12,866 matches
-
71. Rotariu Traian, Demografie și sociologia populației. Fenomene demografice, Iași, Editura Polirom, 2003. 72. Sabine Landau, Brian S. Everitt, A Handbook of Statistical Analyses using SPSS, Chapman & Hall/CRC Press LLC, 2004. 73. Săhleanu V., Măicănescu-Georgescu M., Introducere în sexologia masculină, București, Editura Medicală, 1966. 74. Stănculeanu D. L., Totul despre cancerul mamar, Liga Română de Cancer, București 2004, p. 8. 75. Stoetzel Jean, Girard Alain, Sondajele de opinie publică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1975. 76. Stoica T., Sexologie, București, Editura
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
semne, În Africa de Sud. La sfârșitul acestei epoci, În Europa a Început să se exerseze prelucrarea osului (vârfuri, „perle” tubulare etc.) și introducerea În coliere a caninilor atrofiați de cerb, care, În culturile târzii din Întreaga lume, sunt considerați simboluri sexuale masculine. Musterienii observau și adunau tot felul de ciudățenii: pietre bizare de râu, grămăjoare de pirită, dinți, fosile. Pe un numulit au gravat două linii Încrucișate și, În același sit unguresc, cineva făcuse o lopățică dintr-o bucată de dinte de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grote au fost folosite În funcție de reguli precise (Ucko, Rosenfeld, 1967). După Leroi-Gourhan, grafismul trădează o logică, un autentic limbaj simbolic: trădează chiar un sistem religios. Se pune problema unei concepții religioase bazate pe opoziția și complementaritatea a două principii, cel masculin și cel feminin, identificate figurativ și simbolic, primul, cu calul, iar al doilea, cu bizonul sau cu boul sălbatic. Aceasta este „perechea fundamentală”, Însoțită de alte specii de animale secundare cu diferite roluri. În exprimarea perechii masculin-feminin, au aceeași funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fost dedusă din acestea; nu lipsește nici tratarea lor sub aspect estetic. În concluzie, susține Leroi-Gourhan (1965), se poate afirma că oamenii paleoliticului au reprezentat În peșteri: 1) cele două mari categorii ale ființei umane, 2) simbolurile lor corespondente, masculin și feminin, și 3) simbolurile morții animalelor care Îl hrănesc pe vânător. Unele grote, complicate și adânci, constituie efectiv sanctuare În ale căror părți centrale sistemul pare a fi exprimat de un grup de simboluri masculine poziționate de jur-Împrejurul principalelor figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2) simbolurile lor corespondente, masculin și feminin, și 3) simbolurile morții animalelor care Îl hrănesc pe vânător. Unele grote, complicate și adânci, constituie efectiv sanctuare În ale căror părți centrale sistemul pare a fi exprimat de un grup de simboluri masculine poziționate de jur-Împrejurul principalelor figuri feminine, În timp ce În alte zone simbolurile masculine sunt singure, ca și cum ar fi fost complementare grotei Înseși, considerată feminină (uterul sau vulva pământului). Și lucrurile nu se opresc aici: pictarea fiecărei grote reflectă un plan unitar, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animalelor care Îl hrănesc pe vânător. Unele grote, complicate și adânci, constituie efectiv sanctuare În ale căror părți centrale sistemul pare a fi exprimat de un grup de simboluri masculine poziționate de jur-Împrejurul principalelor figuri feminine, În timp ce În alte zone simbolurile masculine sunt singure, ca și cum ar fi fost complementare grotei Înseși, considerată feminină (uterul sau vulva pământului). Și lucrurile nu se opresc aici: pictarea fiecărei grote reflectă un plan unitar, o execuție În Întregime programată. Această ipoteză constituie ceea ce numim „un mare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arheologului, precum moda Îmbrăcămintei, ceremoniile religioase și imaginile mitice. După Gimbutas, societatea Europei arhaice era caracterizată de dominația femeii și de venerarea unei zeițe principale și universale, care Întrupa principiul creator, izvor și ritm pentru tot: viață, fertilitate, naștere. Elementul masculin, uman și animal, reprezenta puterile spontane și stimulante, dar nu și generative ale vieții. În acest caz, este clar că economia agrară a legat oamenii și satele de pământ, de ritmurile biologice ale plantelor și ale animalelor de care depindea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu excepția coastelor meridionale și occidentale, În răstimpul a trei valuri de infiltrare dinspre stepa rusă, Între 4 500 și 2 500 Î.Hr. „Zeița creatoare”, sub diferitele sale aspecte, a fost mai apoi puternic Înlocuită de zeii, În mare parte masculini, ai indo-europenilor, iar ceea ce s-a dezvoltat ulterior a fost un mélange al celor două sisteme mitice, cel european arhaic și cel indo-european. Despre religia Europei arhaice nu vorbesc numai treizeci de mii de statuete, modelate sau sculptate În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de panteon este poate anacronică, În măsura În care aceasta se bazează prin ricoșeu pe o societate umană diferențiată pe meserii și clase, ar putea fi acceptată existența unui sistem religios centrat pe o Mare Zeiță, cu multe transformări, flancată de un zeu masculin, „prototip al lui Dionis” (Gimbutas, 1989). Zeița și zeul nu trebuie concepuți ca doi poli sexuali opuși, ci Într-o coexistență funcțională unitară, expresie a regenerării simbiotice, singura care asigură viața. În Mareaxe "Marea" Zeițăxe "Marea Zeiță" coexistă mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pasărea acvatică și șarpele, crisalida și broasca, albina și fluturele, câinele și ursul, puiul de cerb și scroafa. Fiecărui aspect Îi corespunde un anumit ansamblu de simboluri grafice (meandrele, spirala, zigzagul, rombul...) și, desigur, de mituri. La rândul său, zeul masculin este, În același timp, taur, stăpân al renașterii anuale, copilul divin și deține, ca simboluri predilecte, falusul și omniprezentele coarne de taur. Alte semne și idoli deschid căi spre viziuni cosmologice și cosmogonice. Celxe "Cel" mai des Întâlnite simboluri În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care se formează societățile ierarhizate și, prin urmare, și panteonurile ierarhizate: organizarea religioasă reflectă cu acuratețe structura socială. În special În cadrul creat de conceperea tripartită a lumii, „mișcarea” indo-europeană va coincide cu afirmarea unuia sau a mai multor zei masculini (cerești sau htonieni) și a societăților patriarhale și războinice. Acest model a fost folosit de unii arheologi, care l-au văzut reprodus exact În culturile calcolitice din stepele ruse. Este vorba despre culturi În aparență pastorale care au În comun
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Începută deja În epoca nubiană). La Esna, În regiunea tebană unde este adorată Neit, descoperim niște mituri 1 care, În cetatea de origine a zeițe (Sais), ilustrau, cu siguranță, funcția ei - unică În Egipt - de mamă originară, creatoare, feminină și masculină În același timp: Tatăl taților, mama mamelor, ființa divină care a Început să fie de la Început se afla În apele primordiale, apărută prin ea Însăși, În vreme ce pământul era Încă În Întuneric, nici un pământ nu apăruse, nici o plantă nu Încolțise. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de mari dimensiuni (24m × 12,5m) și are În centru altarul și masa pentru ofrande. Se poate observa că statuetele de teracotă provin atât de la ‘Ubaid, cât și de la Eridu sau Ur și sunt caracterizate de o formă alungită. Sunt masculine și feminine și se consideră că au un caracter magico-votiv. Formele lor sunt foarte diferite de cele naturale; unele părți ale corpului sunt accentuate, În timp ce forma și dimensiunile altora sunt neglijate culorile cu care au fost pictate fac ca efectul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ea și al perechii sale Damkinaxe "Damkina" - asupra lui Apsûxe "Apsû" și Ti³matxe "Tia>mat". Din aceste informații reiese clar că originea zeilor, concepută ca un proces de procreație asemănător celui uman, consideră fundamental și indispensabil elementul feminin alături de cel masculin. Perechea masculino-feminină este plasată la originea zeilor, precum și a celorlalte ființe și a dezvoltărilor ulterioare. 2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșstc "2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșs" Mitologia babiloniană, reprezentată În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt geloși, răzbunători, Îndurători etc. Antropomorfismul privește inclusiv diferențierea sexuală dintre zei; de fapt, această diferențiere stă la baza vieții lor, după cum s-a afirmat deja implicit la subcapitolul 1. Așadar, există zei și zeițe, căsătorii divine și filiații. Divinitățile masculine le Întrec pe cele feminine În număr și importanță. Pe lângă profilul său generativ, sexualitatea zeilor presupune și plăcerile conexe, În cadrul cuplului sau În afara sa. La Începutul poemului Erraxe "Erra" se povestește că acest zeu războinic, obosit În urma luptei, se destinde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ebabbar, „Casa/Templul strălucitor”. Soția sa este Aja, care ajunge să fie asimilată lui Iștarxe "Iștar". b) Zeul lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" Sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en și corespondentul său akkadian derivat, Sinxe "Sin", este o divinitate masculină din Mesopotamia, unde este considerat fiul perechii divine Enlilxe "Enlil"-Ninlilxe "Ninlil" (subcapitolul 4.5b). Pentru că luna guvernează zilele (cele 30 de zile ale lunii), lunile și anii și influențează direct vegetația, Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" este zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales de asirieni. Ca zeiță a iubirii (și a plăcerii) și fertilității, este venerată mai ales În Uruk, unde există informații (poemele lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Erraxe "Erra") că ar fi existat o formă clară de prostituție sacră feminină și masculină și alte rituri asemănătoare. Tab. VI din epopeea lui Ghilgameș povestește că Iștar se Îndrăgostește de eroul Ghilgameș, care Însă o disprețuiește și o „blestemă”, considerând-o prea dezinvoltă În iubirile ei: Într-adevăr, Întotdeauna ajunge să-și renege iubiții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este „Celxe "Cel" care cunoaște totul”. A fost marele patron al scrierii și al scribilor. Împreună cu aceștia au mai fost venerați, la nivel oficial sau privat, și divinitățile protectoare ale sănătății, sau cele vindecătoare („Heilgottheiten”). Unele dintre aceste divinități sunt masculine: Damuxe "Damu", numit și „Marele preot descântător”; Ninazuxe "Ninazu", „Stăpânul medic”; Ninghizida și Sataranxe "Sataran". Și mai numeroase sunt divinitățile vindecătoare feminine, ale căror nume sunt toate sumeriene: Babaxe "Baba" (sau Ba’u), zeița din Lagaș, menționată adesea În textele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-i pe doi dintre acești „Îngeri”: 1) Aladxe "Alad" din religia sumeriană căruia Îi corespunde În cea akkadiană Ș¶du. În mod obișnuit, acesta este considerat, În perioada babiloniană antică, dar și mai târziu, un spirit protector benefic, de natură masculină. 2) Lama din religia sumeriană căreia Îi corespunde În cea akkadiană Lamasu (a nu se confunda cu teribilul Lamaștuxe "Lamaștu" despre care se va vorbi mai jos, la categoria demonilor). Acest spirit are natură feminină. Trebuie menționat faptul că În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
7 utukk¿ lemn¿ti). Izvorul principal din care cunoaștem aceste spirite rele ale Mesopotamiei sunt textele magice ezoterice (cf. subcapitolul 6.6), care ne dau cel puțin nouă nume. 1) Alaxe "Ala" - demon sumerian și akkadian. Este o ființă demoniacă masculină care scoate strigăte și urlete pentru a Înspăimânta lumea. Este fiul lui Anuxe "Anu"(m). 2) Azagxe "Azag" - demon sumerian, căruia Îi corespunde akkadianul Asakkuxe "Asakku". Este un demon masculin și este văzut ca un demon care provoacă boli. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Alaxe "Ala" - demon sumerian și akkadian. Este o ființă demoniacă masculină care scoate strigăte și urlete pentru a Înspăimânta lumea. Este fiul lui Anuxe "Anu"(m). 2) Azagxe "Azag" - demon sumerian, căruia Îi corespunde akkadianul Asakkuxe "Asakku". Este un demon masculin și este văzut ca un demon care provoacă boli. 3) Gidimxe "Gidim" - demon sumerian, căruia Îi corespunde akkadianul Edimmu/ EÚemmu. Este un demon masculin. Reprezintă partea „spirituală” a omului (cf. subcapitolul 5.2c, În legătură cu crearea omului). Având În vedere că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Anu"(m). 2) Azagxe "Azag" - demon sumerian, căruia Îi corespunde akkadianul Asakkuxe "Asakku". Este un demon masculin și este văzut ca un demon care provoacă boli. 3) Gidimxe "Gidim" - demon sumerian, căruia Îi corespunde akkadianul Edimmu/ EÚemmu. Este un demon masculin. Reprezintă partea „spirituală” a omului (cf. subcapitolul 5.2c, În legătură cu crearea omului). Având În vedere că reprezintă și ceea ce rămâne din om după moarte și este spectrul („Tontengeist”, „Ghost”, „Revenant”) care poate reveni pentru a tulbura somnul sau viața rudelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
somnul sau viața rudelor vii, pentru a le reproșa comportamentul sau pentru a le pedepsi neglijența, este ușor să ne imaginăm de ce este considerat un spirit rău. 4) Gallaxe "Galla" - demoni sumerieni cărora le corespund akkadienii Gallû. Sunt, de obicei, masculini. În mitul Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern" acești demoni „nu cunosc nici hrană, nici apă (...), nu primesc ofrande și nu cunosc bucuriile sexuale”. Sunt niște demoni foarte violenți. 5) Iluxe "Ilu" lemnu - demon akkadian (sumeriană dingir-hul). Numele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu cunosc nici hrană, nici apă (...), nu primesc ofrande și nu cunosc bucuriile sexuale”. Sunt niște demoni foarte violenți. 5) Iluxe "Ilu" lemnu - demon akkadian (sumeriană dingir-hul). Numele său Înseamnă „Zeuxe "Zeu" rău” și exprimă concret conceptul de demon. Este masculin. 6) Lamaștuxe "Lamaștu" - demon feminin akkadian (sumeriana dDìm-mexe "dDìm-me"). Este o diavoliță care uneltește Împotriva gravidelor și a nou-născuților. Este foarte temută, iar Împotriva ei se folosesc multe remedii, printre care și amulete, care o reprezintă cu cap de leu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care uneltește Împotriva gravidelor și a nou-născuților. Este foarte temută, iar Împotriva ei se folosesc multe remedii, printre care și amulete, care o reprezintă cu cap de leu și sânii căzuți. 7) Lilûxe "Lilû" - demon akkadian (sumerianul Lílxe "Líl"). Este masculin, dar există și o variantă feminină Lilștu (sumeriană, Ki-sikilxe "Ki-sikil"). Este un spirit al stepei, care nu are pace, fără o locuință fixă, care atacă femeile Însărcinate sau pe cele care alăptează. Împotriva lui Lilû și Lilștu existau descântece speciale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]