16,589 matches
-
era locul de întâlnire al lectorilor de toate vârstele. Proprietarul marii librării, Athanase Gheorghiu, personaj scund, animator delicat, asigura generos apariția Jurnalului literar al lui G. Călinescu. În vitrinele cunoscutei librării, spre strada Cuza Vodă, se aranjau frecvent montaje de manuscrise, de fotografii și alte documente, pentru a marca fie apariția vreunei cărți, fie vreo vizită a unei personalități de peste hotare (bunăoară violonistul Jacques Thibaud, amic al lui G. Enescu), fie decesul vreunui scriitor. Pe Lăpușneanu se deschisese, în fostul palat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sub semnăturile iluștrilor Thomas d'Aquino, Sf. Augustin, Piccolomini, Plutarch, Pollux, Pacioli, Aristoteles. Scriitorul și eruditul Anatole France a fost fascinat de istoria incunabulelor, le-a prețuit enorm și a elogiat pe toți cei ce vin în contact cu tainele manuscriselor și cărților vechi, cu lumea paradisiacă a bibliotecii. La Iași, iubitorii de texte vechi au posibilitatea, sub strictă supraveghere, să pipăie, răsfoiască, să admire paginile frumos miniate și ornamentate cu o inegalabilă intuiție artistică, azi îngălbenite de veacurile scurse. Adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din operele lui Varlaam, Dosoftei, D. Cantemir, V. Alecsandri, M. Eminescu, V. Conta, A. D. Xenopol ș. a. Impresionați, ne uităm la arabescurile inițialelor și la elegantele ornamente marginale, la perfecțiunea executării lor, gândindu-ne la marea fidelitate a paginilor caligrafiate din manuscrise. Cine ar mai avea azi priceperea și răbdarea de a face așa ceva? Incunabulul, cartea veche între magia timpului de mult trecut și prezentul nostru, el însuși înduioșat, mișcat, tulburat. LECTURILE LUI EMINESCU Când vorbim de cultura unei personalități trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
timp, se transformă în însăși componenta acelei personalități. Când această personalitate se numește Eminescu, a cărei formație culturală a fost de mari proporții, analiza lecturilor lui nu se poate înfățișa fără să ne ducem la mărturiile lăsate în impresionantele caiete (manuscrise) și la tot ceea ce s-a scris de către istoria literară. Vrăjiți de înălțimea gândurilor lui, cercetătorii s-au oprit îndelung asupra setei de cultură a poetului și asupra modului de interpretare a problemelor tratate de el. Deschiderea largă către orizontul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-ne la monografia Rosei del Conte, semnalăm prezența unui punct de vedere exprimat foarte clar asupra izvoarelor de cunoaștere cercetate de Eminescu. Înainte de a fi citit enorm din literatura universală el și-a îndestulat pasiunea de lector fermecat fiind de manuscrisele și cărțile vechi, de legendele și basmele populare românești, de tradițiile arhaice pe care le prețuia în cel mai înalt grad, de obiceiurile pământului, de limba bătrânilor, de folclor. De altfel, peregrinările sale prin țară din perioada adolescenței îi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
altfel, peregrinările sale prin țară din perioada adolescenței îi dau o adâncă cunoaștere a limbii și spiritului popular; atunci a acumulat tezaurul folcloric și lexical românesc, a ascultat și notat tot ceea ce era legat de cultura populară, a adunat vechi manuscrise, cuvinte rare, proverbe și zicale, locuțiuni antice. Este celebră lada plină de cărți de care nu se despărțea niciodată, aceasta-i era zestrea de spirit, permanent alături în drumurile ce-1 duceau prin diverse meleaguri românești. Spre deosebire de majoritatea criticilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ne atrage atenția Mircea Eliade în studiul consacrat monografiei amintite. În adevăr, "corpusul de cunoștințe și idei" oglindind tradițiile culturale, Eminescu și l-a întregit direct de la sursă, din atmosfera sufletească a românilor. Este cunoscută lista de cărți vechi și manuscrise pe care Eminescu le propune pentru cumpărare Bibliotecii Centrale din Iași, la 6 martie 1875. Erau consemnate pe această listă romane populare, traduceri vechi românești, vieți de sfinți, apocrife, apocalipse, datini bătrânești. Iată însă ce scria însuși gazetarul Eminescu într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe Zimmermann, Barach-Rappaport și Vogt, apoi a asistat la cursuri de limbi romanice, de drept și filozofia dreptului, economie politică, științe financiare și administrative și chiar prelegeri de medicină, Însemnările de fizică, mecanică și ecuații matematice regăsite în multe din manuscrisele sale dovedesc că lecturile de cultură științifică l-au urmărit mult timp, argumentează vastitatea studiilor lui. Dar nemăsurata sa cultură și-a dobândit-o direct din cărțile pe care le citea în biblioteci sau acasă, preponderentă fiind lectura făcută în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
el amintește adesea de scriitorii francezi vechi și contemporani, îl prețuia pe Molière, cunoștea dramaturgia lui Racine și Corneille, selecta sentințe din La Rochefoucauld, La Bruyère și Voltaire, în articole politice cita în franceză idei din Montesquieu și d'Alembert. Manuscrisele poetului conțin referiri cu privire la lecturi și din alte literaturi: poetul danez Holberg, dramaturgul norvegian Björnson, poetul maghiar Petöfi, polonezul Mickiewicz, Gogol din literatura rusă. Un semn de întrebare rămâne în dreptul dramaturgului Ibsen. Din poemele lirismului persan, "poarta unei lumi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de esențializare și o valoare educațională. El oferă plastic și inventiv multe dintre elementele privind formația intelectuală, preocupările, concepțiile, gustul rafinat și preferințele proprietarului. Istoria bibliofiliei este tot atât de veche ca și cartea. În antichitate, amatorii de texte rare (bibliofilii) colecționau manuscrise autografe, iar în evul mediu codexuri miniate. Ne gândim aici la Petrarca, Jean Grolier (primul bibliofil în accepția modernă a termenului), episcopul Richard du Bury (cancelar al Angliei), Richelieu, Mazarin, Colbert, Frederic cel Mare, de la noi Despot Vodă, D. Cantemir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
azi numără, după câte știm, mulți bibliofili. Pasiune minunată și e bine că nu se pierde. În bibliotecile ieșene vom întâlni multe cărți de interes bibliofilic. Din bilanțul veacurilor de afirmare a cuvântului scris ce exprimă gândirea românească nu lipsesc manuscrisele și cărțile vechi cu aceste prețioase insemne. Cercetarea lor duce la profilarea cadrului din care rezultă strânsa legătură dintre om și carte, soarta omului dependentă de soarta cărții. Scrii o carte pentru că nu l-ai găsit pe Dumnezeu sau îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la Sapho, de la Homer și genialul Will/ La cartea vieții de cultură omul în răsfăț subtil/ Devorantă pasiune, colecții, ediții princeps, în marea artă/ A luxului de rarități, biblioteca lumii se arată/ Bibliofilia, magică ispită precum florile iubirii/ În vademecum, manuscrise și codexuri ale nemuririi". Între timp au ajuns și românii noștri din Voivodina. Moment fast, pentru că înainte de toate s-a pus la cale înființarea unei biblioteci la Novi Sad, ceea ce s-a și întâmplat cu un an mai târziu. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vechi. Iar eu introduc semnul de carte cu sfioșenie, paginile obosite reintrând în odihnă prelungită. După nu știu câți ani m-am întors la Dosoftei și la alte texte vechi încercând seducția limbii folosite în alte timpuri, frumusețea exprimării neaoșe, contactul cu manuscrise, tipărituri și documente de mare valoare. Un specialist în acest domeniu ar susține covârșitoarea importanță a documentelor vechi în cunoașterea adevăratei noastre istorii, ar spune, de pildă, că în anul 1682 apărea la București, sub îngrijirea fraților Radu și Șerban
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o frânge/ Că țăranul e-un muzeu contemporan?". Totul se încheie cu versuri recitate de poeții lansați, deși tristețea lor, bine ascunsă sub coaja umorului sarcastic, plutea ca o ceață compactă. Lăsăm în urmă vitrinele cu cărți, într-un colț manuscrise și ediții mai vechi, parcă și niște miniaturi medievale, importante achiziții dar și tipărituri proprii pe colecții ale editurii din Dealul Copoului, cu teii încă plini de flori miresmătoare. LUMINA CETĂȚII Atmosfera lirică și boemă de odinioară amplifică nostalgii pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și iubirea, reflectate într-o lirică plină de dramatism, cu virtuți morale inspiratoare de admirație și frumusețe. A adâncit ceea ce începuse la Lwow și Viena cultura greacă și cea latină. Descoperă într-o zi, în biblioteca Vaticanului, cu imensă bucurie, manuscrisul lui Dimitrie Cantemir "Istoria Imperiului Otoman", în traducere engleză. Întors la Iași, și-a legat numele de realizări excepționale învățământ, cultură, teatru, arhitectură, construcții, reviste, traduceri... Prodigioasa operă a lui Asachi se regăsește în organizarea școlii naționale de diferite grade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să vadă că a apărut curcubeul, că era albastru cerul și că păsările ieșiseră vesele din ascunzișuri. Mult mai târziu, un trecător îi luase hârtiile din buzunare, le uscase bine și cu o lupă reconstituise textul miraculos. După lectură, posesorul manuscrisului era fericit, aflase unele taine pe care nu le-ar fi știut niciodată. Și asta grație hazardului. Manuscrisul dezvăluia unele legi ale naturii, altele decât cele cunoscute, evident, legi și reguli descoperite nu ca într-o ședință de magie neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mai târziu, un trecător îi luase hârtiile din buzunare, le uscase bine și cu o lupă reconstituise textul miraculos. După lectură, posesorul manuscrisului era fericit, aflase unele taine pe care nu le-ar fi știut niciodată. Și asta grație hazardului. Manuscrisul dezvăluia unele legi ale naturii, altele decât cele cunoscute, evident, legi și reguli descoperite nu ca într-o ședință de magie neagră, sub bagheta vrăjită a magului. Textul scris foarte ordonat, cu litere mici decupate parcă dintr-un papirus arameic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ce sunt bune aceste analogii, încă neclare? Poate tocmai la explicarea unor legături de comunicare, de schimb de "informații" despre care s-a scris atât de puțin. Textul acesta, devenit celebru precum Papirusul Prisse, Codex Ambrosianus, Retorica lui Heremium sau Manuscrisul de la Qumran sau incunabulele sub semnăturile faimoșilor Piccolomini, Pollux sau Pacioli, n-a încăput, din nefericire, pe mâna savanților din domeniu, încât descifrarea lui a rămas intangibilă. Similitudini se pot face multe, interpretări așijderea, dar cum să deduci bizare conexiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să deduci bizare conexiuni? La nivelul genei însușirile corespund unor anumite secvențe ale codului genetic. La nivelul subconștientului sau mai exact al inconștientului psihologic fenomenele intră sub incidența psihanalizei, de unde o serie de demonstrații mai mult sau mai puțin acceptate. Manuscrisul nostru se ocupă numai de sublimare, aici are loc transformarea instinctului în sentimentul elevat. Prin mirajul acestei transformări se poate fixa legătura "afectivă" dintre om și natură, acel gen de comunicare specială. De la sublimare la suflet e un pas mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
instinctului în sentimentul elevat. Prin mirajul acestei transformări se poate fixa legătura "afectivă" dintre om și natură, acel gen de comunicare specială. De la sublimare la suflet e un pas mare, unic în adevăr, dar dacă îl faci e ca și cum singur manuscrisul ți s-ar dezvălui prin inițiere. De la nervura frunzei la neuronul cortexului și mai departe la ceva care ne exaltă și ne trimite la sentimentul propriei noastre transcendențe, la sentimentul de admirație față de ordinea naturii și ordinea morală. Omul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
frunzei la neuronul cortexului și mai departe la ceva care ne exaltă și ne trimite la sentimentul propriei noastre transcendențe, la sentimentul de admirație față de ordinea naturii și ordinea morală. Omul se înalță dincolo de el însuși, dincolo de lucrurile mărunte. Găsitorul manuscrisului de vreo treizeci de pagini a avut curajul să-l publice într-o revistă de prestigiu sub semnătura: Necunoscutul înghițit de sevele pădurii. Inutil a mai spune că textul a stârnit un interes uriaș. 75 Mereu suntem în goană după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vorbește oriunde, însă rareori sunt expuse argumentele definitorii ale creatorilor. Inutil să polemizăm cu un Cioran (adept al scepticismului în această privință), pentru că el nu e poet, plastician sau compozitor. Cel care nu cunoaște prin propria experiență combustia cerebrală asupra manuscrisului unui poem, asupra unui bloc de marmoră ori asupra partiturii unei simfonii nu va înțelege niciodată că Shakespeare, Michelangelo, Beethoven au fost ceva mai mult decât niște oameni obișnuiți. Deci nu considerăm de bază opiniile celor care urmăresc de la distanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
învățătura lor s-ar regăsi în scris, spunea înțeleptul, și-ar pierde înțelesul și puterea, întrucât ea se găsește înscrisă cu literă de taină în marea Carte a Naturii. Oamenii ar renunța să mai descifreze alfabetul lumii, neguțătorii ar purta manuscrisele cu caravanele lor prin deșerturi și oaze, le-ar vinde prin bazaruri pentru galbeni sunători sau nestemate, iar soarta învățăturii ar fi să zacă în biblioteci". Ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă aceste vechi mărturii critice asupra scrisului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Dicționar, Ediția a III-a, Iași, Editura Vasiliana '98, 2009. BUSUIOC, Nicolae, DONOSE, Vicențiu. O istorie de suflet și de minte. Biblioteca "Gh. Asachi" 80. Iași, Editura Vasiliana '98, 2000. CAZIMIR, Otilia. În târgușorul dintre vii... Iași, 1939; Urbanistica Iașului. (Manuscris aflat în colecția Muzeului N. Gane). CÂNTEC, Florin. Vasile Conta. O biografie intelectuală. Iași, Editura Junimea, 2002. CÂNTEC, Oltița. Luceafărul '50. O istorie evenimențială. Iași, Editura Cronica, 2000. CENTRUL de istorie și civilizație europeană. Academia Română filiala Iași. Editor: Gh. Buzatu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Press. Blundell, et al., (1993), Relocating Cultural Studies, New York, Routledge. Boggs, Carl (1984), The Two Revolutions: Gramsci and the Dilemmas of Western Marxism, Boston, South End Press. (1991), "Social Movements and Political Strategy in the Aftermath of the Gulf War" (manuscris nepublicat). Bono, Paola and Sandra Hemp, (eds.) (1991), Italian Feminist Thought, Oxford, Basil Blackwell. Bordo, Susan (1992), "Material Girl: The Effacements of Postmodern Culture", in Cathy Schichtenberg The Madona Connection, Bouder, Westview. Brantlinger, Patrick (1990), Crusoe's Footprints, Londra, New York
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]