13,885 matches
-
la extremitate, avem altceva de făcut. Și poate aceste lucruri se pot face azi mai mult la Bacău și nu la Iași! Uite ce slabă e Cronica! Despre Convorbiri, lumea nici nu mai știe că apar! Doar noi ne facem iluzii! Locul unui om de carte, care cunoaște experiența trecutului literar și știe a citi în prezent este la revistă. De aceea rămîi acolo de unde nu te poate clinti nimeni. Rocada se poate face altfel: nea Gi. , să treacă la teatru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
apoi o nuvelă de o pagină (nu fragmente de roman), o pagină de poezie (cu două trei semnături), consemnarea, prin selecție, a celor mai importante evenimente culturale din trimestrul respectiv. Firește, aceasta e o idee care este egală cu o iluzie, o dulce iluzie, ca să mai avem puterea de a crede. Eu însumi sunt foarte derutat deoarece văd cum, la Iași, situația actuală este favorabilă tot mîzgălitorilor de hîrtie, acelora care au compromis, în parte, presa literară și de cultură, fapt
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de o pagină (nu fragmente de roman), o pagină de poezie (cu două trei semnături), consemnarea, prin selecție, a celor mai importante evenimente culturale din trimestrul respectiv. Firește, aceasta e o idee care este egală cu o iluzie, o dulce iluzie, ca să mai avem puterea de a crede. Eu însumi sunt foarte derutat deoarece văd cum, la Iași, situația actuală este favorabilă tot mîzgălitorilor de hîrtie, acelora care au compromis, în parte, presa literară și de cultură, fapt ce a impus
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
deoarece celor din jur care nu ne sunt apropiați nu le pasă de noi. Cuvîntul tău despre cartea mea va cîntări greu , mai ales acum cînd mulți scriu critică făcînd jocurile unora sau altora. Eu nu mi-am făcut decît iluzia că aceste reacții sunt necesare pentru a se realiza un climat cultural mai bun, măcar la Iași, pe care-l visez adesea. Dacă unele din aceste reacții critice au fost bune și chiar apreciate în momentul apariției în revistă, nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
îl lăsa să creadă că-i face confidențe, că are nevoie de consimțămîntul lui și-l conducea către concluziile la care meditase și voia să le impună. Nici unul dintre cunoscuți - profesori, scriitori - nu-l egala în „jocul” acesta dătător de iluzii, în care studenții deveneau „maeștri”, redactorii de gazete „colegi”, publicul unei conferințe o sumă de „inteligenți” etc. Un „joc” serios, în care se lansa integral, cu mintea și cu corpul, lua atitudini grave sau joviale, punea surîsuri și încruntări, arunca
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de zi cu zi, în comportamente și mentalități. Profesorul (care era mai mic cu nouă luni decît tatăl meu) îmi vorbea - lucru firesc - ca unui tînăr, apăsînd pe diferențele dintre timpul său și timpul meu (climat, mituri intelectuale etc.). înțelegea iluziile și excesele tinereții: „N-aveți idoli, n-aveți frîne, n-aveți cenzuri”. Nu mi s-a părut că ne invidiază, ci - mai degrabă - că ne compătimește. Nostalgic în unele privințe, era optimist și hortativ în altele. Scrisorile sale, îndeosebi cele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
numeroase materiale, ce-i drept destul de ample (chiar 50 de pag[ini] cel privindu-l pe Sadoveanu), dintr-o lucrare la care scriu de mult: Trei decenii de literatură română, pe care vreau s-o termin, fără a-mi face iluzia (cum mi-am făcut-o cîndva!) că o opinie liberă 326 Constantin Călin și detașată (în perspectivă estetică) despre creațiile acestor ani, ar putea vedea lumina tiparului. Totuși, fragmente din studiile privindu-i mai ales pe cei „vechi” (Blaga, Arghezi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu aibă un aspect răsăritean. Voi mai da un telefon zilele viitoare, cînd autorul va trece, așa cum obișnuiește în fiecare săptămînă, pe la noi. Poate reușim cu această carte o performanță care în cazul romanului meu s a dovedit doar o iluzie. Am acum unele promisiuni, dar atît. Îl rugasem pe Sergiu Adam să vă spună situația materialului pe care-l anexez acum. Nu știu ce s-a întîmplat cu nr. 1 al revistei pe care nu l-am primit deși sînt abonat. în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe care nimeni altcineva n-ar putea să le decodeze. E normal. Din asta trăiesc din privitul atent al filmelor. Pe de altă parte, după cum mă tot întreabă, perplex, redactorul-șef al uneia dintre publicațiile care cu omenie îmi întrețin iluzia că fac și eu ceva util pe lumea asta : ție asta ți se pare normal ? Ei bine, nu chiar. Nu, nu sînt întotdeauna singur. Da, unele dintre persoanele care m-au însoțit de-a lungul timpului erau de sex feminin
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
articol (deși scris în același regim cronicăresc în care lucrăm cu toții, producînd reflecții de circumstanță despre fenomene trecătoare) are calități transcendente iluminează (și adesea inegalabil) o problemă mai largă de estetică, filozofie sau sociologie. Nu-mi fac nici un fel de iluzii în privința distanței care mă separă de acea critică cea pe care sper să ajung cîndva s-o scriu. Ce m-a încurajat să fac această selecție conștient fiind de prezumția de vanitate ce planează (și e normal să planeze) asupra
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pot să preschimbe în stană de piatră orice golănaș de 15 ani, iar vocea cu care judecă lumea în jurnalul ei e inteligentă, cultivată și pustiitoare. Femeie singură și acră, de origine modestă, ea și-a asumat rolul persoanei fără iluzii, care vede lucrurile așa cum sînt : sistemul de învățămînt nu e un instrument al reformei sociale (așa cum pretinde politrucul de director al școlii), ci o armă de control al mulțimilor ; rolul școlii nu e să permită accesul prolilor pubescenți din cartier
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui Wilder) e totodată un omagiu adus energiei americane, reprezentate, în toate trei cazurile, de figura combinatorului abil care aranjează lucrurile una-două ; și evident că, în lumea reală, lucrurile nu se aranjează una-două. Dar filmul e foarte plăcut. E împotriva iluziei de puritate și a bigotismelor de orice fel, de partea lucidității și a păcatelor minore. E profund civilizat. Dilema Veche, februarie 2008 Inadaptare Remușcare/Atonement (Marea Britanie, 2008), de Joe Wright Cu romanul său din 2001, Atonement (tradus la noi, corect
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dintr-o grozăvie a naturii atît de cumplită încît nu-ți vine să crezi și totuși atît de inevitabilă încît îți vine să rîzi. Mecanismul construit de Coeni în Citește și arde nu e suficient de simplu încît să creeze iluzia că lucrurile se întîmplă natural. Imbecilitatea celor doi instructori de fitness nu poate propulsa povestea decît pînă într-un anumit punct. Din moment ce analistul n are de ce să accepte șantajul și nici serviciile secrete n-au de ce să-și piardă timpul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sociale. Problema mai profundă e excepționalismul îndelung cultivat de soți și devenit folie à deux. Mai ipocrit, soțul refuză să meargă pînă la capăt : găsește un mod de a opta pentru siguranță și mediocritate și totodată de a-și păstra iluzia propriei excepționalități pe undeva, intuiește că singurul mod de a o păstra este să n-o testeze. Dar aranjamentul ăsta avantajos pentru el o lasă de izbeliște pe soție, care chiar a mizat totul pe credința revelată drept o simplă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
iar un indice de deformare la lectură. Nuanțat, profund, cu o maximă acribie și în orice caz moderat, Horia- Roman Patapievici izolează și analizează savant „virusul” caragialismului ca expresie a unei identități „slabe”, fabricând și antidotul fără să-și facă iluzii că acesta ar putea eradica maladia. Cum foarte bine putem observa, Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe, autorul și opera, constituie în sine un test estetic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
perspec- tiva. Episodul descris este fie unul la care a asistat anterior, eventual în copilărie, reproiectat la scara exasperării în noi circumstanțe, fie unul imaginar recuperat pe baza unei relatări care precizează faptul cutumiar. Însă, până la un punct, naratorul întreține iluzia participării sale directe. Putem observa dilatarea fiecărui detaliu și înregistrarea minuțioasă, în crescendo a tensiunii nervoase a animalului lapidat, mizanscena dramatică în raport cu prozaismul evenimentului din stradă. Există un crescendo, există tensiune, există climax în relatarea episodului imaginar care are și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
utilizat, experiența directă a scenei, „«viul» teatrului lui Caragiale”. Să nu uităm că Radu Stanca este și dramaturg, ceea ce adăugă un simț în plus receptării artei dramatice. În opinia sa, avem de-a face în comediile lui Caragiale doar cu iluzia teatrului de moravuri, cu o aparență a socialului, cu alte cuvinte cu o formă înșelătoare care îmbracă haina comicu- lui, pentru ca fondul să fie alocat tragicului. „[...] naivitatea sublimă a încornoratului ăJupân Dumitracheă are proporții tragice.” Argumentul forte în favoarea tragicului este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
estetice a omului, dar și a teoriilor sale asupra „statului estetic”, criticul asimilează moravurile, ca suspendare a oricărui demers etic, esteticului. Totodată, Negoițescu consideră că actua- litatea teatrului lui Caragiale nu se datorează unui fond tragic, peren, detectabil prin îndepărtarea iluziei comicului, ci „formidabilei amprente estetice a comicului caragialesc”, „dar acest comic, tocmai fiindcă e pur estetic, nu va deveni niciodată clasic : el se adresează sufletului nostru, în ceea ce constituie valoarea nepieritoare a teatrului caragialesc.” Recunoaște criticul valorile perene ale comediei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a balurilor mascate de la curte, dar și o fuziune cu expresia mai elevată a commediei dell’arte căreia Caragiale și Pintilie deopotrivă îi împrumută gesticulația și măștile. Intrarea în universul lumii caragialești se face prin subterană, coșmaresc, cu abandonarea oricăror iluzii pentru cei care intră cum suna textul înscris la Dante în Divina Commedia pe poarta Infernului. Ce reprezintă acel loc unde insom- niacii cartofori joacă conțina ? Ce fel de umanitate populează acel intestin al mahalalei ? Nu despre naturalism este vorba
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
atât mai puțin poziția socială, mi-au fost chinurile mele, speranțele mele, visele mele, sacrificiile mele. N-am încercat foarte multe lucruri în viața mea de până acum. Dar tot ceea ce am părăsit a fost sub semnul a două mari iluzii: TEATRUL și IUBIREA. Spun în primul rând TEATRUL, pentru că la el m-am oprit cu suferință încă din fragedă copilărie când încă nu știam definiția IUBIRII. Setea de iubire, mai bine zis, setea de a fi iubită a apărut mult
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atmosfera despre care noi citisem în cărțile cu ajutorul cărora ne-am documentat, am ajuns în „centrul” Balcicului, bucurându-ne ca niște copii în fața clădirii roz, atât de des reprezentată în trecut și acum... atât de dărăpănată... Tot aici am aflat iluzia Cafenelei lui Mamut, unde se adunau toți cei care și-au purtat pe aceste meleaguri visurile (din păcate am aflat că locul nu corespunde, adevărata cafenea aflându-se undeva în port, unde noi nu am ajuns, dar asta nu ne-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vieții cotidiene soluționate, prioritare rămâneau doar educația socialistă a cetățenilor, în spiritul marilor gânditori Marx, Engels și Lenin, al tradițiilor de luptă ale înaintașilor germani și întărirea și dezvoltarea partidului. (interesant de menționat că în RDG pentru a se crea iluzia unei democrații politice, mai existau și alte partide, cu rol decorativ Partidul Democrat Țărănesc, Partidul Liberal Democrat.) PSUG Partidul Socialist Unit din Germania, creat în aprilie 1946 prin unificarea Partidului Comunist German și a Partidului Social-Democrat, era condus cu autoritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
revoluția”. S) rezolve problemele, s) ajute, s) ocroteasc), s) promoveze o mai mare libertate. S) consolideze poziția Americii și În același timp s) fac) lucruri bune; s) susțin) cauza egalit)ții universale; s) fie un b)rbat dur, f)r) iluzii deșarte, pe plan mondial; s) fie puternic și influent, s) modeleze destine - sau poate, cedând iluziilor de omnipotent), s) fie plenipotențiarul american care creeaz) națiuni, acționând din culise și jucându-se Încrez)tor chiar și cu focul bolșevic. Și ce
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
poziția Americii și În același timp s) fac) lucruri bune; s) susțin) cauza egalit)ții universale; s) fie un b)rbat dur, f)r) iluzii deșarte, pe plan mondial; s) fie puternic și influent, s) modeleze destine - sau poate, cedând iluziilor de omnipotent), s) fie plenipotențiarul american care creeaz) națiuni, acționând din culise și jucându-se Încrez)tor chiar și cu focul bolșevic. Și ce probleme au fost rezolvate? Nasser n-a soluționat nici o problem). Domnul Kedourie se Îndoiește c) el
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Faulkner nu a Împrumutat expresia de la Cummings. Îi spuneam lui Shahar, pe când ne plimbăm prin Gai-Hinnom, c) nu mi-a pl)cut faptul c) David Ben-Gurion, atunci când a vizitat Statele Unite, le-a cerut evreilor americani s) nu-și mai fac) iluzii În leg)tur) cu așa-zisa democrație a nonevreilor și s) emigreze cât mai repede În Israel. Ca si cum democrația liberal) de dou) sute de ani a Americii nu Însemnă nimic. Dac) Israelul ar fi fost guvernat la fel ca Egiptul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]