12,731 matches
-
etape fundamentale în activitatea literară a lui Cezar Petrescu, care a dat măsura personalității sale creatoare. Succesul primei ediții a determinat Editura Cartea Românească (ce refuzase inițial publicarea pe motiv că-i va aduce pierderi financiare) să se ofere să editeze edițiile următoare, iar apoi cartea a trecut, împreună cu altele, la Editura Cugetarea - Georgescu Delafras. Au avut loc numeroase reeditări în cursul vieții autorului, cu modificări ale numerotației capitolelor și ale ortografiei. Astfel au fost tipărite: ed. a II-a (Editura
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de câtre alte periodice (Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei, Vestitorul, Țara Noastră). După dizolvarea Primului Corp de Voluntari, ziarul fost în continuare editat de către Sever Bocu - fugit la Paris, drept "„Foaie a voluntarilor si soldatilor români în Franta si Italia”".
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
Folclor” a Radioteleviziunii din Chișinău 1985-1994: colaborator al Centrului științific-metodic de creatie populară și activitate culturală 1998-1999: lector la Catedra „Instrumente populare” a Academiei de Muzică „Gavriil Musicescu" 2000-2003: șef al Centrului de Conservare și Valorificare a Creației Populare. A editat culegerile de cântece: „Zii, lăută” - cîntece și piese instrumentale în partituri pentru taraf, 1973, „La vatra jocului” - cîntece și piese instrumentale în partituri pentru orchestre de muzică populară, 1982, „Ce mi-i drag mie pe lume” - culegere de cîntece și
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
o operă de sine stătătoare, care să extragă din carte idei, situații și personaje și să le retopească pe plan cinematografic, păstrând doar spiritul operei literare. Realizarea filmului a fost dificilă după cum își notă Alexandru Țâțos în "Pagini de jurnal" (editat postum, în 1994, de soția sa, Liana Molnar-Tatos). Filmările au avut loc în vara și toamna anului 1985 și au durat aproape trei luni, prima secvență fiind filmată la 1 iulie 1985, la Eforie Nord. După o lună de filmări
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
din manuscrisul neterminat "Claudii Ptolemaei Quadripartitae Constructionis Apotelesmata Commentarius novus et Eiusdem Conversio nova" al lui Naibod. El a fost, de asemenea, interesat de metoposcopie. A corespondat cu Tycho Brahe, Clavius, Abraham Ortelius și Johann Kepler. Corespondența lui a fost editată în anul 1886 de către Antonio Favaro. Craterul lunar Maginus este numit după el. O companie de software din Marea Britanie și-a luat numele de la craterul Maginus numit în onoarea lui. Magini este bine cunoscut pentru publicarea unor ediții de dimensiuni
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
programe expoziționale internaționale. A fost curatorul mai multor ediții ale Bienalei „Ion Andreescu” de la Buzău și a fost prezent la numeroase ediții ale taberei de creație Monteoru Art. A făcut studii de specialitate despre creația artiștilor plastici români și a editat cataloage de artă. A fost colaborator la diferite publicații ca "Romanian Review, Curentul, Ziarul de Duminică, Realitatea românească" și "România liberă". O dată cu anul 1990, Corneliu Antim în calitate de artist plastic, a expus grafică și sculptură la diverse expoziții de profil. A
Corneliu Antim () [Corola-website/Science/336710_a_338039]
-
scurtă din cauza campaniei sale agresive împotriva politicii președintelui Bartolomé Mitre, a poziției sale cu privire la Războiul Triplei Alianțe și a arestării redactorilor săi. În 1870 a participat la mișcarea revoluționară împotriva președintelui uruguayan, generalul Lorenzo Batlle. Aflat în aceeași tabără, a editat un ziar cu un titlu controversat: "La Revolución". După răsturnarea președintelui Battle și ascensiunea la putere a juristului José Eugenio Ellauri în 1874, s-a mutat cu domiciliul în Argentina, unde, în afară de activitatea de redactor la prestigiosul cotidian La Nación
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
fost un ziarist și tipograf român de origine macedoromână. s-a născut la Oradea în familia unui negustor macedoromân care s-a mutat ulterior la Brașov. Zaharia s-a stabilit la Buda unde a deschis o o librărie și a editat ca tipograf, cu ajutorul Imprimeriei Universității din capitala Regatului Ungariei, numeroase cărți și lucrări în limba română. Ele au avut ca destinație atât întregul spațiu al Transilvaniei, cât și Țara Românească și Moldova. A sprijinit tipărirea unei culegeri de maxime ecleziastice
Zaharia Carcalechi () [Corola-website/Science/336719_a_338048]
-
destinație atât întregul spațiu al Transilvaniei, cât și Țara Românească și Moldova. A sprijinit tipărirea unei culegeri de maxime ecleziastice și filozofice, precum și o culgere care conținea notele de călătorie ale lui Dinicu Golescu. La Buda a condus și a editat cea mai veche revistă literară în limba română „Biblioteca românească”, apărută la Buda în 1821. Revista conținea materiale de istorie, literatură și de propagandă culturală și articole al căror scop era popularizarea științei, îndrumări practice și varietăți. Revista a circulat
Zaharia Carcalechi () [Corola-website/Science/336719_a_338048]
-
în revista "Cahiers du Sud", cartea "Spiritualité hindoue", preluând coordonarea colecției Spiritualités vivantes. În 1960, la cererea guvernului Japoniei, a scris o carte despre shintoism (unul dintre cele patru cărți care vor fi premiate de Academia Franceză).. A tradus și editat scrierile mai multor maeștri spirituali hinduși printre care Shri Aurobindo, Râmana Maharshi, Gandhi, Vivekânanda, Ma Ananda Moyî, Râmdâs și Râmakrishna. Jean Herbert a murit în 1980, la vârsta de 84 de ani. Scriitorul grec Nikos Kazantzakis i-a dedicat versiunea
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
Schmidt să prezinte comandantului local olandez un ultimatum prin care se pretindea capitularea necondiționată a orașului. În dimineața zilei de 14 mai, generalul Schmidt a pregătit textul ultimatumului care trebuia înmânat comandatului militar al orașului Rotterdam. Textul ultimatumului a fost editat în olandeză. Trei negociatori germani au plecat să predea ultimatumul la podul de pe Maas. Cei trei duceau un steag alb, dar nu au fost tratați cu prea multă curtoazie de către olandezi. Cei trei au fost dezarmați, armele fiindu-le aruncate
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
oferit sprijin financiar pentru un institut, care a fost inaugurat de lordul Willingdon. El a fost găzduit inițial în clădirea Sukhadwala de pe strada Hornby. Începând din 1936 a avut un sediu propriu pe strada Apollo nr. 136, Fort, Bombay. El editează cărți și un ziar. Bibliotecă institutului a fost formată inițial din cărțile aflate în colecția personală a lui Cama, devenind ulterior o bibliotecă de cercetare pentru orientaliști. Cama a fost căsătorit de două ori. Fiul său, Rustamji, a fost căsătorit
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
de la data de 17 mai 1683, când un anume Jordaan Luchtmans era înregistrat ca librar în registrele breslei librarilor din Leiden. Așa cum era obiceiul în acea vreme, Luchtmans a combinat afacerea de vânzare de cărți cu activități tipografice. Compania sa edita cărți, în principal, în domeniile studiilor biblice, teologiei, limbilor orientale și etnografiei. Luchtmans a stabilit legături strânse cu Universitatea din Leiden, care era pe atunci unul dintre cele mai importante centre de studiu în aceste domenii. În 1848, afacerea a
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
de atunci o expansiune care ar fi fost de neconceput în 1990. Brill publică acum în jur de 600 de cărți și 100 de reviste în fiecare an, având o cifră de afaceri de 26 de milioane de euro. Brill editează mai multe reviste cu acces liber și este una dintre cele treisprezece edituri care participă la programul pilot Knowledge Unlatched, ce urmărește crearea unui consorțiu de biblioteci globale care să finanțeze cărțile cu acces liber. În 2013, Brill a creat
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
scrie"). De altfel, pentru Leo Strauss, întâlnit în anii 1920 la Berlin (Strauss lucrează la "Die Akademie für die Wissenschaft des Judentums "(Academia de Studii Iudaice), sau sub conducerea lui Julius Guttmann), Kojève, pune să se traducă și să se editeze în franceză, prin intermediul lui Raymond Queneau, comentariul lui Strauss despre Hieron de Xenofon. Acest comentariu este urmat de un răspuns al lui Kojève, intitulat "Tyrannie et Sagesse" ("Tiranie și înțelepciune)", răspunsul este, în sine, urmat de un "accent". Volumul a
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
timp, o tradiție și o formă de recunoaștere a talentului fotojurnaliștilor români. A organizat numeroase expoziții stradale (HD), expuse în exteriorul Muzeului Național de Artă din București, pentru a încânta ochiul trecătorilor și pentru a promova fotografia de presă. A editat multiple albume foto, sub egida Evenimentului zilei și Mediafax, realizări inedite în România, care au încurajat și deschis o perspectivă nouă fotojurnaliștilor, conferind un suflu nou fotografiei de presă din România. În perioada 1986-1990, Mihai Vasile a realizat fotografii științifice
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
redacția va fi : str. Veche 84 (tipografia Popovici) și administrația : str. Lozonski No. 4 că în final să fie deja din 1894 redacția și administrația Evenimentului str. Golia No. 54,care ,deși își va schimba adresa odată cu numarul 512,a editat ziarul în primul interval de studiu. Marți 19 Octombrie 1893
Evenimentul (1893) () [Corola-website/Science/337145_a_338474]
-
lui Suhrkamp în 1959. El a condus până la propria sa moarte în 2002. Sub conducerea lui Unseld, editura s-a concentrat pe trei domenii majore: literatura germană din secolul al XX-lea, literatura în limbi străine și științele umaniste. Cărțile editate de Suhrkamp au fost apreciate pentru aspectul lor inovativ, datorat în mare parte activității lui Willy Fleckhaus. În timpul conducerii lui Unseld, Suhrkamp i-a publicat pe unii dintre cei mai importanți autori moderni de limba germană în plus față de cei
Suhrkamp Verlag () [Corola-website/Science/337170_a_338499]
-
Theodor W. Adorno, Walter Benjamin, Ernst Bloch, Hans Blumenberg, Norbert Elias, Paul Feyerabend, Jürgen Habermas, Hans Jonas, Niklas Luhmann, Tilmann Moser, Gershom Scholem, Siegfried Kracauer, Helmuth Plessner, Burghart Schmidt, Georg Simmel, Viktor von Weizsäcker și Ludwig Wittgenstein. Mai multe publicații editate de Suhrkamp în acest domeniu sunt considerate a se încadra în standardul academic de lectură.
Suhrkamp Verlag () [Corola-website/Science/337170_a_338499]
-
copii:Baruch Tovyahu, Ezra Fleischer, care a devenit cunoscut că filolog, ulterior profesor la Universitatea Ebraica din Ierusalim, cercetător al poeziei medievale ebraice din Spania, poet și în vremea regimului comunist, deținut sionist, de asemenea Myriam căsătorită Schönberger. Fleischer a editat mai multe scrieri ale lui Avraham Ibn Ezra din domeniul astrologiei și al exegezei Bibliei,între altele după manuscrise aflate la Bibliotecă Vaticanului.
Leopold Fleischer () [Corola-website/Science/337166_a_338495]
-
Coroana Izabelei (1982) și al Uniunii Scriitorilor (1995 și 1998), cât și alte premii literare. Cu începere din 1993, Marius Tupan trece de pe postul de redactor-șef adjunct pe cel de redactor-șef al publicației săptămânale, „Luceafărul”, pe care-l editează împreună cu Laurențiu Ulici. În 2001 publică, la Editura Fundației Luceafărul, Istoria literaturii române de azi pe mâine (1944-1989) de Marian Popa. A scris sute de cronici literare și cronici sportive și a dat zeci de interviuri. Multe schițe i-au
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
sin. Pyrenomycetes, o clasă de ciuperci în subdiviziunea Pezizomycotina, fiind o subîncrengătură a ciupercilor ascomicete care constă din 28 de ordine, 90 de familii și 1344 de genuri. Saccardo a devenit renumit prin publicarea operei sale în 9 volume (postum editată în 25 volume) "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (inventarierea tuturor ciupercilor cunoscute până în prezent), reprezentând o listă completă a tuturor denumirilor care au fost utilizate vreodată pentru ciuperci. În această mare lucrare foarte importantă pentru taxonomia ciupercilor, savantul a enumerat
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
director al acestuia în 1898, dar a murit la scurt timp după aceea, în 1900. Cenușa sa a fost înmormântată într-o criptă de la baza Telescopului Memorial Keeler de 31-inch la Observatorul Allegheny. Împreună cu George Hale, Keeler a fondat și editat "Jurnalul Astrofizic", care rămâne o mare revistă de astronomie în prezent. Părinții lui au fost William F. și Anna (născută Dutton) Keeler. El s-a căsătorit în 1891 și a lăsat o văduvă și doi copii. Keeler a fost primul
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
Neavând probleme financiare pricinuit moștenirilor de la tatăl lui, Rolland a întreprins excursii lungi, de exemplu pe Insulele Baleare, între altele în valea de Sóller (Mallorca) (1903-1904). Lucrarea sa principală a fost "Atlas des champignons de France, Suisse et Belgique", originar editată în 15 părți din 1906 până în 1910 (fiecare cu 8 plăci) și în sfârșit rezumate în 2 volume în 1910, reprezentând 283 specii comestibile, otrăvitoare sau remarcabile pentru abundența sau forma lor, cu descrierea și indicarea proprietăților lor nutriționale, conținând
Léon Louis Rolland () [Corola-website/Science/337303_a_338632]
-
apoi, în anul 1982, cartea „"Introducere în dreptul internațional spațial" și, tot în același an, manualul „"Organizații internaționale“". Profesorul Marțian I. Niciu a făcut parte din colectivele care au elaborat "Dicționarul diplomatic", apărut în 1979, și "Dicționarul de drept internațional public", editat în 1982. Începând din 1990, profesorul Marțian I. Niciu a elaborat și a publicat tratatul "Drept internațional public", care a fost tipărit în cîteva ediții succesive (ultima ediție fiind cea din anul 2001) și care reprezintă un reper bibliografic în
Marțian I. Niciu () [Corola-website/Science/337301_a_338630]