14,807 matches
-
a deveni membră a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea; copiii mei ce o sa creadă?; prietenii noștri cum mă vor privi de acum încolo? și alte multe întrebări de genul acesta. Am mers în camera mea, m-am plecat pe genunchi și am zis: ”Doamne, numai Tu știi viitorul fiecărui om. Dacă este voia Ta să fac acest pas, dacă Tu crezi că voi face față tuturor problemelor care vor urma, dă-mi putere și curaj să-l fac și să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
unii din frați dacă se cade să merg sau nu, și am înțeles că ar fi bine să merg, dar să am grijă ce fac acolo. Am înțeles: deci trebuie să fac iar un compromis, dar fără păcat... Am pus genunchii jos și m-am rugat să-mi descopere Domnul cum pot face acest lucru, căci eu nu vedeam cum. Vizionând seara discul cu prelegerile dr. med. Horst Muller, “Misterul unei vieți sănătoase”, disc pe care l-am primit cu ocazia
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
în căruță și așezați-vă și voi cum puteți; Da’ pe mine nu mă iei, tată, mă lași singur acasă? sare Săndel; hai, te rog, ia -mă și pe mine; − Bine, bine, hai și tu, te-oi ține eu pe genunchi; Gheorghiță, ia în primire ghiciul și hățurile, că eu o să am grijă de Săndel; Marie și tu Maricică, voi veniți cu mâncarea după ce va fi gata . Voi veți veni pe pe jos că n-aveți altă cale; ei, gata? Doamne
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sângelui însemna moartea! Las comanda plutonului sergentului Dobre Gh., singurul sergent valid ce-mi rămăsese și încep să mă autoevacuez. Cu răcirea tot mai accentuată a corpului, mă ridic din groapa ce mă adăpostise și, în cotul drept și în genunchi încep a mă târî undeva, spre înapoi... Puțin după aceea sunt prins într-un snop de armă automată... Mă fac una cu pământul, aștept și într-un moment favorabil reiau mersul târâș spre spatele poziției, din vecinătatea satului Tudora-Cetatea Albă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
iubim noi pe ei, pentru c) iubirea noastr) este de foarte proast) calitate, pe cât de spontan), pe atât de trec)toare. Cum pleac), au și fost uitați. Un b)trân misionar mormon din Nauvoo și-a Încleștat odat) mâna pe genunchiul meu, pe când st)team lang) el, m-a luat de mijloc și mi-a spus „frate”. Ne cunoscuser)m doar cu zece minute Înainte. M-a luat sub aripa să ocrotitoare. Ochii Începuser) s) i se Încețoșeze. Eram un posibil
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
originea „nesănătoasă“, suspectați și vizitați des de Securitate (de câte ori suna soneria, vedeam că fața lui se tensiona), Îl făceau să-și piardă uneori controlul și să mă pedepsească după stilul vechi! Am o experiență bogată În acest domeniu: statul În genunchi pe coji de nucă era dintre cele mai populare metode de pedeapsă și mi-a prins bine, căci prin repetiție mi-a Întărit nu doar genunchii și șira spinării (poziția În genunchi și respirând adânc am descoperit-o mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mă pedepsească după stilul vechi! Am o experiență bogată În acest domeniu: statul În genunchi pe coji de nucă era dintre cele mai populare metode de pedeapsă și mi-a prins bine, căci prin repetiție mi-a Întărit nu doar genunchii și șira spinării (poziția În genunchi și respirând adânc am descoperit-o mai târziu ca fiind una dintre cele mai indicate pentru sănătate În yoga), dar mi-a dezvoltat și rezistența În fața adversităților, atât de utilă În viață. Deși zicala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o experiență bogată În acest domeniu: statul În genunchi pe coji de nucă era dintre cele mai populare metode de pedeapsă și mi-a prins bine, căci prin repetiție mi-a Întărit nu doar genunchii și șira spinării (poziția În genunchi și respirând adânc am descoperit-o mai târziu ca fiind una dintre cele mai indicate pentru sănătate În yoga), dar mi-a dezvoltat și rezistența În fața adversităților, atât de utilă În viață. Deși zicala cu bătaia ruptă din rai nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unei comunități „generaționale“. Pe scenă Îmi revedeam prietenii, Pufi Măcelaru, Ion Bog, Bocăneț, Tita Sireteanu, puși În scenă de tine, prietenul meu, În timp ce eu eram așezat În primul rând. La un moment dat, un balon a căzut În sală, pe genunchii mei, l-am luat și i l-am dat lui Pufi. Gest al cărui sens m-a urmărit ani de zile. Criticul, am Înțeles atunci, e cel care trebuie să fie cât mai aproape de actori și de scenă, și, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cărui simbol erotic m-am făcut că nu-l Înțeleg. După ce toată lumea golise câteva pahare de Jack Daniels - eu nu eram antrenat pe vremea aceea nici măcar cu țuica -, am simțit dintr-odată două mâini venind din sensuri opuse, mângâindu-mi genunchii. Le-am atins doar ca să mă conving că nu e pură fantezie: Erica și Lamar, amândoi prinși În flagrant delict și fiecare șocat să-l descopere pe celălalt la fel de interesat de anatomia unor genunchi din Europa de Est, au Început să accelereze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
venind din sensuri opuse, mângâindu-mi genunchii. Le-am atins doar ca să mă conving că nu e pură fantezie: Erica și Lamar, amândoi prinși În flagrant delict și fiecare șocat să-l descopere pe celălalt la fel de interesat de anatomia unor genunchi din Europa de Est, au Început să accelereze ritmul frazelor și curând mi-era evident că Între ei se stârnea o ceartă pasională pe deasupra capului meu. Tocmai când credeam că se va Încinge o bătaie, Erica s-a ridicat brusc, și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tentației permanente de a face mereu comentarii Îmi deschidea o nouă perspectivă Înăuntru și, În loc să fie o restricție, devenea o eliberare. Activitatea se termina seara În jur de nouă și jumătate-zece. La sfârșitul primei zile nu era de mirare că genunchii Începuseră să-mi tremure. În cursul practicii de dimineața, un călugăr-samurai se plimba cu un baston lat În mână printre rândurile de perne aliniate, pe care zeci de elevi stăteau nemișcați. Într-o tăcere adâncă, se auzea din când În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui mi-au mers drept la inimă, căci răspundeau Întrebării mele despre cum poți să avansezi, să progresezi În lucrul cu sine. Ne-a spus cu un ușor zâmbet plin de compasiune: „Observându-vă În timpul săptămânii, eram Îngrijorat pentru starea genunchilor voștri, căci pe fețele voastre se vedea scris disconfortul. De aceea vă amintesc exemplul celui de la care am Învățat și care și-a petrecut o viață Întreagă practicând zazen. Se numea Roshi Kobori. El a spus trei lucruri: În primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ști ce primire am avut În Los Angeles, a fost și prințesa Anne! Și aici sunt așteptați la premieră Diana cu Charles“. Franco se oprește În ușă, părând ademenit. Se Întoarce, ne privește de la Înălțime. Așteaptă să ne punem În genunchi În fața lui, să-l implorăm să nu ne părăsească. Noi, nimic. Toată lumea e Înghețată. Brusc, Bonissolli Își scoate hlamida, redevine Calaf și chiar acceptă să se miște, lăsându-ne cu gura căscată. Totul merge bine, până la scena enigmelor din actul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar am și un motiv să fiu recunoscător. Ele m-au călăuzit spre un veritabil Eden de senzații vizuale și tactile. Într-o noapte, În timpul unei călătorii În străinătate, În toamna anului 1903, Îmi amintesc că m-am așezat În genunchi pe perna mea destul de plată, la geamul unui vagon de dormit (probabil În Trenul Mediteranean de Lux, de mult dispărut, acela care avea șase vagoane vopsite În partea de jos În roșu „terra-de-Sienna“ și tăbliile În crem) și am văzut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai târziu le-am dăruit personajelor mele pentru a mă ușura de povara bogăției mele. Probabil că reușisem să desfac și să Împing În sus transperantul dens de la capătul patului și călcâiele Îmi erau reci, dar ședeam În continuare În genunchi să privesc. Nimic nu este mai plăcut sau mai ciudat decât să meditezi la acești primi fiori. Ei aparțin armonioasei lumi a copilăriei perfecte și ca atare dețin În memoria noastră un contur plastic firesc, care poate fi trasat aproape
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să se aplece cu o figură nefericită, ca să-l informeze pe tata, cu glas scăzut (deosebit de scăzut când aveam companie) că un grup de țărani dorește să vorbească afară cu barin. Tata Își dădea repede la o parte șervetul de pe genunchi și o ruga pe mama să-l scuze. Una din ferestrele dinspre apus ale sufrageriei dădea spre o porțiune a aleii de lângă intrarea principală. Se vedeau vârfurile tufelor de caprifoi din fața verandei. Din direcția aceea ajungea la urechile noastre zumzetul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
băieții de mingi, doi țărani tineri În picioarele goale (nepotul cu nas turtit al lui Dmitri și fratele geamăn al drăguței Polenka, fiica vizitiului principal). Vara nordică devenea tropicală pe la strânsul recoltei. Roșu la față, Serghei Își vâra racheta Între genunchi și Își ștergea cu râvnă ochelarii. Plasa mea de fluturi sta proptită de gardul de sârmă - pentru orice eventualitate. Cartea lui Wallis Myers despre tenisul de câmp sta deschisă pe o bancă și, după fiecare schimb de mingi, tata (un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ușoară a brizei și surprinzătoarea durere produsă de o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de râul șerpuitor. În timpul verii, trăsura lui era văzută aproape zilnic, la ora prânzului, traversând podul și gonind apoi spre casa noastră, pe lângă un gard viu din puieți de brad. Când aveam opt sau nouă ani, mă lua Întotdeauna pe genunchi după dejun și (În timp ce doi valeți tineri strângeau masa În sufrageria acum goală) mă mângâia, scoțând tot felul de sunete prin care-și exprima dragostea și eu mă rușinam pentru unchiul meu față de servitori și răsuflam ușurat când Îl chema
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întorcea În Franța sau Italia, la castelul lui (numit Perpigna) lângă Pau, la vila lui (numită Tamarindo) de lângă Roma sau În iubitul lui Egipt, din care Îmi trimitea ilustrate (palmieri și reflexiile lor, apusuri de soare, faraoni cu mâinile pe genunchi) mâzgălite cu scrisul lui grosolan. Apoi, din nou În iunie, când delicata cheryomuha (floarea de cireș În formă de ciorchine din vechea lume sau simplu, „racemosa“ cum am botezat-o eu În lucrarea mea despre „Oneghin“) Înfloreau ca o spumă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță grațioasă care mă vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o arăt, atingerea alinătoare a jetului lui șovăielnic, În timp ce apăsam pe pedala ruginită). Baie adevărată se făcea seara. Pentru abluțiunile matinale erau folosite băițele englezești de cauciuc. A mea avea circa un metru douăzeci diametru și marginea cam la Înălțimea genunchiului. Pe spinarea săpunită a copilului ghemuit În ea, un servitor cu un șorț turna cu grijă apă dintr-un urcior. Temperatura ei varia conform cu noțiunile de hidroterapie ale diverșilor mentori care s-au perindat la noi. A existat și acea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
n-am mai văzut-o nicăieri de atunci. În acele zile magnifice on allait se promener en equipage - o expresie a vechii lumi, curentă În mediul nostru. Mi-e ușor să retrăiesc bucuria schimbării polușubok-ului cu căptușeală groasă, lung până la genunchi și cu gulerul cald din blană de biber, cu scurta bleumarin cu nasturi de alamă cu ancore. În landoul deschis, sunt legat prin adâncitura unui pled de ocupanții mai interesantului loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
desfătările nonutilitare pe care le căutăm În artă. Amândouă sunt o formă de vrajă, amândouă sunt un joc complicat Între extaz și deziluzie. 3 Am vânat fluturi În diverse clime și travestiuri: sub Înfățișarea unui băiat frumușel În pantaloni până la genunchi și beretă de marinar; a unui expatriat cosmopolit slăbănog, Îmbrăcat cu pantaloni sport și bască; a unui bătrân gras În șort, fără pălărie pe cap. Majoritatea casetelor mele cu fluturi au Împărtășit soarta casei noastre din Vira. Cele din casa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]