
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
poziție pe flancul drept al Diviziei a 3-a SUA. Americanii își concentraseră forțele pentru atacul împotriva a două divizii germane: Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și a 189-a de infanterie. Americanii au trimis în sprijinul infanteriei proprii și Divizia a 12-a blindată Iarna 1944-1945 a fost una neobișnuit de rece pentru nord-vestul Europiei. General de Lattre descria în memoriile sale condițiile meteo din Alsacia în acea iarnă ca fiind „siberiene”, cu temperaturi de -20 °C, vânturi puternice și
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
în calea atacanților erau satele mici, cu clădiri cu etaj, cu ziduri solide din cărămidă, care ofereau germanilor posibilități extinse de apărare. Corpul I ("I Corps d'Armée") comandat de generalul Émile Béthouart a declanșat atacul pe 20 ianuarie 1945. Diviziile a 2-a și a 4-a marocane au avut ca obiectiv inițial cucerirea orașului Ensisheim. Divizia a 9-a colonială a desfășurat un atac secundar pe falncul drept al corpului, la nord de Mulhouse. Atacul infanteriei a fost susținut
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
germanilor posibilități extinse de apărare. Corpul I ("I Corps d'Armée") comandat de generalul Émile Béthouart a declanșat atacul pe 20 ianuarie 1945. Diviziile a 2-a și a 4-a marocane au avut ca obiectiv inițial cucerirea orașului Ensisheim. Divizia a 9-a colonială a desfășurat un atac secundar pe falncul drept al corpului, la nord de Mulhouse. Atacul infanteriei a fost susținut de Divizia I blindată franceză. Atacul declanșat de Corpul I în timpul unei furtuni de zăpadă a fost
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
2-a și a 4-a marocane au avut ca obiectiv inițial cucerirea orașului Ensisheim. Divizia a 9-a colonială a desfășurat un atac secundar pe falncul drept al corpului, la nord de Mulhouse. Atacul infanteriei a fost susținut de Divizia I blindată franceză. Atacul declanșat de Corpul I în timpul unei furtuni de zăpadă a fost o surpriză tactică pentru Corpurile LXIII de armată germană ("LXIII. Armeekorps") de sub comanda generalului Erich Abraham. Atacul francezilor și-a redus vigoarea în timpul nopții, după
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
în adâncime, a împiedicat înaintarea francezilor și le-a limitat succesul acestora din urmă în mod sever. Totuși, atacul Corpului I a atras în zonă rezervele mobile germane - Brigada a 106-a Panzer, Batalionul al 654-lea artilerie antitanc și Divizia a 2-a vânători de munte. Succesele francezilor au fost realizate cu costuri foarte mari. Astfel, una dintre brigăzile blindate a piertul 36 dintre cele 50 tancuri medii din dotare, blindate distruse de mine antitanc. Losses in other tank units
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
blindate distruse de mine antitanc. Losses in other tank units were similar. Spre deosebire de restul Câmpiei Alsaciei, zona în care a luptat Corpurile I franceze erau tivite de păduri și zone urbane, iar înaintarea a fost încetinită mult de aceste obstacole. Divizia a 4-a montană marocană a reușit să înainteze doar 3 km spre nord-est, în direcția orașului Cernay. Pe flancul drept al diviziei montane, Divizia a 2-a de intanterie marocană a avut rezultate mai bune - 6 km în direcția
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]